7,232 matches
-
această speluncă. Vei fi arestată, dacă nu, implicată măcar indirect. Scandal. Pentru mine, la urma urmei, totul e indiferent, suport orice, dar mamă-ta ce va zice? Elvira pare indiferentă fiindcă nu-și imaginează asemenea lume, se crede mereu în paradisul ei monden. Vrei tu, Pica, să te solidarizezi cu un criminal? - Nu cred, nu cred! se văită Pica scuturîndu-și brusc părulde pe o parte pe alta a capului. Are dușmani, tată, sunt calomnii. - Fii serioasă, ce calomnii, eu îți vorbesc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
blestematul cavou, cu frica de a nu da undeva de mormântul Pichii, a cărui vedere n-o putea încă suporta. De departe cavoul era neschimbat și în zăpadă avea o diafanitate remarcabilă. Îngerul, de mână cu madam Hagienuș, arăta drumul paradisului. Sabia era numai puțin crestată într-un colț de un glonte. Ușa cavoului era întredeschisă și Ioanide observă și în metalul ei câteva găuri de gloanțe. Înăuntru nu se vedea nimic deosebit, ba da, fire de paie, căzute probabil de la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Deschise o carte pe care o luase din bibliotecă: Elias Metchnikoff, Studien uber dieNatur desMenschen. Eine optimistiche Philosophie. Ochii îi căzură la întîmplare pe aceste rînduri: "Am cunoscut o fetiță de religie ortodoxă care era așa de convinsă de frumusețile paradisului, încît în timpul unei boli grele aștepta moartea cu nerăbdare". Pomponescu nu credea în paradis, de aceea deschise alt capitol, mai pozitiv. "Omul are vârsta arterelor sale." Acest aforism i se păru prea material. Lăsând cartea lângă el, Pomponescu șezu câtva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
desMenschen. Eine optimistiche Philosophie. Ochii îi căzură la întîmplare pe aceste rînduri: "Am cunoscut o fetiță de religie ortodoxă care era așa de convinsă de frumusețile paradisului, încît în timpul unei boli grele aștepta moartea cu nerăbdare". Pomponescu nu credea în paradis, de aceea deschise alt capitol, mai pozitiv. "Omul are vârsta arterelor sale." Acest aforism i se păru prea material. Lăsând cartea lângă el, Pomponescu șezu câtva timp fără gânduri, apoi adormi. Pe la cinci, schimbîndu-și costumul și punîndu-și smochingul tivit, ieși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
într-un travaliu dureros și nepermis de prelungit al (re)nașterii, sunt societăți în care indivizii sunt izgoniți din păntecele vechii lumi, dar nici nu sunt primiți pe covorul roșu al noii lumi. Maeștrii însă au fost expulzați direct în paradis. Ei își creează paradisul (de regulă) financiar prin intuiții remarcabile pe care apoi le transferă din posibil în actual folosind substanța inefabilă a sentimentelor dar și instrumentele democrației. Paradisul lor este clădit pe iadul celorlalți. Printr-o abilă țesătură de
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
și nepermis de prelungit al (re)nașterii, sunt societăți în care indivizii sunt izgoniți din păntecele vechii lumi, dar nici nu sunt primiți pe covorul roșu al noii lumi. Maeștrii însă au fost expulzați direct în paradis. Ei își creează paradisul (de regulă) financiar prin intuiții remarcabile pe care apoi le transferă din posibil în actual folosind substanța inefabilă a sentimentelor dar și instrumentele democrației. Paradisul lor este clădit pe iadul celorlalți. Printr-o abilă țesătură de povești, se stoarce nu
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
roșu al noii lumi. Maeștrii însă au fost expulzați direct în paradis. Ei își creează paradisul (de regulă) financiar prin intuiții remarcabile pe care apoi le transferă din posibil în actual folosind substanța inefabilă a sentimentelor dar și instrumentele democrației. Paradisul lor este clădit pe iadul celorlalți. Printr-o abilă țesătură de povești, se stoarce nu numai mila, dar și buzunarele trecătorilor. În orice societate ar trăi, omul are nevoie de povești, e suficient să ne amintim de Povestașul lui Mario
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
teritoriile fantastice sunt instalați În sacralitate, cei de dincolo de cortina „care există și nu există În același timp”, ca În ,,Adio!”, cei ai căror priviri străpung vălul Maiei (/XIV), cei care reușesc să găsească „centrul”. Intrarea În acest spațiu al „paradisului pierdut” le redă adevăratul destin, adevăratul lor rost și le relevă eul profund. Dacă În romanele de tinerețe, ca, de exemplu, În Domnișoara Christina, relația dintre cele două lumi este una conflictuală, În operele mai târzii, de maturitate, scriitorul va
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
inaccesibil celor neinițiați există un spațiu privilegiat, un loc paradisiac pe care, dacă ai avut norocul să-l cunoști nu-l mai poți uita toată viața” (). Orice intrare În universul sacru este marcată, În romanul lui Eliade, de trezirea nostalgiei paradisului (a „originilor”), paradis obiectivat În spațiul și timpul copilăriei. În legătură cu acea cameră secretă, Ștefan povestește o legendă a unei camere „interzise” din copilăria sa (aceeași cu a camerei interzise În copilăria autorului). Deși nu unică, problema erosului este o problemă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
există un spațiu privilegiat, un loc paradisiac pe care, dacă ai avut norocul să-l cunoști nu-l mai poți uita toată viața” (). Orice intrare În universul sacru este marcată, În romanul lui Eliade, de trezirea nostalgiei paradisului (a „originilor”), paradis obiectivat În spațiul și timpul copilăriei. În legătură cu acea cameră secretă, Ștefan povestește o legendă a unei camere „interzise” din copilăria sa (aceeași cu a camerei interzise În copilăria autorului). Deși nu unică, problema erosului este o problemă axială În scrierile
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
și cununile”<footnote Idem, Cuvânt la Sfinții Mucenici, I, în vol. cit., p. 450. footnote>. Așa au dat mărturie grăitoare și cei patruzeci de mucenici care se încurajau unul pe altul și ziceau acestea: „«Aspră-i iarna, dar dulce-i paradisul! Dureros e înghețul, dar plăcută odihna! Să suferim puțină vreme, și sânul patriarhului ne va încălzi! Să schimbăm o singură noapte cu toată veșnicia! Să ardă piciorul, ca să dănțuiască veșnic cu îngerii! Să se desprindă mâna, ca să aibă îndrăzneala să
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
ridicat, în lene nu se manifestă decât respectul suprem pentru propriul meu imobilism. Leneșul e paradigma împlinirii fără efort: el reușește tocmai în măsura în care nu face nimic. Ca erou al stazei, căzut în inadecvarea mobilității universale, leneșul este un recidivist al paradisului după cădere, un insurgent al eternității în condițiile finitudinii. Dar în loc să fie muzealizat ca memento al unei esențe pierdute și ca argument pentru regăsirea ei, leneșul devine victima hărniciei fără repere. Desigur, leneșul nu se poate sinucide, pentru că, eliberat de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prezidențiale, în care presa, teatrul și filmul erau supuse celei mai teribile cenzuri, în care viața își pierduse idealul și sensul, Jurnalul deschidea deodată o fereastră înlăuntrul unui univers care avea compactitatea unei monade oarbe. Orice infern devenea suportabil dacă paradisul culturii era cu putință. Și paginile Jurnalului dovedeau că paradisul era cu putință; chiar și în România lui Ceaușescu. Ele descriau drumul către acest paradis ca pe un drum al eliberării și al libertății interioare. Lumea aceea de coșmar devenea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai teribile cenzuri, în care viața își pierduse idealul și sensul, Jurnalul deschidea deodată o fereastră înlăuntrul unui univers care avea compactitatea unei monade oarbe. Orice infern devenea suportabil dacă paradisul culturii era cu putință. Și paginile Jurnalului dovedeau că paradisul era cu putință; chiar și în România lui Ceaușescu. Ele descriau drumul către acest paradis ca pe un drum al eliberării și al libertății interioare. Lumea aceea de coșmar devenea dintr-o dată suportabilă; cu puțină greacă, cu puțină germană, cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fereastră înlăuntrul unui univers care avea compactitatea unei monade oarbe. Orice infern devenea suportabil dacă paradisul culturii era cu putință. Și paginile Jurnalului dovedeau că paradisul era cu putință; chiar și în România lui Ceaușescu. Ele descriau drumul către acest paradis ca pe un drum al eliberării și al libertății interioare. Lumea aceea de coșmar devenea dintr-o dată suportabilă; cu puțină greacă, cu puțină germană, cu lectura pioasă a cărților mari ale omenirii. Dar cultura nu era aici un simplu exercițiu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
primele rânduri și concluzia." A terminat Autobiografia lui Jaspers și ne vorbește despre spiritele iremediabil plate, de tipul lui Jaspers, care poate scrie fără jenă : "Ce frumos e în Italia!". "Un spirit plat rămâne plat și dacă-l trimiți în paradis și-l pui să stea de vorbă cu bunul Dumnezeu. Tot platitudini îți spune și după excursia în rai. Jaspers se miră că Heidegger nu îi răspundea uneori la întrebări, întrebări la care nu ai ce răspunde când sună așa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
réinventera l'Europe..." De loin, cette perspective est concevable; non de près. Dans mes accès d'optimisme, je mise sur une dégringolade générale. Il faut bien s'accrocher à quelque chose. Vu d'ici, Păltinișul paraît la dernière survivance du Paradis. Je suis bien puni d'avoir voulu a tout prix m'en éloigner." "N-am nici o îndoială că omenirea va ști să se redreseze, chiar dacă nu va reuși în secolul XXI. Grav este că oamenii nu au încredere în propriul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
einer so dürftigen Zeit. Vor stârni mirare, pesemne, prin rafinamentul și eleganța lor. Poate că sîntem toți, în calofilismul nostru, efigiile unui timp alexandrin, care continuă să secrete cultură cu disperare, ca o formă de supraviețuire." Mă desprind greu din paradisul de la Bocca-del-Rio. Plecăm spre Cisnădie și Cisnădioara, unde Noica vrea să ne arate "un model de descălecare". În Cisnădie ne oprim la mânăstirea din centru , ridicată în secolul XIII. Zidurile de bază sânt încă ale variantei romanice, timpurii; restul e
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
învăța" înseamnă în acest caz a trezi în oameni ființa lor culturală uitată. Acest lucru îl implică dimensiunea paideică a personalității lui Noica. Și ea trimite, în mod coerent și fatal, la "ontologia" lui culturalistă: la ideea că există un "paradis al culturii", o tablă de fapt neschimbată a valorilor, o "cultură clasică", în care esența omului se regăsește și se desfășoară. Dar cum se poate realiza sarcina aceasta socratică de a trezi în oameni amintirea lucrurilor pe care nu le-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
morală, îi rămâne șansa de a trăi mai autentic, adică mai aproape de esența umană, într-un confort al spiritului. Și tocmai acest lucru i-a apărut lui Noica a fi "binecuvîntarea Romîniei". Orice coborâre în infern poate fi suportată, dacă paradisul culturii e cu putință. Și în mod paradoxal, paradisul culturii putea fi găsit mai lesne aici. " Aici" nu înseamnă nici o clipă credința naivă în superioritatea esticului sau a românescului față de cultura bimilenară a vestului european, ci doar o stare de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
adică mai aproape de esența umană, într-un confort al spiritului. Și tocmai acest lucru i-a apărut lui Noica a fi "binecuvîntarea Romîniei". Orice coborâre în infern poate fi suportată, dacă paradisul culturii e cu putință. Și în mod paradoxal, paradisul culturii putea fi găsit mai lesne aici. " Aici" nu înseamnă nici o clipă credința naivă în superioritatea esticului sau a românescului față de cultura bimilenară a vestului european, ci doar o stare de foame culturală, pe care Germania, de pildă, a cunoscut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prea lunga frustrare, într-un registru aproape matern. Eram la Heidelberg în 1983, ca bursier al fundației Humboldt, când el a împlinit 9 ani. Aveam speranța vagă că ar fi putut veni pentru o lună-două să stea cu mine în paradisul acela pe care-l locuiam cu termen și asemenea unui intrus. Ar fi fost pentru prima oară când aș fi stat cu el zi de zi și, așa credeam cel puțin, când aș fi putut recupera timpul nostru pierdut. Acum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Vorba, rostirea, povestea ― magia vindecătoare a cuvintelor, de unde vine oare? Scriitorii, cei foarte mari, cei care sânt în stare să facă lumea încă o dată, din cuvinte, exact așa cum Dumnezeu a făcut-o din ființe reale, nu sânt ei pensionarii unui paradis reinventat sau recucerit, protagoniștii unei levitații de care noi, ceilalți, nu ne mai aducem aminte decât în vis? Care pășesc, lin, pe apa cuvintelor, în vreme ce noi, ceilalți, ne înecăm în ele? Toată mizeria omenirii vine până la urmă din acest înec
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
încît te întrebi aproape cine și când a așezat sutele de petrecăreți liniștiți ― aproape interiorizați, respirând un aer de fericire calmă, de loisir transcendental ― în jurul meselor lor. Par că au fost programați acolo pentru a ilustra, printr-o scenă vivantă, paradisul terestru, otium-ul rafinat al unei populații care beneficiază tihnit, la capătul istoriei, de bogățiile fabuloase adunate aici de regi cuceritori, de cardinali, de latifundiari, de briganzi înnobilați, de producători de brânzeturi, vin și parfum. Și deodată, în timp ce trec printre coloanele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scrisori ale lui Cioran, trimise la distanță de două zile (10 mai și 12 mai), scrise în perfect contratimp și în aceeași stare de exaltare ce tocmai urma să-i fie reproșată. Plecarea din Köln este comparată cu "izgonirea din Paradis", iar cele două zile sânt resimțite ca echivalentul unei "încoronări". "Ce-mi mai rămâne să aștept în această lume a aparențelor?" Iar în a doua scrisoare, din 12 mai: "Nu înțeleg ce mai caut pe această lume în care fericirea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]