4,933 matches
-
nu a înființat acestă competiție mai devreme, altminteri Sporting ar fi avut, cu certitudine, un asemenea trofeu în vitrină. Sporting a deschis competiția într-un meci disputat pe Estádio Nacional, (Stadionul Național), în care a avut ca adversar pe FK Partizan, încheiat cu un scor egal, 3-3. Joăo Martins, cel care a deschis scorul este creditat ca fiind autorul primului gol din această competiție care în zilele noastre a ajuns multimilionară. Sporting, prima echipă care a reușit obținerea celui de-al
Sporting Clube de Portugal () [Corola-website/Science/316710_a_318039]
-
rămase fără stăpâni: proprietățile bisericilor și ale mănăstirilor din capitală (printre altele, moșiile imense ale catedralei Sfânta Sofia), cele ale dynatoi-lor bizantini care-și pierduseră viața sau trecuseră de partea latinilor. Anume din acest fond acorda basileul răsplățile generoase pentru partizanii săi, menționate de Acropolites, și împărțea pronoiile. Pronoia-donația analogică beneficiului din Occident- era bine cunoscută de pe vremea Comnenilor, însă anume Laskaris a transformat-o într-un instrument de formare a aproape întregii armate. Contingentul de mercenari era, în cadrul forțelor armate
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
hotărî să se recăsătorească cu Roman Diogenes. Acest fapt apropie pe Comneni de curte. În afară de faptul că Evdochia era puțin rudă cu ei, prin numele și amintirea împăratului Isac, unchiul lor, ei erau considerați ca reprezentanții cei mai iluștrii și partizanii cei mai hotărâți ai ideilor de reorganizare militară și de acțiune energică, pe care o simboliza ridicarea lui Roman; de altfel, Ana Dalassena era prea încântată de căderea Ducașilor, dușmanii ei, pentru a precupeții concursul și a refuza simpatia noului
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
precauția să nu se afle în palat amândoi în același timp. Înștiințați, fără îndoială de împărăteasă de ceea ce se pregatea, ei forțară lucrurile și jucară ultima carte. În noaptea de 14 feb 1081, Isac și Alexe, întovărășiți de principalii lor partizani, fugiră din capitală și având grijă să pună mâna pe caii din grajdurile imperiale, ajunseră, fără, a fi urmăriți, în taberele armatei din Tracia. Plecarea lor fu așa de grăbită și fuga lor așa de rapidă, că trebuiră să lase
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
ales din motive politice; și sentimentele sale personale se potriveau foarte bine cu sfaturile unei mame voluntare, pe care de mult se obișnuise s-o asculte. Dar pe de altă parte, era un pericol serios să se înstrăineze de Ducas: partizanii lor erau numeroși și declarau sus și tare că în lovitura de stat ei lucraseră mai mult pentru Irina decât pentru Alexe. Patriarhul Cosmas nu se exprima în termeni mai puțin energici: Nu mă voi coborî de pe tronul patriarhal, spunea
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
care să împiedice procesele civile împotriva industriei alimentare pe motive legate de obezitate; totuși, legea nu a fost validată. Principalul scop al mișcării de acceptare a persoanelor grase este reducerea discriminării la adresa supraponderalilor și a obezilor. Cu toate acestea, unii partizani ai mișcării încearcă, de asemenea, să contrazică relația stabilită între obezitate și rezultatele negative privind sănătatea. Există mai multe organizații care promovează acceptarea obezității. Vizibilitatea acestora a crescut în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Asociația americană NAAFA
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
stabilit în urmă Conferinței de la Bujan, că provincia Kosovo să rămână Albaniei, expulzând sârbi și muntenegreni. După predarea Regatului Italiei în septembrie 1943, forțele germane au preluat controlul direct al regiunii. Kosovo a fost eliberat în vara anului 1944, de către partizanii iugoslavi, cu ajutorul partizanilor albanezi ai Cominternului, si a devenit o provincie a Șerbiei în Federația Democratică Iugoslavia. Albanezii din Kosovo, care au promis auto-determinare dacă se alătură partizanilor, s-au revoltat declarând legea marțială. A fost nevoie de aproximativ șase
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
Conferinței de la Bujan, că provincia Kosovo să rămână Albaniei, expulzând sârbi și muntenegreni. După predarea Regatului Italiei în septembrie 1943, forțele germane au preluat controlul direct al regiunii. Kosovo a fost eliberat în vara anului 1944, de către partizanii iugoslavi, cu ajutorul partizanilor albanezi ai Cominternului, si a devenit o provincie a Șerbiei în Federația Democratică Iugoslavia. Albanezii din Kosovo, care au promis auto-determinare dacă se alătură partizanilor, s-au revoltat declarând legea marțială. A fost nevoie de aproximativ șase luni pentru că zona
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
direct al regiunii. Kosovo a fost eliberat în vara anului 1944, de către partizanii iugoslavi, cu ajutorul partizanilor albanezi ai Cominternului, si a devenit o provincie a Șerbiei în Federația Democratică Iugoslavia. Albanezii din Kosovo, care au promis auto-determinare dacă se alătură partizanilor, s-au revoltat declarând legea marțială. A fost nevoie de aproximativ șase luni pentru că zona să fie pacificata după ce 20.000 de albanezi din Shaban Polluza s-au opus integrării Kosovo în cadrul Iugoslaviei. Provincia a fost formată prima dată în
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
au opus integrării Kosovo în cadrul Iugoslaviei. Provincia a fost formată prima dată în 1945 că Regiunea Autonomă Kosovo-Metohia pentru a-și proteja majoritățile albaneze în Republică Populară Șerbia a că un membru al Republicii Populare Federative Iugoslavia, sub conducerea liderului partizan. Iosif Broz Tito a inițiat o nouă entitate internă, cu toate acestea, în primii ani, acesta a fost simbolic, deoarece nu a avut autonomie. După ce Iugoslavia și-a schimba numele în Republică Socialistă Federativa Iugoslavia și Șerbia în Republică Socialistă
Istoria provinciei Kosovo în secolul al XX-lea () [Corola-website/Science/315133_a_316462]
-
pe senatori, ei îi trăgeau jos de pe catâri, iar pe unii îi dezbrăcau și le dădeau drumul aproape goi pe străzi. Și toate acestea s-au întâmplat timp de o zi întreagă.” Tatăl lui Georgios, Nichifor Paleologul, spre deosebire de fiul său, partizan al lui Botaniates, a propus să-l atace și să-l ucidă pe uzurpatorul abandonat de armata sa nedisciplinată, însă basileul a hotărât să intre în legătură cu Nichifor Melissenos și să-l distrugă pe un răzvrătit cu ajutorul celuilalt. Însă flota pe
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
pe senatori, ei îi trăgeau jos de pe catâri, iar pe unii îi dezbrăcau și le dădeau drumul aproape goi pe străzi. Și toate acestea s-au întâmplat timp de o zi întreagă. Tatăl lui Georgios, Nikephor Paleologul, spre deosebire de fiul său, partizan al lui Botaniates, a propus să-l atace și să-l ucidă pe uzurpatorul abandonat de armata sa nedisciplinată, însă basileul a hotărât să intre în legătură cu Nikepfor Melissenos și să-l distrugă pe un răzvrătit cu ajutorul celuilalt. Însă flota pe
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]
-
Diamond a calculat că dacă aplicarea dreptului pământean de la 1850 încoace ar fi anulată, și dacă dreptul strămoșesc ar fi adoptat integral de toate statele, 60 % dintre Americani, 80 % dintre Argentinieni, 25 % dintre Britanici și-ar pierde cetățenia. Controversa între partizanii "ius soli" și cei ai "ius sangvinis" izvorăște din concepții politice și filozofice diferite: Montesquieu a ilustrat astfel determinismul naturalist în lucrarea sa "Spiritul Legilor" (1748): "Dreptul pământean este o aberație care consistă în credința că un mânz născut printre
Ius soli () [Corola-website/Science/315275_a_316604]
-
contestă din nou principiile dreptului strămoșesc, care este progresiv abandonat în decursul secolelor XIX și XX, odată cu generalizarea statelor constituționale și cu intensificarea mișcărilor migratorii legate de industrializare. În secolul XX se produce o confruntare juridică, politică și ideologică între partizanii dreptului strămoșesc și cei ai dreptului pământean : Astăzi, dreptul internațional și Declarația Universală a Drepturilor Omului sunt bazate pe principiile dreptului pământean : astfel, un "Român" este, pe acest plan, un "cetățean al României", indiferent de originile, naționalitatea (etnia) și religia
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
a calculat că dacă astăzi dreptul strămoșesc ar fi adoptat integral de toate statele, și dacă aplicarea dreptului pământean de la 1850 încoace ar fi anulată, 60 % dintre Americani, 80 % dintre Argentinieni, 25 % dintre Britanici și-ar pierde cetățenia. Controversa între partizanii dreptului strămoșesc și cei ai dreptului pământean nu este numai juridică, ci izvorăște din concepții politice și filozofice antagoniste : Filozoful francez Montesquieu ilustrează astfel determinismul naturalist în lucrarea sa "Spiritul Legilor" (1748): "Dreptul pământean este o aberație care consistă în
Ius sangvinis () [Corola-website/Science/315276_a_316605]
-
legile cu privire la laicitate. Deputat al regiunii Seine între anii 1902-1914 și 1919-1924, a fost mai ales un puternic apărător al învățământului profesional obligatoriu și al dreptului de vot pentru femei. În 1890 devine profesor de pedagogie la Sorbona. În 1898, partizan al apărării căpitanului Dreyfus, participă la înființarea Ligii Franceze a Drepturilor Omului, al cărei președinte va fi între anii 1913-1926. În 1905 a fost președintele comisiei parlamentare care a redactat legea separării statului de biserică. a fost de asemenea responsabilul
Ferdinand Buisson () [Corola-website/Science/318524_a_319853]
-
1882-1887. O nouă ediție a apărut în anul 1911. Nelimitându-se doar la rolul de responsabil al lucrării, Buisson a scris articole emblematice, ca Laïcité (Laicitate), Intuition (Intuiție), Prière (Rugăciune) etc. Dicționarul său este considerat Biblia școlii laice și republicane. Partizan al Societății Națiunilor încă de la început, se dedică apoi apropierii franco-germane mai ales după ocuparea regiunii Ruhr din 1923, invitând în Paris pacifiști nemți și mergând în Berlin. În 1927, împreună cu profesorul german Ludwig Quidde, a primit premiul Nobel pentru
Ferdinand Buisson () [Corola-website/Science/318524_a_319853]
-
trimis capelan în satul natal. În 1818 a fost scos din parohie, fiind acuzat că periclitează liniștea localității prin angajarea sa în mișcarea Born again (Erweckungsbewegung). El s-a stabilit apoi la Gundremmingen. Acolo, el a intrat în contact cu partizanii mișcării de reînnoire din Allgäu. Această mișcare ecumenică de sorginte catolică a contribuit la formarea, exprimarea sub forma predicării publice și apărarea proprietății comune ca în ritualurile stricte bănuite ca aparținând creștinismului timpuriu. Deoarece Lindl își pierduse parohia în anul
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
rezista, fiind demontată la fel de repede de domnitor iar membrii săi trimiși peste hotare sau închiși. Astfel ajunge să fie izolat câteva luni la mănăstirea Secu la ordinul domnitorului pentru a fi "reeducat", considerându-l, la fel ca și pe ceilalți partizani, un "ateu și adversar al principiilor societății". În anul 1842 pleacă la Paris unde o întâlnește pe Ernestina Guinier cu care se căsătorește la 15 februarie 1845 și alături de care va întemeia o numeroasă familie la întoarcerea în țară. La
Săndulache Miclescu () [Corola-website/Science/318589_a_319918]
-
regale italiene cu o bună judecată politică. În octombrie 1939, Prințesa Marie-José a fost numită președinte al Crucii Roșii italiene. Prințesa și Ducesa de Aosta au participat la ceremonia de instalare a Prințesei Marie-José ca președinte. Ea a simpatizat cu partizanii și, în timp ce era refugiată în Elveția, a făcut contrabandă cu arme, bani și alimente pentru ei. Ea a fost propusă chiar să fie numită șef al unei brigăzi de partizani, dar a refuzat. În urma dezertării Italiei de partea Aliaților în
Marie-José a Belgiei () [Corola-website/Science/318664_a_319993]
-
instalare a Prințesei Marie-José ca președinte. Ea a simpatizat cu partizanii și, în timp ce era refugiată în Elveția, a făcut contrabandă cu arme, bani și alimente pentru ei. Ea a fost propusă chiar să fie numită șef al unei brigăzi de partizani, dar a refuzat. În urma dezertării Italiei de partea Aliaților în război, socrul ei, discreditatul rege Victor Emmanuel al III-lea, s-a retras din guvern. Soțul ei a devenit monarh sub titlul de locotenent general al Regatului. El și Marie
Marie-José a Belgiei () [Corola-website/Science/318664_a_319993]
-
aceștea să-și poată continua studiile în instituțiile de învățământ superior. Ioan Pelivan, un militant de vază al mișcării de eliberare națională din Basarabia, politician și publicist, referindu-se și la diverse documente secrete ale vremii, îl considera pe drept partizan al unirii Basarabiei cu Moldova de peste Prut, parte a Principatelor Române Unite. În acest context jurnalistul Vladimir Afanasiev notează în articolul “Dincolo de clipa memoriei”: “În jurnalul lui Nicolae C.Ciacârz-Cuș, fost senator, avocat din Stodolna (în prezent raionul Rezina), unde
Alexandru Cotruță () [Corola-website/Science/318714_a_320043]
-
toleranță limitată, atitudinea autorităților germane de ocupație s-a modificat brusc, iar mișcările naționaliste ucrainene au fost zdrobite în mod brutal. Cei mai mulți ucraineni însă au opus rezistență ocupației germane încă de la începutul invaziei, organizând o vastă rețea de unități de partizani, care au acționat pe tot întinsul Ucrainei. Elementele naționaliste ucrainene au format Armata Insurecțională care a luptat atât împotriva germanilor, cât și împotriva sovieticilor, românilor, slovacilor și polonezilor. Luptătorii Aramtei Insurecționale Ucrainene au reușit să continue lupta împotriva autorităților sovietice
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
nicio încercare să exploateze nemulțumirile populației locale față de abordările politice și economice sovietice. Mai mult decât atât, naziștii au păstrat sistemul fermelor coective, au deportat numeroși tineri ucraineni la muncă forțată în Germania și au declanșat genocidul împotriva evreilor. Lupta partizanilor ucraineni a adus o contribuție importantă la victoria Armatei Roșii împotriva germanilor. Pierderile totale din rândul civililor ucraineni în timpul ocupației naziste sunt estimate la aproximativ șapte milioane de oameni, din care cam un milion de evrei uciși de Einsatzgruppen. Numeroși
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
rândul civililor ucraineni în timpul ocupației naziste sunt estimate la aproximativ șapte milioane de oameni, din care cam un milion de evrei uciși de Einsatzgruppen. Numeroși civili au căzut victime ale abuzurilor, muncii forțate sau a represaliilor ca urmare a atacurilor partizanilor împotriva germanilor. Din rândul celor unsprezece milioane de soldați ai Armatei Roșii, aproximativ un sfert au fost etnici ucraineni. Ucrainenii au participat la unele dintre cele mai mari bătălii ale celui de-al Doilea Război Mondial precum încecuirea de la Kiev
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]