8,290 matches
-
-te că zaci peste noi ca în poezia aceea cu brațele tale și fixează-te spre starea noastră latentă de cărbune... Părea clepsidră și șoaptă părea când ne rostogoleam păcatele unul spre celălalt și uite-așa totul părea tăvălug cu patimi, ceața părea umbră, amintirea părea caldă și lumina părea zâmbet, de-aceea clepsidro, ciudato, uită-te de acum spre noi ca spre o călătorie peste cele cinci râuri... Doua aripi stinghere la intrare încearcă să se-atingă, să simtă aerul
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
să i-l sorb, Și cu sete, pe nări, focul viu să-i absorb, Dar, de-al dorului morb, pipăi cerul și zbier, Și-mi cresc aripi de corb, pentru iarna cu ger; Plâng sub cețuri și strig - rob de patimi fierbinți - Asfințituri mă frig, când nu vii să m-alinți... Simt un frig absolut - zborul toamnei trecând - De iubire sunt mut și te caut în gând. Te revăd cum ai fost - zâna vajnicei veri... Și mă-ntreb - fără rost- cum
DURERILE TOAMNEI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375203_a_376532]
-
pe buzele luminii ștergând de dor săruturi reci de îngeri, suflând stingher a vară-n spicul pâinii, curgând a maci sub pașii ce mi-i sângeri. O să mă uiți... în primăveri de floare cioplind nectarul peste liniști coapte, dezgheț de patimi erupând vlăstare, gemând de frigul toamnei ce mă zbate. O să mă uiți... în cingătoarea lunii prin albe nopți te-or sfâșia himere, țipând de dor să faci din Cer petunii, să zbor a floare prin răniri de stele. O să mă
UITĂRILE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375235_a_376564]
-
trecut pe acolo, numai morții trăiesc asemenea lui, așijderea ție, iată, de pildă, eu umblu, vorbesc, dar viața mea nu-i, prietene, decât o moarte vie. Ah, Doamne, iată-mă aici la ceasul comorilor Îmbrățișându-mi durerea sub lespezi de patimi și chin. Aștepă Învierea, aștept Arhanghelul zorilor, În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin. Recuperarea poeziei și biografiei lui Sergiu Mandinescu este o datorie morală și o completare necesară pentru istoria literaturii române. Sergiu Mandinescu a fost
SERGIU MANDINESCU-UN POET AL ÎNCHISORILOR COMUNISTE FOARTE PUȚIN CUNOSCUT, DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375232_a_376561]
-
în abordarea teologică de tip varlaamit. Atât atitudinea teologică (fie ea laxă sau zelotistă), cât și natura controversei au mai multe în comun cu lupta de idei de natură ideologică decât cu însuflarea Duhului Sfânt, venită din multa rugăciune, curățirea patimilor și luminarea lui Dumnezeu. De asemenea, este cert că ambele atitudini sunt, într-un fel, consecința unei eclesiologii zdruncinate din temelii de dominația secularismului impus de politic în Biserică, prin care devine aproape imposibil dialogul care să aducă la un
“SĂ STĂM CU FRICĂ, SĂ STĂM CU CREDINŢĂ, SĂ LUĂM AMINTE, CU PACE A ADUCE!...” – CÂTEVA CONSIDERAŢII, ANALIZE, DISCUŢII, INDICII ŞI REFERINŢE CU PRIVIRE LA SINODUL DIN CRETA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/375213_a_376542]
-
poate mai puțin gospodării bine-chivernisite; centre de studiu a lucrărilor teologice și ascetice ale Sfinților Părinți, și mai puțin obiective turistice sau veșnice șantiere. Într-un asemenea context, frica de ecumenism nu va mai putea exista, căci mințile curățite de patimi și luminate de harul lui Dumnezeu vor fi ele înseși faruri pentru gândirea și viața ortodoxă a teologilor și a ierarhilor noștri. Soluția se află, așadar, la noi, iar dacă nu am făcut-o până acum, credem că acest Sinod
“SĂ STĂM CU FRICĂ, SĂ STĂM CU CREDINŢĂ, SĂ LUĂM AMINTE, CU PACE A ADUCE!...” – CÂTEVA CONSIDERAŢII, ANALIZE, DISCUŢII, INDICII ŞI REFERINŢE CU PRIVIRE LA SINODUL DIN CRETA… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia [Corola-blog/BlogPost/375213_a_376542]
-
și prin compozitori de muzică bizantină precum Dimitrie Suceveanul, Ștefanache Popescu, Anton Pann, Macarie Ieromonahul, Ghelasie Basarabeanul, Neagu Ionescu, Ioan Popescu-Pasărea, aceasta își statornicește pe drept cuvânt numele de muzică religioasă românească.” Concertul începe cu intonarea lui „Aliluia” din Săptămâna patimilor, (glas VIII), melodie uniformizată, care a fost urmată de alte frumuseți. Muzica bizantină se mai numește și „psaltichie”, muzică închinată lui Dumnezeu. Cânt divin. L-am întrebat pe părintele Antonel Dumitru ce face această muzică înălțătoare. Dânsul a răspuns: „Muzica
CONCERTELE CORULUI DIN TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375289_a_376618]
-
despre Povestirea în ramă. Și, subliniază autoarea, „Hanu Ancuței e un spectacol de piatră, de foc și basm, pretext de rememorare liberă a unei umanități proiectate în mit.” O altă oservație pertinentă a autoarei: „Personajele lui Sadoveanu au în sânge patima istorisirii, a spovedaniei. Condiția lor este mărturisirea într-un limbaj magic și de o melancolie intraductibilă. Un personaj autentic sadovenian este, înainte de toate, un povestitor. Pentru existența sa, voluptatea rostirii este una din voluptățile rare ale vieții. Minciuna, adică literatura
APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372499_a_373828]
-
doi, Biblia spune următoarele: „Roada Duhului, dimpotrivă este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor, împotriva acestor lucruri nu există lege. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei”. Se vede, oare, roada Duhului Sfânt în faptele noastre? Răspunsul îl știm fiecare! Că dacă ne-am întors la Dumnezeu, la Creatorul nostru, nu putem să nu avem dragostea care ne aduce multă bucurie și mângâiere, chiar
DESPRE FIREA DUMNEZEIASCĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372601_a_373930]
-
în rugăciunea nerostită de mult timp, am aflat ce înseamnă inima frântă de durere simțind până-n adânc suferința depărtării de Tine atunci când am ales noaptea gândurilor moarte. Acum, îți cer o lecție,Tată, învață-mă să spun“nu” când viforul patimilor vrea să intre în casa sufletului alături de niște umbre fără chip cu gheare ascunse sub aripi de ceață, învață-mă să spun“nu” fariseului din mine și să-mi port în tăcere crucea, fără teama că nu voi ajunge la
ÎŢI CER O LECŢIE… de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372677_a_374006]
-
zare Și te aștept să te întorci către amurg. În prag de inserare muză...te aștept. Când soarele își pierde a lui strălucire, Atunci ...ale mele simțuri îmi deștept Și simt în trupul meu,divină ei privire. În frig de patimă să vii...atunci te vreau Căldura-brațisarii iar să îmi cuprindă Întreaga mea făptura...Stele-n amurg sclipeau Sentimentele-n gând de muză să-mi vândă. Cad în genunchi acum...și talpă îi sărut. Muză privește-adânc în ochi-mi goi și
POETULUI... de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372717_a_374046]
-
să mă poarte-n castele să-nvăț a rodi miezul vieții peste moarte, râzând. Aș fi vrut să m-ascund în prundișul de lacrimi să-mi toarne doar cerul peste gură izvorul, luminii de-ar curge prinsă-n vene de patimi să-i strâng astru-n brațe și să-i șterg cu drag, dorul. Aș fi vrut să mă nasc în prea-blândul octombrie otavei sub brumă să-i fac zborul un roi, să pot prinde-n brațe steaua-n care voi
AȘ FI VRUT... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372726_a_374055]
-
năduful cu sunete-nfundate stropii lovesc pământul. Picurii grei și mari cad furioși din înalturi fără nicio milă, din ale cerului zăgazuri. La tot pasul se preling mari șiroaie, apa-și iese din matcă, dup-o asemenea ploaie. În fața acestei patimi crengile se-apleacă, iar vântul rece acum naturii îi e dădacă. Ploaia pe nesimțite-și pierde din putere, raze de soare-apar, părând efemere. Reușesc urgia s-o-nvingă, puternice, timide, din aerul proaspăt se-nfruptă. Natura decide. foto: pictura de
POVESTEA FURTUNII de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372770_a_374099]
-
temă care la prima vedere pare simplă o adevărată Învățătura de Credință pe care Biserica Ortodoxă a păstrat-o neschimbată până în zilele noastre[2]. Postul în viziunea ortodoxă este un mijloc de elevație sufletească, de dominare a sufletu �lui asupra patimilor trupești. Postul îl debarasează și-l ușurează pe creș �tin de toate ispitele, de balastul și povara uneltirilor celui viclean care aduc “întunecare gândurilor și tulburare cugetelor”. El este o jertfă bineplăcută lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, un act
INVATATURA BISERICII DESPRE POSTUL ORTODOX... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372738_a_374067]
-
este încă flămând, iar altul mâncând o litră sau șase uncii[6], se satură”[7]. Postul în viziunea Sfântului Părinte este acela ca întotdeauna cel ce este la masă să se ferească de săturarea pântecului, căci odată cu aceasta vin alte patimi precum gândul curviei. Sfântul Casian îi îndeamnă pe creștini să nu se amăgească că postesc, dar ei mănâncă până la îmbuibarea pântecului, pentru că nu contează cu ce se satură pântecul, fie ea și numai apă, duhul curviei apare și odată ce apare
INVATATURA BISERICII DESPRE POSTUL ORTODOX... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372738_a_374067]
-
rar o credință adevărată. Din păcate, în viața creștină nu este posibil niciun progres fără amara experiență a căderilor. Prea mulți încep postirea cu entuziasm și renunță după prima cădere. Dacă după ce am căzut și ne-am supus poftelor și patimilor noastre reluăm totul de la capăt și nu renunțăm indiferent de câte ori cădem mai devreme sau mai târziu, postirea noastră va purta roadele sale duhovnicești. Între sfințenie și cinismul care ne trezește din orice iluzie se află marea și dumnezeiasca virtute a
INVATATURA BISERICII DESPRE POSTUL ORTODOX... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372738_a_374067]
-
întuneric și dat-a / un semn Nepătrunsul: / „Să fie lumină!” , haosul crea ordinea în întuneric iar umbrele se zvârcoleau orbite de lumină: și-un vifor nebun de lumină / făcutu-s-a-n clipă: / o sete era de păcate, de doruri, de-avânturi, de patimi / o sete de lume și soare ... . Versul blagian, oricare în toată creația lui, descoperă mintea firească, care aspiră la nemărginire, acuratețe, la definiții precise și limite bine conturate de viață. Mintea profanului se rupe în disperare și fuge de eternitate
ELEONISMUL LITERATURII ŞI TAINA ŞI TAINA SURPRINDERII LA LUCIAN BLAGA de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372756_a_374085]
-
reveni și, primind niște straie de la frații mai mari ai Măriucăi, se apucase de treabă prin ogradă, s-a sfârșit și războiul, la fel de neclar cum și începuse, însă mult mai puțin entuziast. Oamenii vedeau cu groază dimensiunea masacrului, faptul că patimile și orgoliile îi aduseseră în pragul unei nebunii sângeroase, nu înțelegeau de ce se petrecuseră asemenea grozăvii și se jurau pe tot ce era mai scump că în veacul vecilor nu vor mai face asemenea prostie. Aceștia erau însă oamenii de
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
un tril de ciocârlie. Și-am ascultat, și-am împărțit în două lumina mea, în aripi de poveste din bob tăcut, stropit numai cu rouă am tot hrănit păcatele celeste. Mă las purtată-acum de-ale lor brațe ce tot pulsează patimi între noi de firul ierbii gândul să se-agațe cănd vom privi eternul pas în doi. Referință Bibliografică: Să te sărut cu buze de fecioară / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1611, Anul V, 30 mai 2015. Drepturi
SĂ TE SĂRUT CU BUZE DE FECIOARĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373069_a_374398]
-
aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Perioada care debutează cu prima zi a săptămânii în care Domnul Iisus a intrat în Ierusalim, călare pe un măgăruș și până la înviererea Sa din morți, în mod tradițional, această săptămână a fost numită Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare a Paștilor. În această perioadă, ne aflăm în cea mai măreață, binecuvântată și cea mai minunată perioadă a anului, indiferent de programarea ei calendaristică sau de acceptarea ei între Marile Religii ale Lumii. Au trecut aproape două mii
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
de sub puterea egiptenilor. Acesta a fost primul Paște profetic din Biblie, pentru că mai târziu avea să vină pe lume Adevăratul Miel Pascal, trimis de Dumnezeu - Tatăl. Perioada cuprinsă între Intrarea Domnului Iisus în Ierusalim și Învierea Sa, se numește Săptămâna Patimilor și este plină de evenimente semnificate pentru creștinii din lumea întreagă. În Sfânta Scriptură, în cartea apostolului Ioan 12: 1, citim: „Cu șase zile înainte de Paști, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort și pe care
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
plătit acolo, sus, la Calvar, prin vărsarea sângelui sfânt pe cruce. Ce facem noi astăzi, cinstim sângele Lui cel sfânt sau îl călcăm în picioare ignorându-l? *** Vineri.... Creștinii au dat numele acestei zile de vineri și „ Vinerea Mare” sau „ Vinerea Patimilor lui Christos". Pentru că în această zi, Cerul, Pământul și Adâncul au fost martorele celei mai groaznice bătălii din istoria omenirii. Oricâte lupte, războaie, bătălii umane, crucificări au existat de-¬a lungul anilor, despre niciunul istoria nu pomenește atât de mult
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
trezindu¬-se” din somnul lung, au recunoscut în El pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu. Nu au existat vreodată torturi mai mari ca cele de pe Golgota. De aceea, ziua morții lui Christos a fost numită de către Părinții Bisericii, „Vinerea Mare” sau „Vinerea Patimilor”. Oricât am încerca să înțelegem evenimentele care au avut loc cu două mii de ani în urmă, tot nu vom putea înțelege pe deplin. Ziua de vineri a fost ziua marilor evenimente care au fost numite de către teologi, stadii ale suferinței
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
este strigătul plin de durere al domnului Iisus. „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-¬ai părăsit?” este al nouălea stadiu din șirul lung de suferințe suportate de El într¬-o singură zi. Cuvintele acestei întrebări exprimă momentul culminant al patimilor Sale pentru o lume pierdută. Strigătul Său, „Eli, Eli, Lama Sabactani?” exprimă despărțirea de Dumnezeu în locul omului păcătos și instituirea Noului Legământ. Aici, durerea, suferința ating cel mai înalt grad al suferințelor Sale, El este zdrobit pentru fărădelegile noastre, dându
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]
-
fim niciodată părăsiți de El. Astfel, noi suntem izbăviți de păcatele noastre prin suferințele Lui. Al zecelea stadiu al suferințelor, este acela când Iisus a strigat iarăși, rostindu-¬și cuvintele cu glas tare: „S-¬a isprăvit!”. Acest strigăt reprezintă sfârșitul patimilor Sale și desăvârșirea lucrării Lui mântuitoare. Datoria pentru păcatul nostru a fost plătită din plin, iar planul de salvare și-¬a aflat temelia după ce rostește o ultimă rugăciune: „Tată, în mâinile Tale îmi încredințez Duhul.” Acestea au fost patimile Domnului
SEMNIFICAŢIA SĂRBĂTORII PASCALE LA CREŞTINI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373004_a_374333]