9,309 matches
-
de la intrare și mă pot relaxa În sfîrșit. Îl trezesc pe Tom și luăm micul dejun Împreună, bună parte din mîncare ajungînd pe podea sau Întinsă pe fețișoara lui. Acum spune „mama“ și „E-ii“, care e numele lui Harry, pisica de jucărie. Amy pare a vorbi ceva mai mult, iar, la cele șaisprezece luni pe care le-a Împlinit Tom, mă Îngrijorează lipsa unui vocabular mai bogat. SÎnt, Însă, conștientă de faptul că fiecare copil se dezvoltă În ritmul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ce împrejmuiau colina San Pietro în apropiere de teatru, ni s-a alăturat ducele de Verona. Regele s-a înfățișat însoțit de șase episcopi catolici și de întreaga ginte din Verona, împărțit pe bisericuțe ce se aveau ca șoarecele cu pisica. Arieni și catolici, respectând sau recunoscând cele Trei Capitole, aveau în comun doar crucile scumpe atârnate la gât și albeața veșmintelor de in prețios. Uitându-mă mai bine la Adaloald, mi-am dat seama că era ceva în neregulă. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a părut că aud strigăte de ajutor, dar e ceva vreme de când nu se mai aude nimic - Îmi pare rău că m-am Înșelat. Agentul simplu gâfâie, trăgându-și suflarea. Celălalt Își șterge papucii pe un covoraș În formă de pisică. Lângă ușă e o plantă cu frunzele prăfuite. Pământul din vas s-a uscat, În bulgări tari ca betonul: planta moare de sete. Agentul principal sună pe interior, la 27. Privește, chiorându-se, plăcuța de alamă: literele BUONOCORE sunt șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era la zece minute distanță. Mergeau pe străzile liniștite din cartierul Parioli, pustii acum, Înainte de deschiderea magazinelor, și a birourilor, Înainte de sosirea funcționarilor de la ambasadă. Strada Mangili era atât de pustie, Încât de sub mașină țâșni un șobolan - mare cât o pisică - ce Înaintă liniștit, pe trotuar, și le privi cu ochișorii lui vioi și negri. Indignată de neobrăzarea rozătorului, Maja o târî pe Camilla după ea - șobolan grețos, cum Își permitea să le strice plimbarea? Dar fetița țipă bucuroasă. Ce mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mare, Încât Îi plesni un dos de palmă peste față - dar, deoarece Emma se Întorsese Într-o parte, pentru a nu-i privi ochii amenințători, ochi necunoscuți, turbați, palma Își atinsese ținta doar parțial. Emma țâșni În sus ca o pisică. Mai atinge-mă o dată și-ți crăp capul, Îl amenință apucând un sabot de plajă. Deschise fermoarul cortului. Era noapte adâncă. În rulota de alături plângea un copil. Antonio Îi smulse sabotul din mână, o urmări prin tot campingul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi Întoarse un zâmbet disprețuitor și nu se mișcă. — Lasă-mă să urc, ordonă Antonio. N-am chef să mă enervez. Portarul avu impresia că tipul acela era cam sărit, ca sub efectul unui drog. Avea pupilele ca ochiul de pisică și Îi tremurau mâinile ca unui bolnav de parkinson. O clipă se temu că avea de gând să-l lovească - și totuși, Împietrit, se ținu tare. — Nu se intră fără invitație. Antonio Își pierdu răbdarea pe loc, căci știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
luă de braț și Îl luă În spate ca pe un rucsac. — Te-ai făcut greu, Îi spuse. Dar Îl duse până sus. Era puternic. La al șaselea etaj, totul era ca odinioară. În fața ușii, același covoraș În formă de pisică. Ușa era aceeași, poate puțin mai scorojită. Chiar și yala era aceeași - tati nu o schimbase, la gândul că poate mami se va Întoarce: de fapt, ca de obicei, cheia se Înțepenise și tati trebui s-o forțeze și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Și totul se va sfârși. Sunt deja numere Într-o statistică, sunt deja știri de jurnal, materie de dezbateri și comunicări, motiv de indignare și plâns, și toate vor dura vreo săptămână. Își șterge picioarele pe covorașul În formă de pisică, de parcă și le-ar putea curăța de sângele pe care nu l-a călcat. Din apartament răzbat străfulgerări de lumină. Ultimele imagini care vor rămâne din ei. Fotografii de familie, până la moarte și dincolo de ea. Sirena ambulanței Îi sfâșie timpanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
podul palmei și a băgat mâna în scorbură. N-a apucat să rostească întrebarea, că o groază l-a cuprins și imediat și-a simțit mâna atacată de colții monstrului. Și-a tras brațul, iar de el era încleștată o pisică sălbatică, din genul Felis, speriată, desigur, și ea. Zogru a făcut-o zob în două clipe, dar era atât de speriat că îi venea să plângă. S-a uitat în stânga și în dreapta, însă piticul Donțu nu mai era. Se cățărase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în două clipe, dar era atât de speriat că îi venea să plângă. S-a uitat în stânga și în dreapta, însă piticul Donțu nu mai era. Se cățărase iute în copac și de-acolo îl privea pe Zogru compătimitor și rușinat. Pisica se aciuase de câtva timp tocmai în scorbura în care Donțu își avea locuința și, cum nu reușise s-o izgonească în nici un fel, profitase de credulitatea lui Zogru. Dar acesta nu știa ce se întâmplase, de fapt. Umilit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
plătesc vreo daună. Cățeii nu îl latră Că stă-ntins colo, pe vatră. Eu grijă mare am de el Că micuțul motănel, E pisoiul ce-l dorești Pentru că e din povești. Pufoșilă Pufoșilă e pufos Și este cățel gelos Pe pisica ce stătea Pe patul din camera mea El mereu îmi repeta Hei, domniță nu uita Că eu exist în casa ta Și nu mă mai neglija! Pisica tot mieuna Și parcă-n ciudă îi făcea Când pe pat se așeza
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Pentru că e din povești. Pufoșilă Pufoșilă e pufos Și este cățel gelos Pe pisica ce stătea Pe patul din camera mea El mereu îmi repeta Hei, domniță nu uita Că eu exist în casa ta Și nu mă mai neglija! Pisica tot mieuna Și parcă-n ciudă îi făcea Când pe pat se așeza Dar cățelul o lătra. Ghiorghiu Andra-Irina clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.6 „Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 prima lăcustă printre stânjeneii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Anișoara Iordache Haiku 1 prima lăcustă printre stânjeneii albi ce grațioasă e! Haiku 2 concert de broaște, bunicul ursuz în leagăn doar o muscă... Haiku 3 gărgăriță în păr... și rochia mea roșie cu cercuri negre... Haiku 4 sub laba pisicii un liliac apusul mai însângerat... Haiku 5 cu narcise spre cimitir prieten în urmă doar un câine. Harțanu Iulian, clasa a VI-a Școala Gimnazială “Ștefan Bozian” Șeitin - Arad profesor coordonator Georgiana-Ioana Deliman Primăvara Pe-o potecă foarte înaltă Trec
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
E mică, dar puternic strălucește, O, al meu suflet chinuit, eu știu Ce-nseamnă tot ce-acum te stăpânește! Pădure Andreea, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.6 ”Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 udând brândușele pisica se scutură evantai din stropi. Haiku 2 în fața blocului, lalele; popas de suflet acorduri. Haiku 3 urcând spre Babele... ceața învăluie drumul. Haiku 4 citind poezii sub castanii înfloriți în jur, numai îndrăgostiți... Haiku 5 la Dervent, troiță între lalele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
găsesc? În natură În natură a ajuns Toamna friguroasă Și gâzele s-au ascuns, Dar mie nu-mi pasă, Că e frig , că e căldură Nimic nu mă oprește Și eu fac la toate gură Dar mamy mă pedepsește. Și pisica mea cuminte Vrea mereu să se alinte Și prin frunze sau zăpadă Face-acum mare paradă, Dar fuge foarte mirată De coada-i cea înghețată. Toamna Toamna, frunzele ce cad Îmi imprim-un mare drag Pe deasupra viilor Țânțarii roiesc Păsările care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mama mi-as pus să trec, în drumul meu spre Kristine - o prietenă bună - pe la doamna Gilbert, o bătrânică enervantă ce vinde morcovi și mereu îmi povestește despre „marea ei idilă cu un filosof”. Urăsc casa ei! E plină de pisici! A aprobat din cap, schițând un zâmbet fals, după care mama sa a plecat la muncă, iar eu mi-am mâncat în silă cerealele și pâinea cu unt. Dimineața aceasta nu putea fi mai proastă! Am ieșit în grabă pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am ridicat de pe sofaua moale și am început să fac un tur al salonașului în care mă aflam. Atenția mi-a fost furată de oglinda din colțul încăperii, ce lucea minunat în bătaia luminii. M-am îndreptat către ea, nevăzând pisica ce-și spăla blana și m-am împiedicat, dărâmând oglinda. Speriată, m-am ridicat, ținându-mă de brațul lovit în cădere. Mare mi-a fost mirarea să văd că oglinda era nevătămată, singurul aspect era faptul că nu mai reflecta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
scoale și până la urmă a fost nevoită să-l stropească cu apă, ceea ce l-a trezit așa de rău încât a dat din mâini și a făcut-o pe Zilpa una cu pământul, iar ea s-a văitat ca o pisică lovită. Zilpa nu era așa de încântată de venirea acestui Iacob. Vedea că prezența lui schimbase lucrurile între surorile ei și s-ar fi putut să slăbească legătura dintre ea și Lea. O deranja pentru că era pur și simplu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de plăcere. Când Iacob gemea în extazul final, ea era inundată de sentimentul propriei puteri. Și când îi urma repirația, descoperea propria ei plăcere, o deschidere și o senzație de plin care o făcea să suspine, să toarcă cum fac pisicile, și apoi să doarmă așa cum nu mai dormise de când era copil. El îi spunea Innana. Ea îi spunea Baal, fratele-iubit al lui Iștar. Au fost lăsați singuri cele șapte zile și șapte nopți. Mâncarea le era adusă dimineața și seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mine, așa de amuzante, așa de dulci. Nu mă lăsau să mănânc singură, ci îmi dădeau fiecare îmbucătură bine aleasă direct în gură, cu degetele lor. Mi-au masat gâtul și spatele până s-au făcut mlădioase ca ale unei pisici. Au cântat toate cântecele pe care le știau. Mama avea grijă să am mereu cupa de vin plină și mi-o ducea la gură atât de des încât în curând nu prea mai puteam să vorbesc, iar vocile din jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a scăpat un suspin și Re-nefer s-a trezit. - Ce e, copilă? - Primejdie, am sughițat eu. Ea s-a ridicat puțin, iar umbra a sărit înspre mine. Mi-am acoperit capul și am țipat. Re-nefer a râs încetișor. - E o pisică, mi-a explicat ea. E doar o pisică. Bastet face legea aici în casă. Acum dormi, a șoptit ea și s-a întors pe partea cealaltă. M-am întins la loc, dar n-am mai putut închide ochii în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trezit. - Ce e, copilă? - Primejdie, am sughițat eu. Ea s-a ridicat puțin, iar umbra a sărit înspre mine. Mi-am acoperit capul și am țipat. Re-nefer a râs încetișor. - E o pisică, mi-a explicat ea. E doar o pisică. Bastet face legea aici în casă. Acum dormi, a șoptit ea și s-a întors pe partea cealaltă. M-am întins la loc, dar n-am mai putut închide ochii în acea noapte. În curând, prin ferestrele care ajungeau aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în valea de la apus. Eu nu eram nici chiar servitoare, dar nici tocmai nepoată, o străină care nu le vorbea limba și care n-avea cine știe ce calități evidente. Doamna casei mă mângâia când mă vedea, mai mult ca pe o pisică, dar se îndepărta înainte de a veni momentul conversației. Nici servitorii nu prea știau ce să facă cu mine. Mi-au arătat cum să torc in, așa încât să pot ajuta la munca casei, dar mâinile mele învățau încet și cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au fost „rață” și „lotus”. Bunica lui îi aducea tot felul de jucării minunate. Aproape în fiecare zi îi făcea câte o surpriză cu o minge, vreun titirez sau o armă de vânătoare în miniatură. O dată, i-a adus o pisică de lemn care își deschidea și închidea gura dacă trăgeai de o ață. Acea minune m-a încântat și pe mine, nu numai pe copil. Fiul meu o iubea pe Re-nefer și când o vedea că se apropie, se repezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Isis deasupra patului și m-am rugat să am parte de înțelepciunea și liniștea zeiței, vindecătoarea femeilor și a bărbaților. Dar am uitat să mă rog pentru protectorii mei pământeni. Într-o noapte târziu, m-am trezit în urletele pisicilor, iar dimineața Nakht-re a venit să-mi spună că Re-nefer murise în somn. Trupul i-a fost luat de preoți, care urmau să i-l pregătească pentru cealaltă viață cu ritualuri complicate în mormântul tatălui ei în Memfis, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]