5,550 matches
-
sărută. și mii de mângâieri Pe creștet i‐ adună ‐ De ziua cea de ieri Ce dulce-l răzbună! El simte cum s‐ apleacă peste dânsul O umbră bună ce l‐ ar dezmierda - și‐ntr‐un suspin, pe când ea‐ i șterge plânsul, Întinde brațele lui mici spre ea ... De gâtul ei s‐atârnă în neștire - Toți îngerii din ceruri îi sunt frați! Învăluiți de‐a candelei lucire, Copil și mamă dorm îmbrățișați ... Din „Poezii” Constantin Clisu Prozator, poet de talent, publicist, dramaturg
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cu pas de pas Pe urmă lui, el o vedea plângând Cu degetul spre dânsul arătând ‐ și‐atunci d‐ atâtea gânduri abătut, Împleticindu‐ se, el a căzut În drum, ținându‐ și talismanul strâns La piept. și‐un glas amestecat cu plâns A răsărit atunci înduioșat și plin de‐ o milă dulce l‐ a‐ntrebat: « Tu te‐ai lovit, iubitul meu? Să‐ mi spui!” Era inima moart‐a mamei lui. Din Poezii , vol. II, pag. 243‐245. MOARTEA LUI FULGER ( fragment ) Să
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
lui de fier Să prindă fulgerul din cer? Cum pier mișeii, dacă pier Cei buni așa? Dar doamna! Suflet pustiit! Cu părul alb și despletit Prin largi iatacuri alerga. Cu hohot lung ea blăstăma și tot palatul plin era De plâns cumplit. La stat și umblet slabă ce‐i Topiți sunt ochii viorei De‐atâta vaiet ne‐ ntrerupt, și graiul stins, și obrazul supt, și tot vestmântul doamnei rupt De mâna ei ! Nu‐l dau din brațe nimănui, Închideți‐mă‐ n
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
De‐atâta vaiet ne‐ ntrerupt, și graiul stins, și obrazul supt, și tot vestmântul doamnei rupt De mâna ei ! Nu‐l dau din brațe nimănui, Închideți‐mă‐ n groapa lui - Mă lași tu, Fulgere, să mor? Îți lași părinții‐n plâns și dor? O, du‐ i cu tine, drag odor, O, du‐i, o, du‐i! Ah, mamă, tu! Ce slabă ești! N‐ ai glas de vifor să jelești; N‐ ai mâni de fier ca fier să frângi, N‐ ai mări
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
SCRISOARE DE LA MUSELIM SELO ( fragment ) Măicuță dragă, cartea mea Găsească‐mi‐te‐ n pace! Pe aici e vânt și vreme grea. și Anton al Anei zace De patru luni, și‐ i slab și tras, Să‐l vezi, că‐ți vine plânsul 118 Că numai oasele‐au rămas și sufletul dintr‐ însul. Apoi să știi c‐a fost război și moarte‐ aici nu șagă; Cădeau pe dealuri, dintre noi, Ca frunza, mamă dragă. și colo‐ n deal cum fulgera, Un plumb simții
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
în război, fărâmițat în așchii de sânge și noroi! Plângi mamă ... Ca tine mai sunt atâtea mame bune pe pământ, ce‐ au alăptat copiii bucălați, și le‐ au fost tăiați, tescuiți, sfârtecați. Dar alte mame ca să nu mai plângă, din plânsul tău un vifor să se strângă, neiertătoare ură să desferici spre cioclii stăpânind peste Americi! Cu‐ atâția fii și mame împreună să fim o sfântă, aprigă furtună, și să izbim în inima urgiii - ca mamele să nu‐ și mai plângă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
noi” (1928). A realizat traduceri din Maiakovski, Petöfi, Ady, Pușkin, Hugo, Paul Neruda, Hikmet etc. Poezia sa a fost tradusă în franceză, italiană, germană, maghiară, spaniolă etc. Cu poemul Bălcescu a primit în 1951 Premiul de Stat. MAMA De‐atâta plâns, avea pe ochi O plasă tremurând sfioasă Sau mândră ‐ cum pot ști eu, oare ?... Sărmanele - i mărgăritare. Iar ochii ei, căprui doar unul , și celălalt verde ca ai mei, Clipeau de parcă pururi tunul Bătând în anii noștri grei, Ar fi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mine Clocotind trecutul mort; Lacrimi, visuri, tot amarul Ce în gând și‐ n suflet port. Astă seară moartea rece Mi‐e atâta de aproape ... Ca și lacrima ce‐ mi trece Arzătoare printre pleoape . Obosit de râsul farsei și scârbit de plânsul dramei, Văd cum alb din întuneric Se desprinde chipul mamei. Numai ea pricepe zborul Sufletului meu, ce strâns‐a Într‐ o lacrimă tot dorul De‐ a fi iarăși lângă dânsa. și de ce iert, în tăcere, Anul stins care mă‐ndreaptă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mame rele, Bune numai la belele, Noi fătăm pe‐ aici prin sate Morții marilor armate, Dar tu n‐ ai căzut sub foc, 269 Că te‐oi face eu la loc, După câtă jale‐ am strâns. O să mi te fac prin plâns. De pe fronturi de departe Am primit amar de carte Cică scrie‐ n ea de tine C‐ ai murit și nu ți‐e bine. Eu scrisoarea o ghicesc C‐ am uitat și să citesc și cu drag te‐ oi aștepta Să
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dumneata. 7 februarie 1989. Deva SCRISORI CĂTRE MAMA Să mai vii pe‐acasă, mamă, Să mai vii de peste moarte, Uitătorii fii te cheamă De departe, prea departe. Scara podului se frânse, Scara pivniții e bună. Pe pereți un fel de plâns e, Om cu om nu e‐ mpreună. Apa din fântână are De la moartea ta încoace Gust de lacrimă și sare. Mamă, tata ce mai face? Prin comuna noastră oarbă Nu mai vine nici o veste. Tu, de dincolo de iarbă Vezi mai
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Papuc din Iași. 287 ÎNCEPUTUL Vezi, mamă, au înflorit mușcatele în glastră și‐obrazul lunii e parcă de ivoriu dă‐mi mâna ca să pot ieși din mine - îmi caută o fată chipul pe geamul din fereastră. De ce mă‐neacă, oare, plânsul ca o imensă bucurie? Mă simt de parcă‐aș fi un pui de rândunică ce caută să zboare cu aripi de‐mprumut. O, rogu‐te, pentru duminica de mâine dă‐mi voie, mamă, să scot din podul casei bicicleta cu care
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-se captivă în cușcă și neputând să iasă, fetița se sperie și începu să plângă, dulăul se sperie la rândul lui de această întâmplare și amândoi repetau mereu încercarea de a ieși din captivitate, din păcate fără reușită. Alarmați de plânsul Vivianei, bunicii veniră într-un suflet și mare le fu mirarea văzând tandemul celor doi. Dar până să ajungă ei în fața cuștii, câinele, mai înțelept sau poate intimidat de apariția stăpânilor, se retrase în fundul cuștii, lăsând loc Vivianei să iasă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
în care bunicul ajunse lângă ei. Îngrijorat și furios în același timp, îi spuse cu năduf: Focule! Ce-ai căutat acolo, focule? Am vrut să văd ce fel de mobilă are Ursu în casa lui, răspunse Viviana printre sughițuri de plâns. Toată supărarea și furia bunicului se topiseră la auzul unui răspuns atât de inocent. Sărută cu blândețe fruntea copilei, după care, o încredință bunicii, care se pricepea atât de bine să astâmpere spaimele copiilor. Într-un târziu, când se liniștise
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
vrea degrabă să vii și să mă iei acasă... Nu mai găsesc de mult plăcere în tot ce astăzi mă-nconjoară, sunt ca o floare ofilită rămasă pe-un peron de gară. Aștept în van, dar nu mai vine și plânsul mi se țese-n glas, până ce trenul va ajunge nu știu cât timp a mai rămas. Pe lângă mine trec agale, glumind pe negrele cărări , indiferenți si nestatornici alți călători spre alte zări Mi-s pumnii plini de lacrimi, Doamne, și-i tot
C?l?toarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83382_a_84707]
-
sub sabie și foc, Își plânge-n palme soarta, acum, ca în trecut, Că doar amar și neguri în timp a cunoscut. 10 martie 2004 * Cască gura doar când cere; De ceri tu, e mult de tot Chiar de-n plâns și cu durere Îl asiguri de-al tău vot. 11 martie 2004 Mumă este pentru unii; Pentru alții e doar ciumă; Nu poți ca să-i schimbi cărbunii Nici cu-asprime, nici c-o glumă. 12 martie 2004 IPOCRIZIE „Sunt de
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
trăi cu pace-n cort Și plin de veselie Când cel de-alături cade mort, Cosit de-o tragedie. Lacrima-i cu diademe, Iar surâsul cu mulți spini, Fără dacă sau dileme, Fară simț, fără suspin. Nu poți trăi fără de plâns, N-ai inimă de piatră Când eu-i de teamă constrâns Aiurea și pe vatră; Nu poți trăi fără să plângi Iubirea reprimată, Și nu poți altfel ca să frângi Durerea greu brumată. De spaimă multă și mult dor, Cu lacrimi
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
albastre C-un Dumnezeu, nu dumnezei. Calea-i una, dar măreață, Cu nume sfânt - Iisus Hristos, Cu Adevărul, Calea, Viața, Fără de plată, cu folos. Spre locul unde totul are Un sens adânc, curat, divin, Fără dureri, făr’ de-ntristare, Fără de plâns, fără suspin. Tu, ce-mi citești aceste versuri, Ieși din junglă acum, acum, Și schimbă-ți ale tale mersuri Pe unul, cu Iisus la drum. 17 noiembrie 2004 REFLECȚII (CLXIII) S-ar cere noaptea să dictez Câte mai scriu pe
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
neașteptat... Mă întreb: "când se va mai duce Această stare resimțită sublim...atât de minunat?" Zile mi-au lăcrimat în universul minuscul, Și toate mi-au fost împărțite în două. Văd că mi s-a uscat ușor în palmele-mi plânsul, Dar fața-mi încă-i udă pentru că afară plouă... Căldura iernii Mi-a căzut un fulg în palmă Și-l pun repede în suflet.. Această imaculată zăpadă Îmi alungă orice cuget... În jurul meu totul îngheață, Vântul mi se agață de
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
mai pot, mă maltratează, încuiată, ca la poliție, îți dai seama ce presiune e pă capul meu, nu mai pot face... Tocmai copilul meu, care știi cum l-am crescut de la Revoluțiade la Județeană încoace... Turuia sacadat, printre hohote de plâns, grăbită parcă să-i spună totul, cât mai multe, s-o facă să înțeleagă situația disperată în care se afla. Făcu o pauză. O auzi cum trage câteva înghițituri, cu gogâlțuri. - M-a scos, Vali, îți dai seama, din taximetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și ceilalți invitați, totul era pregètit, În cabanè temperatura devenise plècutè, sub femeia de gheațè din baie Virgil a pus o gèleatè de tablè în care, dupè ce centrală de încèlzire a fost pusè în funcțiune, picurând zgomotos că un plâns greu de stèvilit, trupul ei de gheațè a început sè se topeascè, în jurul cabanei toatè zèpada fusese îndepèrtatè de mine, astfel că mașinile invitaților sè aibè suficient loc, iar, la parter, Ioana și soția lui Virgil, femei reale care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sfiicios copil. La blânda ta mustrare simt glasul cum îmi seacă... Eu caut a răspunde, nu știu ce să răspund; Mi-ar fi părut mai bine-n pământ să mă cufund, Cu mînile-amîndouă eu fața îmi ascund Și-ntăia dată-n vieață un plâns amar mă-nneacă. Zâmbiră între dânșii bătrânii tăi prieteni Și singuri ne lăsară... Te-ntreb într-un târziu, Uitîndu-mă la tine, privind fără să știu: La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu? Ce cauți la barbarul sub streșina-i de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Nebuni! Nu simțiți că-n proaste lucruri voi vedeți numai minuni? Nu vedeți c-acea iubire serv-o cauză din natură? Că e leagăn unor viețe ce semințe sunt de ură? Nu vedeți că râsul vostru e în fiii voștri plâns, Că-i de vină cum că neamul Cain încă nu s-a stîns? O teatru de păpușe... svon de vorbe omenești, Povestesc ca papagalii mii de glume și povești Fără ca să le priceapă... După ele un actor Stă de vorbă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
zise-ncet: - "Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și de nimic, Te-ai potrivi cu mine... Dar un luceafăr, răsărit Din liniștea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătății mării; Și tainic genele le plec, Căci mi le împle plânsul, Când ale apei valuri trec Călătorind spre dânsul; Lucește c-un amor nespus Durerea să-mi alunge, Dar se înalță tot mai sus, Ca să nu-l pot ajunge. Pătrunde trist cu raze reci Din lumea ce-l desparte... În veci
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
el, e mai prezent în amintirile mele. Apuc o pernă și o țin ocrotitor în brațe, încercând să mă liniștesc. Davey mă privește cu atâta compasiune că nu mă pot uita la el. Dacă aș face-o, aș izbucni în plâns. — Bineînțeles că e mereu prezent în amintirile mele. Cum s-ar putea altfel? Îl iubesc! Încă îl mai iubesc! Nimeni nu vrea să audă că ne-am despărțit, cu toate că ne iubim. Dacă mi-ar fi spus că nu mai simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
avantaj - cum se întâmplase până atunci și se va întâmpla mereu - așa că, până la urmă, l-am ridicat și a început să meargă. Nu-mi amintesc prea multe despre ultima parte a drumului, dar a fost foarte greu. Am izbucnit în plâns când, în sfârșit, am intrat în casă. Cel puțin locuia la parter și n-a fost nevoie să mai urcăm și niște scări. S-a târât în living, s-a prăbușit pe canapea. L-am văzut apoi că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]