5,084 matches
-
cred strict circumstanțială, nu-i putem răspunde decât prin lehamitea de a mai constata etapele unei catastrofe, de care am dori să uităm măcar aici, la Lisabona. Când spui „Basarabia”, înseamnă că ai de dat vești rele, care în general plictisesc. Chit că deresponsabilizarea este unanimă. După micul dejun, drumurile ni se despart. Nicolae și Adrian pleacă într-o excursie literară oferită de organizatorii portughezi, excursie pentru care trebuia să apuci să te înscrii din timp. Eu reușesc să trimit de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
coridor... 10 iulie, luni VASILE GÂRNEȚ: Notez tot mai puțin în jurnalul meu. Nu mai am entuziasmul și spiritul de observație de la început, iar sejurul - aproape 14 zile - în spațiul ex-sovietic, prea lung pentru câte e de „admirat” aici, mă plictisește. Poate că și faptul că știu destul de bine acest mediu mă face să fiu tot mai apatic, mai dezinteresat. Iată o notă despre hotelul de la Minsk. Deși are mulți supraveghetori la recepție, femei de serviciu la fiecare etaj, iar telefoanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
jur, într-o Capitală ce-și pierduse orice luciu, mase informe de inși alergau la „fabrici, uzine și birouri” sau mărșăluiau, cu adevărat „veseli”, de 1 Mai și 23 August, ore întregi prin fața tribunelor, unde aclamau „portretele” ce se uitau plictisite în jos. Și azi mai sunt unii ce-și aduc aminte cu cvasi-nostalgie de micii și berea care „se dădeau” apoi, în scuaruri și parcuri, și nu e nimic uimitor în aceasta; oamenii, miile și sutele de mii, o dată deșteptați
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
postul... Cu părere de rău, nu am reușit să consimt, m-am ridicat și am plecat, iar manuscrisul Animalelor a fost azvârlit undeva în nu știu ce sertar. Au trecut astfel câteva luni și, întorcându-mă după prima mea călătorie în Vest, „plictisit” și enervat de scurgerea vremii, țin minte că mă aflam cu Coca, căreia eu îi spuneam Maria, la un restaurant nu foarte central și, amețit de frumusețea ei sau de cele două sticle de vin ingurgitate, m-am ridicat de la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
reușisem să public măcar un rând, măcar o povestire, respins și de la Steaua, și de la Tribuna, Mircea Zaciu încercase, prin anii ’50, fără succes, să mă „introducă” la Tribuna, iar la Steaua nu îndrăzneam să trec măcar pragul cunoscând animozitatea „plictisită” cu care mă priveau grupul lui D.R. (Leonida Neamțu, Tomuș și alțiiă, fericit deci că se ivise o oportunitate, după aproape două decenii de când speram să apar în Ardealul meu natal, am ales cu grijă un frumos fragment din Animale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
membru de partid, intrat de nici doi ani în rândurile sale!... Ieșind de la Popescu, i-am cerut lămuriri lui Ghișe, dar, se pare, nici el nu știa mai multe... sau nu voia să-mi spună. Temându-se că o să mă plictisesc la Brăila, pe care o cunoșteam puțin, am luat cu mine în mașină pe cineva (pe iubita mea, viitoarea mea soție, pe Maria!Ă; spre surpriza mea, de la hotel am fost îndrumați cu mari politețuri spre hotelul partidului. Am stat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
America islamul decât invers. O Islamerică pentru urban professionals, o Mekka-Cola în sânul generației Internet consumeriste și neoliberale, adeptă a bogăției virtuoase? Foarte probabil, între altele și pentru că nu există un fun islamic (un necredincios sfârșește rapid prin a se plictisi de moarte la mahomedani, pot depune mărturie în acest sens). O cultură care nu inventează distracții pentru timpul liber poate oare da naștere unei altercivilizații? Un doctor de la Facultatea de Studii Islamice, mai cărunt decât vecinii săi, lasă să transpară
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
atingi cvorumul, minya, pragul dincolo de care kaddish-ul sau eucharistia nu-s încă legitime, dar, odată trecut, starea de grație turistică, acea febră plăcută și comunicativă, devine deja imaginabilă. Eu însă eram departe de așa ceva. Și iată pentru ce m-am plictisit strașnic în cursul acelor zile. Lacul Kinnereth (cuvântul înseamnă "liră mică"), mare interioară pe malurile căruia i-a recrutat Isus pe primii pescar de oameni, pe Simon, Petru, Andrei, Iacob și Ioan, m-a făcut să-i simt lirismul liniștitor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Miloșevici, Saddam Hussein etc.) merg în același pas cu părinții Luminilor noastre (abatele Pierre, maica Tereza, Dalai-Lama), iar noi ar trebui să-i rugăm pe cei ai Întunericului să nu iasă din scenă: spectatorii din sală ar începe să se plictisească. Orice impuls al vieții poartă în sânul lui și o pulsiune a morții. Orice reuniune, o zâzanie. René Guénon, Aldons Huxley și alții ne încântă periodic cu grânele fără neghină, cu pământurile fără frontiere și cu spiritul fără dogmă al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
avea, dar din partea mesei greu, căci cei dela Secu sunt săraci tare. Înnainte de a ne sui în trăsură stăm de vorbă cu un călugăr care se dă drept fost ofițer în cavalerie; reformat pentru sifilis; călugăr acum care se plictisește grozav, și pribegește prin țară; închis în poliții, trimis îndărăt; spune că în mănăstire e ticăloșie, că el se duce des la bordel, mai ales de când a căpătat șancăr de la o femee din jurul mănăstirii pe care a cunoscut-o la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai știa să vorbească îngrijit, nu mai știa să umble pe parchet luciu a lunecat și a căzut. La masă nu mai știa să se slujească de furculiță și cuțit. Nu mai trăia apoi nimeni dintre ai lui. S-a plictisit, despărțit cu totul moralicește de copiii lui. Și ei au fost bucuroși și el a fost bucuros să se întoarcă în Deltă, în stuhăriile lui, la viața-i primitivă. Ș-aici a murit. La 25, seara, înainte de a intra în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care și-a tăiat calul, pentru că n-are cu ce-l hrăni. Două scrisori. Sunt prostii, pe care mult ar da un om de duh. Unele femei au niște urechi ca niște ventuze. Un om care vorbește domol, parcă se plictisește el singur de ce spune. Trebue să admirăm providența, care a îngăduit să se clădească orașul acesta în jurul cafenelei lui domnu Iozef. Două feluri de prieteni am: cari mă iubesc și cari mă urăsc. Cea mai puțin cochetă dintre femei cunoaște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de un morb ascuns. M-am trezit cu imaginea ei și cu sentimentul de trecere iremediabilă și mâhnire. 22 Dechemvrie. Pensiunea Cap. Martin. Am mâncat singur la o măsuță. În general, nu-mi displace să fiu singur și nu mă plictisesc cu mine-însumi. Dar astăzi n-am fost bine dispus; aș fi avut nevoie de cineva prietin cu care să comunic. Perspectiva sărbătorilor îmi apare și mai penibilă în izolarea aceasta. Presupun că starea aceasta e în legătură cu cele dintăi vești tulburi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și a. *1 De la un misoghin cetire: Muiere bună: cămin în furtună. Muiere cu venin: furtună-n cămin. Femeile disprețuiesc pe bărbați în general și public; însă nu în particular. Câteodată meseria de femeie e destul de grea. Orice femeie se plictisește de la o vreme de virtute. Des la oglindă, rar la treabă. Femeia se uită des în oglindă, ca să nu observe că îmbătrânește. Fată, de ce te tot oglindești? Îmi place să mă uit la cel mai frumos lucru pe care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
e mai bună decât a ta. Pe unii doctori îi plătești ca să-ți spuie vrute și nevrute când ești bolnav, până ce medicamentele te dau gata ori natura te vindecă. M-me du Duffand: Un om care vorbește domol și încet, parcă s-ar plictisi el însuși de ceea ce spune. Domnul-Dumnezeu a făcut pe boieri și pe ciocoi la urmă din niște rămășițe de gloduri și gunoaie. *1 Un nătărău care nemerește o vorbă de haz e ca mârțoaga care sare deodată în două picioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și de la Lima. Cu greu am reușit să-l văd plecat, mai ales că eram deja trecut de vamă, în spațiul agreabil al fiecărui aeroport, cu multe shop-uri, ceea ce, ziceam eu în argumentare, nu-mi va permite să mă plictisesc. Dacă aș fi știut ce avea să se întâmple, poate nu insistam, dar cred că a fost și norocul lui să scape de momente penibile. Am fost invitați la îmbarcare într-un autobuz al aeroportului, care ne ducea până la scara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
îți indic un titlu de poezie: Bastonul de orb. Acest poem mi se pare în acest moment că vorbește despre mine într-un mod plauzibil. noiembrie 2010, Piatra Neamț Craiova București (Revista "Conta", nr. 4, 2010) Dumitru CHIOARU Câteodată, când mă plictisesc de cumintele Dumitru Chioaru, aș vrea să fiu vizionar revoltat ca Rimbaud sau să scriu simultan mai multe opere, ca Pessoa... Dragă Dumitru Chioaru, cred că era anul 1981, când Aurel Dumitrașcu mi-a scris că a aflat de la București
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
comunist ne-o refuza. Erai liber să faci numai ce ți se spunea. Dar gândirea poetică nu putea fi controlată. Poeții care nu puteau fi aserviți de regim erau însă marginalizați. Am fost și rămân un marginal. Câteodată, când mă plictisesc de "cumintele" Dumitru Chioaru, aș vrea să fiu "vizionar" revoltat ca Rimbaud sau să scriu simultan mai multe opere, ca Pessoa. Îmi dau seama însă că nu pot sări peste umbra mea. Într-un poem din volumul "Noaptea din zi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ele ca într-o fântână cu șerpi de casă. În loc să bea apa, o mușcă. Nu doare deloc. Eu sunt apa mușcată și depun mărturie. Picuri de mărturie. Cu drag, Muri Premiul Nobel ? Atâta ne vom tot naște, până ce o să-i plictisim și ni-l vor da Eu sunt o rudă îndepărtată a mea Câtă viață, câtă literatură e în existența unui om de pe stradă? L-ai urmărit? Sper că în viața omului de pe stradă e multă, multă viață. Literatura e în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Literatura e în capul celui care îl urmărește. Crima e în capul detectivului. Câtă viață, câtă literatură e în povestea vieții tale? Eu sunt un detectiv care urmărește un alt detectiv. Din fericire, însă, Povestașul nu a venit. Te-ai plictisit vreodată de literatură? Niciodată. Ai urât vreodată poezia? Zilnic. Poezia poate fi periculoasă? Pentru cine, pentru poet sau pentru cititor? Pentru poet e ciumă, pentru cititor e mumă. Cât loc ocupă celălalt în poezia ta? Mult. "Eu sunt o rudă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pot fi cântec, dar nu cântă. Ai putea caracteriza literatura primului scriitor român care va lua premiul Nobel? E născut sau nu? Eminescu, Bacovia, Barbu, Blaga, Nichita Stănescu, Breban, Țepeneag. Foarță? Cărtărescu? Atâta ne vom tot naște, până ce o să-i plictisim și ni-l vor da. Ce poem din literatura română ai fi vrut să scrii, dar ți-a luat-o altul înainte? Dacă l-ai fi scris tu, cum ar fi sunat? Aș fi vrut să scriu un vers de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
iar pentru Sighet: Cât-îi Maramureșu'/ Nu-i oraș ca Sighetu";/ Sighetu'-i oraș mnicuț/ Tătă fata-i cu drăguț. Cuvinte "obișnuite", cunoscute de lumea întreagă. Citesc, în continuare, Nicolae Labiș, Mihai Eminescu, Gellu Naum și folclor maramureșean fără să mă plictisesc! Ce ți-a dat ție poezia pe lumea asta? Cât datorezi poeziei în devenirea ta umană? Cât reproșezi poeziei în neîmplinirile tale cotidiene? Poezia e un dar sau o povară? Iată un răspuns șablon: poezia mi-a dat dreptul să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
treabă are în această luptă "îngerul căzut" cu care te-ai înfățișat lumii? Omul e o drojdie de înger. Sau altfel: omul este rebutul de la facerea lumii ideale, cea cerească. Sau altfel: omul este fantezia artistică a lui Dumnezeu, cel plictisit de mișcarea fără rest, eternă, a lumii fără orizont dezvoltată sub privirea sa fără limită și de asta fără țintă. I-a scăpat lui Dumnezeu, să zicem, printre degete un înger, care s-a dus de-a rostogolul până pe pământ
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mâinile oamenilor:/ nu au milă". Cain îl va ucide continuu pe Abel, pentru că primul acționează, în timp ce celălalt meditează, visează, aspiră. Disconfortul și greutățile vieții de pe pământ sunt opera lui Cain, anarhistul care vrea mereu altceva, în afara paradisului, care îl cam plictisește. Pe pământ, de altfel, iadul e dezordinea, raiul e ordinea. În ordine șase miliarde de oameni ar trăi minunat, fără convulsii. În dezordine, cu cît mai mulți oameni, cu atât mai afund iadul. Oricum, eu am să fiu în orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
liber 9 Lucian ALECSA Poezia, pentru a fi credibilă, are nevoie de sinceritatea autorului; căci unde-i sinceritate e și divinitate 19 Gabriel CHIFU Când vrei să ajungi undeva, să-ți inventezi tu drumul 28 Dumitru CHIOARU Câteodată, când mă plictisesc de cumintele Dumitru Chioaru, aș vrea să fiu vizionar revoltat ca Rimbaud sau să scriu simultan mai multe opere, ca Pessoa... 42 Petru CIMPOEȘU O poză profil / față cu Petrică Cimpoeșu. Într-un viitor destul de apropiat va trebui să plătim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]