7,062 matches
-
să merg mai departe. Am devenit și din necesitate egoist, închistat în mine, ursuz. Egoismul a jucat rolul "zidului" de care a trebuit să mă sprijin. 48. O adiere răscolește frunzele oțetarilor. Un nor pătează cerul decolorat de secetă. Va ploua? Pendulele Monseniorului și monologurile doctorului Luca sunt, la fel ca amintirile, tot un soi de zid. Încerc să uit de boală. De aceea bat câmpii, într-o zi mi-am zis: ce-ar fi dacă Monseniorul ar reuși să-și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
înverșunări sentimentale. N-am iubit niciodată Lisa mai mult ca arunci și, probabil, tot atunci am devenit conștient că-mi iubeam părinții. 57. Canicula s-a prăbușit brusc. S-a făcut aproape frig. Probabil, a nins la munte. A și plouat, dar nu suficient pentru a răcori pământul chinuit de secetă. Pe zid au reapărut ciorile. Mâine, mă reinternez. Probabil, voi afla, în sfârșit, ce mă așteaptă. Cum zicea Nietzsche? Orice adevăr care nu mă omoară mă face mai puternic. Aceste
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ea n-o cunosc nici eu. Se vedea, pe fața lui, că un rest de îndoială îl făcea să ezite, ca un om nesigur pe amintiri. Până la urmă, însă, se hotărî. ― Locul acela era cel mai frumos de lângă mare. Cu toate că ploua și era rece, m-am oprit să văd pescărușii. Erau stoluri uriașe care se roteau în aer și înălbeau cenușiul din jur, până departe, deasupra mării. Deodată, mi-am pierdut cunoștința. Am simțit că se face noapte și că țipetele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a pornit să zbârnâie. Am deschis ochii și am văzut ferestrele albe. Peste puțină vreme, mă aflam pe gardul din capătul grădinii. Țin minte și mirosul acelei zile. Pluteau în aer arome grele de nuci bătuți cu prăjinile. În ajun plouase și rămăsese în umezeala scândurilor ceva care te făcea să dorești soarele... Cum ar fi arătat, oare, viața mea fără acea zi? În primii ani de liceu, mă dădeam în vânt după literatura sămănătoristă. Era o reacție împotriva mediului în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
recunoștea nimănui dreptul de a se amesteca în viața ei. "Nici chiar mie?" am întrebat-o. A stat o clipă pe gânduri, pe urmă mi-a zis sec: "Nici chiar ție". Din pricina întunericului, nu-i vedeam fața. Afară, începuse să plouă. Se auzeau picăturile scuturăndu-se pe acoperișul de scânduri al șopronului. "Mă crezi nebună, nu-i așa?" m-a întrebat, atunci, cu o veselie forțată, mai degrabă dureroasă. O socotisem o femeie slabă, dar începeam să descopăr că uneori slăbiciunea e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bărbatul. "Vreau să trăiesc", i-am spus, cu vocea sugrumată de emoție. El a râs. Mai auzeam acest râs când m-am trezit. 23. Dimineața anunță o zi cu lumină agresivă. Niște zdrențe albe atârnă pe cer. N-a mai plouat de mai mult de o lună, încît ramurile oțetarilor au ajuns să scârțâie de câte ori le clatină vântul. Geamantanul mi l-am pregătit de aseară. I-l dau șoferului care a venit cu taxiul și-l rog să mă aștepte câteva
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mînă și parcă, așteptînd să se Întîmple ceva. Rafaelito, care Împlinea astăzi opt ani, aștepta și el, Îi aștepta cocoțat Într-un copac, dar ei nu-l văzuseră și nu mai știau unde să se ascundă cînd a Început să plouă cu bulgări de pămînt ca niște gloanțe, gogoloaie de pămînt moale care cădeau de sus, azvîrlite de un bun țintaș. Strigăte, rîsete, vaiete și Vilma, ca o cloșcă, Îi acoperi cuprinzîndu-i cu brațele și Încercînd să-i ascundă la pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încercaseră să intre În casă fără să găsească pînă la urmă ușa cea adevărată, dar nici nu renunțau; și de asta suiau și coborau acum ca niște furnici, cărînd găleți cu mortar ca să astupe un gol enorm, ca să nu-i plouă iarna și, În sfîrșit, pentru ca, atunci cînd totul va fi gata, cineva să găsească ușa adevărată, fir-ar a dracului. Julius Îi puse cîteva Întrebări, pe care arhitectul la modă le consideră absurde din partea unui copil al lui Susan. „Năzbîtii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nume care Îți stârnește rîsul, Universo părăsise acel colțișor și el Își ducea din nou paharul de vin la gură, „uitați-vă la caii de acolo, le spunea, probabil că sînt caii pentru meciul de azi“. Într-o după-amiază a plouat prea tare față de cît plouă de obicei la Lima și Morales spuse ceva despre cutremure, Întotdeauna sînt cutremure cînd plouă atît de mult și maica stareță spuse că mai bine săreau peste recreație și rămîneau liniștiți În clasă, fiindcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Universo părăsise acel colțișor și el Își ducea din nou paharul de vin la gură, „uitați-vă la caii de acolo, le spunea, probabil că sînt caii pentru meciul de azi“. Într-o după-amiază a plouat prea tare față de cît plouă de obicei la Lima și Morales spuse ceva despre cutremure, Întotdeauna sînt cutremure cînd plouă atît de mult și maica stareță spuse că mai bine săreau peste recreație și rămîneau liniștiți În clasă, fiindcă În clasă erau În siguranță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uitați-vă la caii de acolo, le spunea, probabil că sînt caii pentru meciul de azi“. Într-o după-amiază a plouat prea tare față de cît plouă de obicei la Lima și Morales spuse ceva despre cutremure, Întotdeauna sînt cutremure cînd plouă atît de mult și maica stareță spuse că mai bine săreau peste recreație și rămîneau liniștiți În clasă, fiindcă În clasă erau În siguranță și de altfel Întreaga școală era ferită de cutremure. Patio-ul se vedea Întunecat și trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
odaia mea cu tavan oblic aveam doar un pat, un scaun și o masă. Mai aveam un CD Player și câteva discuri, pe care le-am tot ascul tat în primele zile până le-am învățat pe de rost. Afară ploua cum n-am mai văzut niciodată, într-un fel de crepuscul gălbui, și-așa avea s-o țină câteva luni în șir. Înnebuneam de singură tate. La facul tate predam câtorva studenți noțiuni elementare de limbă română. Când ieșeam, serile
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
iar m-am trezit la răcoare. P-ormă, nu m-am mai putut opri. Iar acuma, să-ți spui drept, parcă mă simt mai bine acolo: casa-i casă, nu ți-e bine-n ea, c-adevărat, da’ nu te plouă, nu te ninge, dă mâncare-ți dă, nu ca să boierești, da’ nici să mori dă foame nu te lasă. La anii mei, nu ți dai seama?, ce mai poci face eu? Nimic, sunt un om terminat.” 7. Parcă-i un
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mândru capul, voind să ajungă sus, cât mai sus, și să fie, astfel, mai aproape de picăturile de ploaie care or să vină curând. Că arșița asta nu vrea să spună nimic altceva decât că, cel mai târziu la noapte, o să plouă din abundență. Băiatul, Paul, încă mai doarme. Căpșorul său se odihnește pe perna mică, mică de tot, ai spune că-i de abia sosită de pe un tărâm fermecat de basm. Povestea ei este, însă, foarte simplă. Nașa copilului, siniora sau
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
călesc și-i îndârjesc, în loc să-i sperie” “Mă bucur să aud asemenea lucruri despre ei” “ Da. Și să știți că nu le spun din amabilitate. Și nici din complezență. Să probăm cu exemple: când s-a rupt digul, iar afară ploua cu găleata, toți până la unul au ieșit să-l repare și să-l consolideze. Nimeni n-a pretextat că e bolnav, că suferă cu plămânii sau cu inima... Au muncit toată noaptea și, numai datorită lor, digul a fost salvat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fericirii, drept la noi vine și ne-o arată. Radia de bucurie și mai multe nu. Noi i-am arătat atunci obrazul, că, adică, ce-a crezut el?, că noi ne ținem de cioace? Vine și seara cu pricina, da’ ploua, că pe cel mai mare dușman și tot nu te-ar fi răbdat inima să nu-l primești în casă. Îndrăgostitul nostru, nu și nu, că el se duce la ntâlnire, da’ ne roagă să-i împrumutăm o umbrelă. N-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
îl încurajă pe Mark, care era dezamăgit. — Hei, două din trei! Te descurci excelent. Îl testară și cu „Hickory Dickory Dock“. Cu fața încordată într-o concentrare extatică, Mark răspunse perfect la dock, clock, down și dock. Bonnie începu cu „Plouă, plouă cu găleata“, dar când ajunse prea departe ca să-și aducă aminte ce urma, se pierdu în scuze bâlbâite. Karin preluă ștafeta. Îl testă cu o poezie pe care Bonnie n-o auzise niciodată. Dar pentru cei doi frați Schluter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
încurajă pe Mark, care era dezamăgit. — Hei, două din trei! Te descurci excelent. Îl testară și cu „Hickory Dickory Dock“. Cu fața încordată într-o concentrare extatică, Mark răspunse perfect la dock, clock, down și dock. Bonnie începu cu „Plouă, plouă cu găleata“, dar când ajunse prea departe ca să-și aducă aminte ce urma, se pierdu în scuze bâlbâite. Karin preluă ștafeta. Îl testă cu o poezie pe care Bonnie n-o auzise niciodată. Dar pentru cei doi frați Schluter, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-ți dai seama unde avea loc cursa. Undeva în pustiu. Într-un stat înapoiat, cu mai multe vaci decât oameni, la jumătatea distanței dintre prerie și deșert. Câteva rulote, benzinării, malluri - decorul tipic din inima Americii. Pentru câteva secunde, plouă. Apoi, ploaia se transformă în lapoviță, iar lapovița în ninsoare. Lumina zilei se stinse în întuneric. După câteva clipe, noaptea se sfârși, în timp ce cursa toca alte câteva zeci de kilometri din șoseaua imaginară. Orice leziune ar fi suferit Mark Schluter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o mamă care se trăgea de șireturi cu Însuși Marele Smardoi. Pe Bonnie o apucă pandaliile când Mark se pornește să facă mișto de Iisus, așa că de-a lungul anilor au început să se priceapă să ignore subiectul. Poate să plouă cu broaște și cu sânge, că ei ar zice doar: Ți-ai luat umbrela? Tocmai de aceea, când Mark o roagă să-l ducă la „The Upper Room“, femeia face o mutră de parcă toate cele șapte trâmbițe s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spus astăzi prin dictat... Largul infinit m-ajută oleacă; Doamne, în sfârșit! Dictatoarea pleacă... Am scăpat de-o-ntreagă vreme de plictis; fetele mă roagă să vadă ce-am scris. Râdem împreună de-acest timp anost cursuri, fără rost... Va ploua, căci tună... 1966 În bibliotecă La cișemele pline, cofele se-ncarcă; m-aș și nu m-aș, parcă, duce de la tine. Simt încăierarea roiului în stup; ideile-n trup își scânteie zarea. Mă visez pe unde țărmu-i auriu; bucurii rotunde
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
mâna i s-a afundat în fontanela craniană. Ce nebunie ! Cine e pregătit vreodată să simtă creierul propriului copil cu degetele ? 10 iunie 1997 În noaptea în care s-a născut Dora, la Fribourg a fost o furtună nemaivăzută. Aici plouă mocănește toată toamna, iarna ninge corect, iar primăvara plouă regulamentar. Pe 7 spre 8 noaptea a plouat însă nebunește, cu tunete și fulgere, cu răpăituri înspăimântătoare, ca la revoluție. Poate de aia copilul nici nu voia să se nască. Stătea
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
nebunie ! Cine e pregătit vreodată să simtă creierul propriului copil cu degetele ? 10 iunie 1997 În noaptea în care s-a născut Dora, la Fribourg a fost o furtună nemaivăzută. Aici plouă mocănește toată toamna, iarna ninge corect, iar primăvara plouă regulamentar. Pe 7 spre 8 noaptea a plouat însă nebunește, cu tunete și fulgere, cu răpăituri înspăimântătoare, ca la revoluție. Poate de aia copilul nici nu voia să se nască. Stătea acolo pitit, în cap, iar eu mă alungisem într-
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
propriului copil cu degetele ? 10 iunie 1997 În noaptea în care s-a născut Dora, la Fribourg a fost o furtună nemaivăzută. Aici plouă mocănește toată toamna, iarna ninge corect, iar primăvara plouă regulamentar. Pe 7 spre 8 noaptea a plouat însă nebunește, cu tunete și fulgere, cu răpăituri înspăimântătoare, ca la revoluție. Poate de aia copilul nici nu voia să se nască. Stătea acolo pitit, în cap, iar eu mă alungisem într-un bazin cu apă caldă și beam ceai
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
să-și plece urechea și să dea atenție exclamațiilor hazlii ce se aud În spatele omului Înalt, pe cînd acesta pășește pe trotuarele a mii de străzi. — Ascultă! Hei, măi, ăla grozav! — Mamă! Dumnezeule! Ia te uită la ăla! — Hei, domnu’! Plouă pe acolo pe sus? Măiculița mea. Doamne! Ia te uită la ăla! — Hei, domnu’! Cum e vremea pe sus pe-acolo? Doamne ferește! Ia te uită cîta mai lunganu’! Iată, așadar, dovezile umorului popular pe această ternă, iar, cu greutatea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]