7,468 matches
-
om responsabil și-ar pune semnătura pe un act de prezență în lumea asta mare și ( aproape) experimentală. Nu este o distracție să citești versurile Silviei Bitere, este cunoaștere în sensul cel mai bun al cuvântului, pentru că în fiecare sintagmă, poeta se caută și se regăsește pe sine. Desigur, conflicul interior dublat de introspecția ( adesea) pusă în oglindă, îi dă acel curaj nebun de frumos prin care cuvintele prind viață, se alătură unele altora în forme literare care se bazează pe
SILVIA BITERE PE „VIA DEL MAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374869_a_376198]
-
în opera generală. Zic operă și mă refer aici nu doar la partea de literatură, ci, respectând proporțiile, mai ales la facerea unei lumi filozofice proprii, lume defel simplă dar în care Silvia Bitere plonjează, experimentează pe cont propriu. O poetă interesantă prin nunață lirică, dar mai ales prin convertirea verbului de fiecare zi în sintagmă literară. A deprins meșteșugul alăturării cuvintelor și poeziile sale te incită să le citești, să le descifrezi, să le găsești cheia care se potrivește și
SILVIA BITERE PE „VIA DEL MAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374869_a_376198]
-
noțiunea de frumos și de urât a destinului cărții. Ludicul este aproape subversiv în text, apare doar ideea de joc, din loc în loc, și siguranța cu care se oficiază în pagină, ne asigură că avem de a face cu o poetă ce caută, și va căuta mereu să se desăvârșească. Din lumea reală, din spațiul vital, adesea confuz, pornește Silvia Bitere, poeta știe să-și aleagă filonul și scunu tură de pe pagini tot sterilul. Nu obține o poezie ca un haiku
SILVIA BITERE PE „VIA DEL MAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374869_a_376198]
-
loc în loc, și siguranța cu care se oficiază în pagină, ne asigură că avem de a face cu o poetă ce caută, și va căuta mereu să se desăvârșească. Din lumea reală, din spațiul vital, adesea confuz, pornește Silvia Bitere, poeta știe să-și aleagă filonul și scunu tură de pe pagini tot sterilul. Nu obține o poezie ca un haiku, ci o construcție lirică de-a o consistență verbală numai bună pentru a o citi și a o răsciti, pentru a
SILVIA BITERE PE „VIA DEL MAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374869_a_376198]
-
mesajul. De meserie Poet, așa cum ne lasă să înțelegem din textele sale, Silvia Bitere este acea frumoasă sămânță din care rodește poezia fără artificii, fără prea multe intervenții de dinafară. Și totuși, fără dedublarea artistică, pe care o execută impecabil, poeta nu ar putea spune : ,, ... apoi să strigi: Poetul ! Și umbra lui să se desfacă în două,,. O da, știu, este un exercițiu periculos, dar pe care Silvia Bitere îl execută sub cupola unui cer care este destinat celor care cred
SILVIA BITERE PE „VIA DEL MAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374869_a_376198]
-
simțăminte și stări care conduc la lărgirea câmpului metafizic de înțelegere, de decriptare a sufletului uman, trăiri în care se recunosc și cititorii. Printre poeții ultimelor două decenii, care pe lângă poezia așa zis laică scrie și poezie religioasă este și poeta Daniela Popescu. Scrierile sale sunt ca un răspuns, ca mulțumire pentru ”talanții” primiți, aducând ofrandă cuvintele sale simple dar potrivite prin care evidențiază iubirea necondiționată, infinită a lui Dumnezeu - față de întreaga natură, inclusiv față de om, în această perioadă a domniei
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
fiecăruia. Născută în România - țară de vis înzestrată cu toate formele de relief „una din țările binecuvîntate presărate de Domnul pe Pământ” cum spunea N. Bălcescu, obligată să trăiască pe meleaguri depărtate, dar cu îngerii în suflet și în gând, poeta se revigorează, prinde puteri noi, nebănuite, în ciuda vicisitudinilor vieții: „Nu-mi pasă de viscol, de avalanșe de nea.../ Simt susur de ape și cântec de îngeri/ Și-nvăț a străbate orice mare de plângeri//.” (Regenerare) În partea a doua a
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
suită a trăirilor creștine , uneori devastatoare - induse de încercările vieții - alteori înălțătoare așa cum vom vedea în cele ce urmează. De multe ori singură, meditând întocmai ca în Ecleziast la efemeritatea și deșertăciunea lumii, ca un fulger îi vine în minte poetei, învățătura lui Iisus - despre Iubire - singura cale care ”transcende universul”: „Nimic nu-i nou sub ceruri, când toate-s trecătoare,/ Nimic frumos prin sine, ori fără de valoare./ Nimic... și, totuși, transcende universul/ Iubirea, pentru care neputincios e versul.//” (Agape) Iubirea
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
versul.//” (Agape) Iubirea necondiționată, infinită a lui Dumnezeu este arătată cu prisosință atunci când îngăduie ca Fiul său, parte din Sfânta Treime, să fie lăsat supus sacrificiului suprem - umilitoarea moarte prin răstignire - în deplină stare de cunoaștere a intențiilor celor potrivnici. Poeta descrie plastic, în versuri emoționante suferința interioară a lui Iisus în seara arestării, când în loc să se roage, apostolii dorm îmtre măslini, în grădina Ghetsimani - sugerând somnul în care zace omenirea, în timp ce Rabi - care avea să moară ca un răscumpărător și
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
plângând./ Te auzeam Tatălui cerând/ Sufletul meu de peste ani.// Acolo, jos, sudori de sânge,/ În ruga-Ți pentru mine-au curs.../ Și-atâta pentru mine-ai plâns/ Cum numai Tu știai a plânge//. (Taina rugăciunii) Acum, după două mii de ani poeta îndeamnă la conștientizarea făptelor noastre reprobabile, neplăcute lui Dumnezeu, similare ca greutate a păcatului cu ceea ce au făcut contemporanii lui Iisus. Sunt unii care se întreabă azi: dar ce am făcut? L-am chinuit sau omorât eu pe Iisus? Nu
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
al slovei, ce nu mai știi să ierți?/ Și câte cuie, oare, în crucea Lui bătut-ai,/ Tu, cel ce azi te lauzi că Numele i-l porți?//” (Te întrebi ades de ce) Pentru cei care întâlnindu-L pe Iisus - asemeni poetei - I-au deschis ușa inimii lor, nemaifiind niciodată singuri, prietenia, tovărășia cu Dumnezeu reprezintă izvorul, sursa puterii lor de a rezista într-o lume confuză: „De-atunci, din ziua-n care Te-am întâlnit pe drum,/ Au renăscut în mine
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
revelatoare, până la cele de impas, de izolare forțată - cum sunt închisorile - de pierdere, de despărțire de o persoană dragă, când apare sentimentul acut de frustrare, de lipsă (eclipsă), de singurătate în doi sau între milioane de oameni. Iată cum redă poeta Daniela Popescu acest moment: „Mi-ai auzit mersul stingher/ și mi-ai dat, Doamne, toiag de măslin,/ să pot măsura iubirea în calea spre cer,/ s-ascund în speranță gândul senin//.” (Ai venit, Doamne!) Dumnezeu vine în viața ta aducând
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
mi-ai dat, Doamne, toiag de măslin,/ să pot măsura iubirea în calea spre cer,/ s-ascund în speranță gândul senin//.” (Ai venit, Doamne!) Dumnezeu vine în viața ta aducând cu sine Iubirea care este suflul vieții, temă la care poeta revine în nenumărate rânduri. Este știut că ea se manifestă sub diferite forme: dragoste, caritate, compasiune, iubirea între îndrăgostiți, între soți, frați, etc . Cum este iubirea necondiționată a omului? Răspunsul este simplu: dăruiește fără să aștepți nimic în schimb: „Ea
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
cu Tine în grădina cu crini!/” (Ajută-mă, Doamne) Îți mulțumesc, Isuse, că am putut să plâng,/ Că am putut să-Ți cânt cu lacrimile-n gene!/” (Rugăciune). Inspirată din învățătura Psalmilor biblici, care răspund întrebării: cine este Împăratul veșniciei, poeta încheie plină de încredere, cu putere interioară de neclintit, mărturisind - fără să țină ascuns doar pentru sine - ci ca într-o spovedanie, dar nu doar față de preot ci face public Crezul său de creștină: „Împăratul veșniciei, Domnul, e tăria mea
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
lui Iisus , care îndeamnă la recunoașterea pe față a faptului că suntem adepții Săi, ai Dumnezeului adevărat :” cine se va rușina de Mine, mă voi rușina și Eu de El în fața Tatălui Meu!” Consider că prin volumul E(c)lipsa poeta Daniela Popescu a pus o piatră în pavajul de intrare demnă nu numai în literatura română ci și pe calea mântuirii. Elena ARMENESCU 25/26 iunie 2015 București Referință Bibliografică: Elena ARMENESCU - ECLIPSA - CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
Seplecan” al Astrei Dej și membră a Ligii Scriitorilor Români - filiala Cluj, în luna iunie 2015 îmi oferă o carte de poezii intitulată „PRIN GRĂDINA DE POVEȘTI”, tipărită la Editura Astra Dej - 2015, este al șaptelea volum scris de autoare. Poeta, este și bunică, are un anume fel de a fi: un om sensibil, cu vorbă blândă, cu dragoste și frumusețe sufletească, cu zbateri, vise și speranțe pe care nu și le-a pierdut, a reușit să dea viață talentului dat
NEPOŢEII, ÎN SCRIERILE BUNICILOR POETI CONSACRAŢI de FLOAREA PLEŞ în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374868_a_376197]
-
zilnic, vitaminele care o întăresc ca să înainteze în larg, în apa începutului. Aici și Acasă - două cuvinte aproape identice, cu sens unic, indiferent ce punct cardinal arată acul busolei. Cine poate delimita clipa când realitatea trece în imaginație? Uneori nici poeta nu poate să le separe. Cu toate acestea, scrierile sale sunt autentice, încărcate de simboluri, metafore și acel grăunte de sare care-i dă gust plăcut mâncării. O efervescență creativă demnă de invidiat chiar de tinerii creatori grăbiți și neatenți
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
situații speciale. O altă trăsătură este umanismul. Elena Buică iubește cu toată ființa - oamenii. Că-s răi, ea le găsește motivații cu o înțelegere maternă, că-s buni ea le scoate în evidență meritele. E multă poezie în proza acestei poete. Ea privește cu ochiul orfic lumea. Proza ei poetică și autobiografică în cea mai mare măsură, are un anumit ritm interior și o muzicalitate care o susțin. Poate și pentru că își alege cuvintele. Dintre cele mai frumoase. Uneori cred că
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
ȘI „DULCELE (SĂU) AMAR” Autor: Melania Cuc Publicat în: Ediția nr. 1688 din 15 august 2015 Toate Articolele Autorului Cândva spuneam și scriam, că Elena M. Cîmpan scrie „ca un elev care așteaptă să primească nota 10”!. Se pare că poetei i-a plăcut remarca și a așezat-o drept motto la unul dintre poemele sale, poeme care compun volumul întitulat „Dulcele meu amar”. Am recitit de curând cartea, care a apărut la Editura Eikon în 2009. De atunci, de la apariția
ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374944_a_376273]
-
M.Cîmpan scrie grăbit ca și cum lumina sa lăuntrică este măsurată de o Divnitate a Poemului, și ea știe că timpul nostru pe pământ este dăruit cu parcimonie. În acest context, cel al prețuirii fiecărei secunde ce ne-a fost dată, poeta este o pantagruelică a timpului său liric; scrie mult, scrie foarte bine, și ceea ce o deosebește de multi alți confrați de contigent, ea scrie doar ce simte, ceea ce trăiește. Nimic din forma-i poetică nu este de fațadă, nu scrie
ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374944_a_376273]
-
a timpului său liric; scrie mult, scrie foarte bine, și ceea ce o deosebește de multi alți confrați de contigent, ea scrie doar ce simte, ceea ce trăiește. Nimic din forma-i poetică nu este de fațadă, nu scrie pentru a deveni poetă, ea scrie pentru că este Poetă. „Scriu/ din mijlocul inimii/ ca dintr-o biserică/ așezată pe deal” mărturisește pe o altă pagina din cartea la care fac acum și aici referință. Pentru Elena M. Cîmpan, poezia este viață și religie, sacru
ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374944_a_376273]
-
la o plimbare pe jos/” (Strada cu flori) scrie Elena M. Cîmpan și de acolo încolo, poemul său devin un fluviu de informație, nu peisagistică, ci un soi de tablou impresionist și peste care cad ploile timpului. Este remarcabilă prezența poetei în centrul evenimentelor. Aproape tot ce se întâmplă, i se întâmplă (și) ei, de aici, cred eu, rezultă acea credibilitate a versului, pe care îl citești și crezi până la capăt că este chiar destinul celui care l-a scris. În
ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374944_a_376273]
-
întâmplă, i se întâmplă (și) ei, de aici, cred eu, rezultă acea credibilitate a versului, pe care îl citești și crezi până la capăt că este chiar destinul celui care l-a scris. În profunziumea lucrurilor și dincolo de aparența relațiilor personale, poeta privește și scrie cu convingere: „poeții stau cu chirie/ unii la alții/. Poeții se împrumută/(...) Poeții se împing pe scări/ în sus și în jos (...)”. Are curaj, are dreptate în ceea ce spune, și o face atât de frumos încât nici un
ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374944_a_376273]
-
o face atât de frumos încât nici un poet de pe lumea asta nu ar putea să-i poarte ranchiună pentru „chirurgia lirică” pe care o face, critic, pe cord deschis, aș putea spune. Realistă sau visătoare, dar nu o dată cu aripile tăiate, poeta renaște în poeme din ce în ce mai frumoase, mai consistente și purtând acea aură căreia noi îi spunem: talent. Nu toate poeziile din această carte sunt lin curgătoare, multe dintre ele te atrag într-un soi de cataracte, te ridică și te aruncă
ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374944_a_376273]
-
Elena M. Cîmpan își arată din plin arta poetică. Simți tremurul din colțul buzelor, sfiala femeii care se află în mijlocul catedralei „suiș și coborâș de piatră rece” și apoi, apare „câinele” semn al speranței că dorința îți va fi ascultată. Poeta transcede aparenta stare, și totul devine unitar, clar, - un poem de nota 10. De nota 10 este întreaga carte întitulată „Dulcele meu amar”. Elena M. Cîmpan situându-se în eșalonul de elită al literaturii feninie de astăzi. Spun literatură feminină
ELENA M. CÎMPAN ŞI „DULCELE (SĂU) AMAR” de MELANIA CUC în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374944_a_376273]