4,644 matches
-
alternativ de autoritate socială și morală. Cum au Înțeles prea bine comuniștii polonezi, noua poziție a Bisericii Catolice - de la compromis la rezistență - putea avea un efect destabilizator pe plan local, periclitând monopolul partidului asupra autorității. Pe de o parte fiindcă polonezii erau, În proporție covârșitoare, catolici fervenți; pe de altă parte, din cauza personalității lui Ioan Paul al II-lea. Dar nu puteau face mai nimic - să-i interzici papei să vină sau să cuvânteze În Polonia nu ar fi făcut decât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economice menite, printre altele, să atragă noi surse de finanțare străină pentru datoria națională a Poloniei, care se apropia de 40 de miliarde de dolari 17. Cu un bizar gest democratic, În 1987, guvernul a Început chiar să ceară părerea polonezilor asupra tipului preferat de „reformă” economică: „Ați prefera”, erau Întrebați aceștia, „o creștere a prețurilor cu 50% la pâine și 100% la benzină sau cu 60% la benzină și 100% la pâine?”. Deloc surprinzător, răspunsul poporului a fost, În esență
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și numai un pachet complet de reforme putea rezolva problemele țării 18. Cel mai surprinzător aspect al situației din Polonia anului 1987 era neajutorarea absolută a organelor de partid. Fără ca monopolul puterii să-i fie periclitat vizibil, Partidul Muncitoresc Unit Polonez aluneca În obscuritate. „Contrasocietatea” teoretizată de Michnik și alții cu un deceniu Înainte devenea sursa reală a autorității și inițiativei. După 1986, dezbaterile din interiorul opoziției poloneze vizau nu atât educarea societății Întru libertate, cât gradul de confruntare dintre opoziție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de tineri economiști de la școala de Planificare și Statistică din Varșovia făceau deja planuri pentru crearea unui sector de afaceri privat autonom, independent de planificarea centralizată - cu alte cuvinte, o piață. Această propunere a fost, alături de altele, intens dezbătută de polonezii „neoficiali” și discutată de mulți peste hotare. Dar principiile călăuzitoare ale „realismului” politic și obiectivele „autolimitării” decise În anii 1980-1981 au rămas În vigoare: confruntarea și violența, care puteau cădea În mâinile nucleului dur al partidului, au fost evitate În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceiași care, cu doar câțiva ani Înainte, se zbăteau să falsifice revoluția pe care acum o proslăveau. și acesta era adevărul. Ieșirea Ungariei din comunism a fost, În mod curios, opera comuniștilor: abia În iunie, imitând cu bună știință precedentul polonez, ei au convocat convorbiri la masa rotundă cu partidele de opoziție. Gest care a stârnit un oarecare scepticism În rândurile maghiarilor anticomuniști: pentru ei, reînvierea lui Nagy, ca și execuția sa, reprezenta o afacere internă de partid care nu avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a Împărtăși punctele de vedere ale politicienilor din Est cu care veneau În contact. Egon Bahr, un proeminent social-democrat, explica În ianuarie 1982 (imediat după proclamarea legii marțiale În Polonia) că, așa cum germanii renunțaseră la dezideratul unității naționale de dragul păcii, polonezii ar trebui să renunțe la aspirațiile lor de libertate În numele aceleiași „priorități absolute”. Cinci ani mai târziu, vorbind la un simpozion al Partidului Social-Democrat despre „Mitteleuropa”, influentul scriitor Peter Bender accentua cu mândrie că, „În dorința de destindere, avem mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1994, Bonnul a transferat Uniunii Sovietice și, mai târziu, Rusiei echivalentul a 71 de miliarde de dolari (alte 36 de miliarde au revenit statelor foste comuniste din Europa de Est). Helmut Kohl a acceptat, de asemenea, să domolească temerile sovieticilor (și ale polonezilor) privind iredentismul german, angajându-se solemn să accepte drept permanente frontierele estice ale țării, angajament inclus anul următor Într-un tratat cu Polonia. După ce obținuse cât mai multe avantaje, Moscova a abandonat RDG. Uniunea Sovietică a jucat o mână proastă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
televiziunea finlandeză Încă din anii ’70 și erau foarte conștienți de contrastul dintre ei și vecinii lor prosperi. Lituanienii, care aveau afinități istorice și geografice mai ales cu Polonia Învecinată, nu puteau să nu remarce că, până și sub comunism, polonezii erau mai liberi și mai Înstăriți decât ei. În al doilea rând și În pofida comparației deloc flatante cu vecinii lor, statele baltice erau totuși prospere după criteriile sovietice. Ele erau principalele producătoare sovietice de produse industriale (automobile, aparate de radio
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
standardele sovietice: dacă Republica Rusă număra În 1990 peste 100 de minorități, dintre care 31 locuiau În regiuni autonome, Ucraina era ucraineană În proporție de 84%. Ceilalți locuitori ai republicii erau ruși (11%), restul (5%) fiind un amestec de moldoveni, polonezi, maghiari, bulgari și evrei supraviețuitori. Singura minoritate semnificativă (cea rusă) era concentrată În estul industrializat al țării și În capitala Kiev. În centrul și vestul Ucrainei, cu precădere zona din jurul Lvovului, al doilea oraș ca mărime, locuitorii erau În majoritate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o recunoaștere externă și mulți dintre bieloruși se simțeau mai loiali Rusiei, Poloniei sau Lituaniei. După al doilea război mondial, când i-au fost alipite părți din Polonia răsăriteană, Republica Sovietică Socialistă Bielorusă cuprindea un număr semnificativ de minoritari ruși, polonezi și ucraineni. Bielorușii, deși cea mai mare comunitate lingvistică din republică, nu dădeau semne că vor sau așteaptă suveranitate, iar țara lor, foarte dependentă de Rusia, nu avea nici o șansă să susțină o independență reală. Regiune săracă și mlăștinoasă, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avut, după cum era de așteptat, rezultatele scontate: descurajând investițiile străine și perturbând piața internă, ele au făcut procesul de privatizare chiar mai vulnerabil la corupție 16. Pentru fiecare oligarh rus cu proprietăți la Londra și Cannes sau fiecare tânăr Întreprinzător polonez cu BMW și telefon celular existau milioane de pensionari și șomeri nemulțumiți cărora tranziția la capitalism le-a adus În cel mai bun caz un avantaj ambiguu - ca să nu mai vorbim despre milioanele de țărani care nu puteau fi nici
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și la o dată ce avea să fie stabilită ulterior -, „țările asociate din Europa Centrală și de Est care doresc acest lucru să devină membre ale Uniunii Europene”. Declarația nu i-a consolat pe ipoteticii membri, „dezamăgiți” (ca să folosim eufemismul prim-ministrului polonez, Hanna Suchocka) de tratativele cu capitalele occidentale și Bruxelles-ul. și, Într-adevăr, liderii politici din estul Europei și-au petrecut restul deceniului căutând, frustrați, dar răbdători, angajamente ferme din partea reticenților interlocutori din Occident, asigurându-i pe alegătorii din țară
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe sine ca pavăză a civilizației: punctul vulnerabil și crucial unde se sfârșește lumea cunoscută, iar barbarii sunt ținuți la distanță. Dar aceste granițe sunt fluide și s-au modificat deseori, În funcție de epocă și circumstanțe; implicațiile lor geografice sunt Înșelătoare. Polonezii, lituanienii și ucrainenii se prezintă toți În literatura și miturile lor politice ca străjeri ai „Europei” (sau ai creștinătății)3. Dar e de-ajuns să aruncăm o privire pe hartă pentru a constata că afirmațiile lor se exclud reciproc: e
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Scandinavia și Marea Britanie, cifrele erau și mai scăzute. Creștinismul era În declin chiar și În Polonia, unde cetățenii erau din ce În ce mai surzi la perceptele morale ale ierarhiei catolice cândva atât de influentă. La sfârșitul secolului, mai mult de jumătate din polonezi (și un procent mult mai mare dintre cei sub 30 de ani) erau În favoarea legalizării avortului. Creștea În schimb popularitatea Islamului - pentru mulți tineri, el a devenit o sursă a identității comune și a mândriei colective În țările În care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai longevivă decât toate celelalte probleme care Îi preocupau pe europeni. Care era viitorul statelor-națiune din Europa? Aveau ele un viitor? Nu se punea problema Întoarcerii la statul-națiune autonom, de sine stătător, Împărțind cu statul vecin doar o graniță comună. Polonezii, italienii, slovenii, danezii (și chiar britanicii) erau acum europeni. La fel milioanele de turci, arabi, indieni, bengalezi, senegalezi etc. Din punct de vedere economic, fiecare locuitor aflat Într-o țară membră UE (sau aspirantă) era irevocabil european. Uniunea Europeană era cea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
recunoașterea Holocaustului. În 2004, În dorința de a Încheia un capitol dureros din trecutul națiunii și de a se alinia cu partenerii din Uniunea Europeană, președintele polonez Kwaœniewski a recunoscut oficial suferințele evreilor din Polonia În timpul războiului, inclusiv cele provocate de polonezi. Pentru a facilita intrarea țării sale În UE, chiar și Ion Iliescu a fost nevoit să recunoască spre sfârșitul mandatului ceea ce el și colegii lui negaseră mult timp cu Înverșunare: că România a avut și ea un rol În exterminarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-l drept „propagandă comunistă”. În Europa de Est, desigur, nici nu s-a pus realmente problema ca suferința evreilor să fie recunoscută și În nici un caz compensată. Simpla supraviețuire era preocuparea de căpătâi a evreilor În anii de după război. Witold Kula, un polonez ne-evreu, relata În august 1946 o călătorie cu trenul de la £ódŸ la Wroc³aw, În cursul căreia a asistat la umilirea unei familii de evrei: „Intelectualul polonez tipic nu realizează că În Polonia de azi un evreu nu poate să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era preocuparea de căpătâi a evreilor În anii de după război. Witold Kula, un polonez ne-evreu, relata În august 1946 o călătorie cu trenul de la £ódŸ la Wroc³aw, În cursul căreia a asistat la umilirea unei familii de evrei: „Intelectualul polonez tipic nu realizează că În Polonia de azi un evreu nu poate să conducă un automobil, să riște o călătorie cu trenul, să-și trimită copilul Într-o excursie cu școala; nu poate să meargă În localități Îndepărtate, preferă orașele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
războiului de italieni, de exemplu, atât acasă, cât și În lagărele de prizonieri, au deturnat atenția publică de la suferințele pe care ei Înșiși le provocaseră altora - În Balcani sau În coloniile italiene din Africa. Poveștile pe care și le spuneau polonezii sau olandezii despre război aveau să alimenteze decenii de-a rândul imaginea de sine națională - olandezii, Îndeosebi, puneau mare preț pe imaginea lor de națiune care a opus rezistență naziștilor, făcând tot posibilul să uite că 23.000 de olandezi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
oraș ca mărime din Polonia -, ele au primit ulterior o semnificație diferită. Deși 93% din cei aproximativ 1,5 milioane de oameni uciși la Auschwitz erau evrei, muzeul creat acolo sub regimul comunist postbelic clasifica victimele numai pe baza naționalității: polonezi, unguri, germani etc. E adevărat, copiii polonezi aflați În excursie cu școala erau puși În fața fotografiilor șocante și priveau grămezi de pantofi, păr și ochelari. Dar fără să li se spună că mai tot ce vedeau le aparținuse evreilor. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dar fără să li se spună că mai tot ce vedeau le aparținuse evreilor. Mai era și ghetoul Varșoviei, unde viața și moartea locuitorilor sunt comemorate chiar la fața locului. Însă amintirea revoltei evreiești din 1943 era eclipsată În memoria polonezilor de propria insurecție, izbucnită În Varșovia un an mai târziu. Deși nimeni nu contesta ce le făcuseră germanii evreilor, subiectul nu era mult discutat În Polonia comunistă. „Reîncarcerarea” Poloniei sub sovietici și convingerea generală că evreii Îi primiseră cu brațele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
subiectul nu era mult discutat În Polonia comunistă. „Reîncarcerarea” Poloniei sub sovietici și convingerea generală că evreii Îi primiseră cu brațele deschise pe comuniști și chiar le Înlesniseră acapararea puterii Întunecau amintirea ocupației germane. În orice caz, suferințele Îndurate de polonezi În timpul războiului eclipsau tragedia evreilor și, Într-o anumită măsură, concurau cu aceasta: „victimizarea comparată” avea să otrăvească relațiile dintre polonezi și evrei vreme de zeci de ani. Juxtapunerea celor două tragedii rămâne nerecomandabilă. În război muriseră trei milioane de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deschise pe comuniști și chiar le Înlesniseră acapararea puterii Întunecau amintirea ocupației germane. În orice caz, suferințele Îndurate de polonezi În timpul războiului eclipsau tragedia evreilor și, Într-o anumită măsură, concurau cu aceasta: „victimizarea comparată” avea să otrăvească relațiile dintre polonezi și evrei vreme de zeci de ani. Juxtapunerea celor două tragedii rămâne nerecomandabilă. În război muriseră trei milioane de polonezi (neevrei), număr care, deși proporțional mai mic decât rata mortalității În rândul evreilor sau În unele zone din Ucraina, era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În timpul războiului eclipsau tragedia evreilor și, Într-o anumită măsură, concurau cu aceasta: „victimizarea comparată” avea să otrăvească relațiile dintre polonezi și evrei vreme de zeci de ani. Juxtapunerea celor două tragedii rămâne nerecomandabilă. În război muriseră trei milioane de polonezi (neevrei), număr care, deși proporțional mai mic decât rata mortalității În rândul evreilor sau În unele zone din Ucraina, era totuși Înspăimântător. Exista Însă o diferență. Ca polonez, era dificil să supraviețuiești sub ocupația gemană, dar În principiu posibil. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Juxtapunerea celor două tragedii rămâne nerecomandabilă. În război muriseră trei milioane de polonezi (neevrei), număr care, deși proporțional mai mic decât rata mortalității În rândul evreilor sau În unele zone din Ucraina, era totuși Înspăimântător. Exista Însă o diferență. Ca polonez, era dificil să supraviețuiești sub ocupația gemană, dar În principiu posibil. Ca evreu, nu era exclus să supraviețuiești sub ocupația germană - dar În principiu imposibil. Acolo unde un regim-marionetă local colaborase cu ocupanții naziști, victimele sale erau comemorate cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]