5,048 matches
-
niciodată cu putință ca ei să acționeze de acord unul cu altul. Iată de ce un principe care nu se pricepe la război, nu numai că va avea de suferit cele arătate mai sus, dar niciodată nu va putea să fie prețuit de soldații lui, și nici nu va putea să aibă încredere în ei. Prin urmare, un principe nu trebuie să uite niciodată această pregătire în arta războiului, pe care el o poate face în două feluri: atît prin fapte cît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
le atragă ura poporului, ei să le dea altora spre a le aduce la îndeplinire, iar ei să ia asupra lor doar pe acelea care pot să le aducă bunăvoința oamenilor. Închei spunînd din nou că un principe trebuie să prețuiască pe cei mari, dar să nu se facă urît de popor. Poate că mulți dintre aceia care au cercetat viața și moartea unor împărați romani ar putea să aibă impresia că exemplul lor dovedește contrariul celor susținute de mine, întrucît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
răsplăti sau de a-l pedepsi, despre care să se vorbească mult după aceea. Dar principele trebuie să se străduiască în primul rînd să-și creeze prin orice acțiune faima de om mare și desăvîrșit. Un principe este de asemenea prețuit atunci cînd este prieten adevărat și dușman adevărat, adică atunci cînd, fără să șovăie în nici un fel, se declară în favoarea unuia și împotriva celuilalt. Această atitudine va fi întotdeauna mai folositoare decît aceea de a sta neutru, deoarece dacă doi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fel de bărbat ești? — Sunt medic, un biet medic, murmură Valerius. Se înveli mai bine cu pătura de lână și-și cuprinse genunchii cu brațele. Își sprijini capul de mușchiul care acoperea bolovanul. Neînarmat, se simțea neputincios; își spuse că prețuia mai puțin decât mușchiul acela sub cerul imens, palid, acolo, la granița Imperiului deasupra căreia i se părea că poate zbura asemenea unui șoim. Închise ochii. Putea vedea ținuturile străbătute de Danubius, iar mai departe, spre apus, pe cele străbătute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unor licurici și pigmei care au proliferat în nebuloasa și nesfârșita tranziție și care con tinu ă să polueze și să devalorizeze literatura post-decembristă. Popoarele care au dat omenirii genii creatoar e de valoare universală se mândresc cu ele, le prețuiesc p ână la sanctificare, le lansează în spațiile culturii planetare și le transformă în diademe naționale cu care își înnobilează fru nțil e. Acum, când tineretul din țara noastră dă semne că s-a cam lehămetit de serviciile internetului în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de-același dor Și discret i-a oferit Steagul Țării Tricolor. Azi cu toată bucuria, Primesc de la Ștefania Steagul nostru românesc, Pentru gest îi mulțumesc. Ștefanie, Ștefanie, Tu ești o bijuterie, Pentru cei ce te iubesc Și cu drag te prețuiesc. Ești un îngeraș cuminte. Să-ți ajute Dumnezeu Că ești bucățică ruptă Din viața tatălui tău. Mama are-un boț de aur; Cea mai bogată din lume. Tu să-nveți și să crești mare Să-ți faci din virtuți renume
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și idei nu mai prejos de ale străinilor (da r pe care nu știm să le punem în lumina adevăratei lor valori). Meritele acestei lucrări și munca sârguincioa să a autorilor ei mă îndreptățesc, să propun ca Academia s-o prețuiască așa cum se cuvine acordându i premiul solicitat.” La 22 noiembrie 1929, I. Bianu arăta membrilor Academiei că a depus la Academie Constantin H aman giu actul autentic al donației sale de 5 milioane lei, cu r ugămintea de a fi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cu încetul își fac loc celelalte sentimente, care au așteptat înfricoșate la poarta sufletului covârșit de durere. În sufletele prietinilor, în sufletele acelora care au cunoscut de aproape toată țesătura vieții celui dispărut acum din mijlocul lor, care l-au prețuit în toate faptele și l-au iubit, amintirile duioase ale vieții cu frământările bucuriile ei se strecoară picătură cu picătură, se contopesc cu d urerea și astfel o potolesc. În sufletele acelora care au avut împrejurare a să cunoască larg
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Iuda, nu sunt ei frații Lui? 56. Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?" 57. Și găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: "Nicăieri nu este prețuit un prooroc mai puțin decît în patria și în casa Lui." 58. Și n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinței lor. $14 1. În vremea aceea, cîrmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus; 2. și a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
loc pentru îngroparea străinilor. 8. Iată de ce țarina aceea a fost numită pînă în ziua de azi: "Țarina sîngelui." 9. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: "Au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit pe care l-au prețuit unii din fiii lui Israel; 10. și i-au dat pe Țarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul." 11. Isus S-a înfățișat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: "Ești Tu "Împăratul Iudeilor?" " Da", i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Iată de ce țarina aceea a fost numită pînă în ziua de azi: "Țarina sîngelui." 9. Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin proorocul Ieremia, care zice: "Au luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit pe care l-au prețuit unii din fiii lui Israel; 10. și i-au dat pe Țarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul." 11. Isus S-a înfățișat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a întrebat: "Ești Tu "Împăratul Iudeilor?" " Da", i-a răspuns Isus, "sunt." 12. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
evrei. Alt dr., Viorel Vodă, chiar cade pe gînduri, văzînd că „fundamentalismul islamic e un izvor al dreptății”. Cum avea să se vadă și pe 11 septembrie zece ani mai tîrziu. Și dă un citat indescifrabil din ayatolahul Khomeini, care „prețuia omul”. Cum Îl prețuia și pe Salman Rushdie pe care l-a condamnat la moarte pe motiv c-a scris un roman iritant pentru ayatolahi. În sfîrșit, și o veste bună: doi ofițeri KGB, soț și soție, infiltrați timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Vodă, chiar cade pe gînduri, văzînd că „fundamentalismul islamic e un izvor al dreptății”. Cum avea să se vadă și pe 11 septembrie zece ani mai tîrziu. Și dă un citat indescifrabil din ayatolahul Khomeini, care „prețuia omul”. Cum Îl prețuia și pe Salman Rushdie pe care l-a condamnat la moarte pe motiv c-a scris un roman iritant pentru ayatolahi. În sfîrșit, și o veste bună: doi ofițeri KGB, soț și soție, infiltrați timp de 25 de ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu o mai văzusem de-atunci, deoarece excelentele mele raporturi cu Sen se reduceau la munca noastră în comun la birou și conversațiile în mașină. Mă invitase până acum de două ori să iau ceaiul cu el, dar, cum îmi prețuiam mult timpul liber, dedicîndu-l în întregime fizicei matematice, îl refuzasem. Când i-am spus că Lucien scrie o carte despre India, pe care o va tipări la Paris, și când i-am mai spus anume ce capitol îi e greu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nuditatea ei. ― Nu vrei să iei șuvița aceasta? mă întrebă ea încă o dată, nevenindu-i să creadă. ― Ce vrei să fac cu ea? Arde-o tu mai bine, îi răspunsei cât se poate mai cald. ― Dar pentru mine nu mai prețuiește nimic acum, se miră ea. Nu prea înțelegeam și am luat șuvița, împachetînd-o frumos și punîndu-mi-o în buzunarul vestei. Am plecat apoi să-mi iau baia și fluieram cu atâta bunăvoie în timp ce-mi zvârleam apa rece pe trup
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
odaia ei, dar n-am mai auzit nimic, într-atît aluneca de ușor pe lângă perete. *** Dimineața, ea a fost aceea care m-a chemat la ceai. Adusese și flori din grădină și mi le-a aranjat în vase cu un zâmbet prețuind cât o îmbrățișare. Era izbitor de palidă, părul lăsat pe umeri (îl încurcasem eu, mi-a spus mai târziu, și i-a fost peste putință să-l pieptene) și buzele mușcate. Privii cu o imensă beatitudine urmele primei noastre nopți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
încîntă anumiți contemporani sunt de un gust detestabil... Îmi aduc aminte de o convorbire cu Mathila Ghyka, la Londra, în vara lui 1940. Era puțin timp după căderea Franței. Acest admirabil savant, scriitor și filozof (în paranteză fie spus, eu prețuiesc mult nu numai Le Nombre d'or, ca toată lumea, ci și romanul lui din tinerețe, La Pluie d'etoiles), acest inegalabil Mathila Ghyka îmi spunea că al doilea război mondial, care abia începuse, este, de fapt, un război ocult între
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acum cinci ani, noi, ultimii admiratori ai poetului și magicianului Sean Bran, am organizat o ceremonie în square-ul care îi poartă numele. Speram că, cu acest prilej, Bran va deveni actual. Ne făceam iluzii, căci, cei puțini care îi mai prețuiesc astăzi poeziile nu se împacă deloc cu ideile și practicile lui magice; iar activiștii politici, cei care-i admiră iredentismul... - Ai uitat esențialul, îl întrerupse doctorul. L-ai uitat pe James Joyce. - Este foarte important, spuse Stephens. - E adevărat, recunoscu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care și la vârste înaintate vor să le știm tari, puternice ca și cel alături de care au plămădit viață. S‐ a înțeles cred, că mama este universul existenței noastre și ea nu poate fi divizibilă. Este a noastră și o prețuim și o iubim până la moarte și chiar dincolo. Indiferent de profesia noastră, de pregătirea sau de vârsta la care am ajuns. Mama e veșnică. Că așa este, martor al discursului meu îl iau pe nimeni altul decât pe prea devreme
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Mamă! » ‐ atunci copiii ziseră plângând: Ție ce‐ ți rămâne ? - „Voi”, răspunse ea”. * și ca argumentația mea pentru dragostea de mamă , care înseamnă în același timp și sentimentele multora dintre noi față de soția sau iubita pe care o avem și o prețuim, față de fiicele ori nepoatele noastre, vecinele sau cunoștințele, femeia în general, să nu rămână insuficient susținută, evoc aici priceperea pe care o dovedeau autorii de manuale școlare, cu ani în urmă, când puneau alături, mai întotdeauna, dragostea de mamă cu
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
n mâini Dorobanți, viteji Români! Unu, doi, ‐ unu, doi, Toți Românii‐n pas cu noi, Să trăiască Patria, Regele și Nația! Uraaa! Mama e veșnicie. În viață și după ce pleacă. Până și iubirile noastre ei i le datorăm. și o prețuim mai cu foc deabia după ce a plecat ... Alții nici atunci, și, zău, tare‐i păcat !
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
de des și cu destulă Înflăcărare, o să dobîndești statutul divin pe care-l atribuim celor care spun minciunile cel mai frecvent și și cu cea mai mare Împătimire. Dar tu nu faci asta niciodată și, chiar dacă ai putea, n-ai prețui-o, ți-ai da seama că nimeni nu mai crede În eroi. Știm că ei vor doar să ne vîndă ceva ce nu ne trebuie de fapt și să păstreze pentru ei ce avem cu adevărat nevoie. Poate că ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
viață, mai ales după pierderea fizică a părinților. După trecerea în neființă a tatălui meu, mereu mă întrebam retoric, ce-aș mai putea face pentru el, reproșându-mi în același timp că, în timpul existenței sale pe Terra, nu l- am prețuit destul, sau nu i-am arătat acest lucru. Trebuie să amintesc cum, odată, un coleg de-al său, profesor de fizică spunea, fiindcă tocmai aflase de pierderea sa: ,,Dumnezeu să-l odihnească in pace, pentru că nu are ce-i ierta
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
să-mi rămân mie, cu tine, mamă. Închid ochii. Plâng. Ca un izvor care-și dezleagă apele, plâng... Știu. Sunt aceleași lacrimi care mi-au potolit de-atâtea ori setea și așteptarea copilăriei, încununată cu apariția ta, mamă. Învăț să prețuiesc farmecul minutelor petrecute împreună. Vreau să învăț ce preț are un ceas anume o povață, o vorbă bună de-a ta, o mângâiere melancolică - un banal ceas al vieții noastre și să mă prefac că timpul nu trece. Nu vreau
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
vorbele ei să se piardă În neant... Are nevoie de un auditoriu căruia să-i simtă bătăile inimii la fiecare cuvânt al ei... Despina și-a dat seama că lui Nicu i-a zburat gândul la Bogdan, semn că Îl prețuiește și l-a acceptat din momentul când a aflat de el. I-a strâns brațul cu afecțiune și, cu oarecare tremur În glas, i-a răspuns: ― Două familii... vor sta În fotolii, cu un pahar de vin din cel făcut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]