5,310 matches
-
mult și suntem condamnate să eșuăm. La Edwin Morgan Forster, birourile bărbaților care au copii sunt Înțesate de fotografii ale odraslelor. Înainte de a ajunge la calculator și la sugativă, trebuie să urmezi un parcurs complet marcat de portrete de familie: rame de piele, rame model crocodil, rame duble din inox cu balama de alamă, cuburi Perspex complicate. Un dinte lipsă ici, un gol la fotbal colo; excursia la schi din februarie când Sophie i-a Înfășurat tatei În jurul gâtului fularul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
condamnate să eșuăm. La Edwin Morgan Forster, birourile bărbaților care au copii sunt Înțesate de fotografii ale odraslelor. Înainte de a ajunge la calculator și la sugativă, trebuie să urmezi un parcurs complet marcat de portrete de familie: rame de piele, rame model crocodil, rame duble din inox cu balama de alamă, cuburi Perspex complicate. Un dinte lipsă ici, un gol la fotbal colo; excursia la schi din februarie când Sophie i-a Înfășurat tatei În jurul gâtului fularul ei roșu și amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
La Edwin Morgan Forster, birourile bărbaților care au copii sunt Înțesate de fotografii ale odraslelor. Înainte de a ajunge la calculator și la sugativă, trebuie să urmezi un parcurs complet marcat de portrete de familie: rame de piele, rame model crocodil, rame duble din inox cu balama de alamă, cuburi Perspex complicate. Un dinte lipsă ici, un gol la fotbal colo; excursia la schi din februarie când Sophie i-a Înfășurat tatei În jurul gâtului fularul ei roșu și amândoi s-au Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
eram copil, poza asta mă irita cu fericirea ei: o voiam Înapoi pe mama din poză. Știam că dacă o să aștept destul, o să se Întoarcă. Doar că se păstra pentru vremuri mai bune. Lângă poza aceasta, se află una cu ramă de argint cu Emily când a Împlinit doi ani. Tocmai a văzut tortul și are fața luminată de bucurie. Mama Îmi urmărește privirea. —Superbă, nu-i așa? Dau din cap fericită. Oricât de mult ar fi fost puse la Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de-ai tatei au apărut la ușă. Mama a explicat că Joseph Reddy nu mai locuiește acolo, că de fapt n-a mai locuit acolo de ani buni, dar bărbații au intrat oricum și au măsurat din ochi mobila, ceasul, ramele de argint pe care i le dăruisem pentru fotografiile copiilor. Scăpată de blestemul setei de apreciere a vlăstarului mai În vârstă, Julie a reușit să se mențină În afara zonei de impact a farmecului tatei și l-a ținut sub observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe el În pat. Schimbat cearșafuri. Încercat găsit scutec. Unde sunt scutecele? 23.48: Sculat Momo Gumeratne din somn ca să vorbim despre posibilitatea ca muncitorii angajați de agenția de asistență din Sri Lanka la care ea lucrează În calitate de consultant să fabrice rame de lemn pentru case de păpuși. —Kate, spune ea, nu ai vrea s-o facem Împreună? Nu facem nimic. Culcă-te acum. Miezul nopții: Dus pahar cu apă lui Emily. Ochii ei mari și gri se uită la mine fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dorit să viziteze „casa mare”. A mers În fiecare din cele patru odăi, a stat pe un pat, a verificat ușa de fier de la sobă, a privit cu interes perdelele și draperiile și când Dorița l-a ridicat către o ramă cu fotografii și l-a Întrebat cu precauție și frică de efectul ce va fi produs: Cine-i acolo, știi? Iar copilul, care cunoștea foarte bine poza Vioriței, pe care Victor o avea mereu În buzunarul de la piept și pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
În părăsire, dar vizita la casa Hollinger mă tulburase deja prea tare. În sertarul din mijloc era o un album foto vechi al mamei de cînd era copilă În Bognor Regis. Copertele lui de culoarea ciocolatei și paginile marmorate cu rame art nouveau păreau la fel de Îndepărtate În timp precum charlestonul sau automobilele Hispano-Suiza. Instantaneele alb-negru Înfățișau o fetiță debordînd de energie, care Încerca zadarnic să construiască un castel din pietricele pe o plajă de prundiș, zîmbea sfios lîngă tatăl său ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Îi arătase vînătăile de pe falca și gîtul meu, urmele sîngelui Închegat În venele umflate, acceptase și el istorisirea mea. Îmi recăpătasem cunoștința dimineața pe la ore mici și mă pomenisem zăcînd pe balcon printre plantele răsturnate, cu Încheieturile mîinilor legate de rama mesei cu propria-mi curea de la pantaloni. Abia respirînd, mă Întinsesem pe dalele reci, În vreme ce raza de lumină a farului brăzda răsăritul cenușiu. CÎnd mi se mai limpezise mintea, Încercasem să-mi amintesc cît mai multe detalii despre atacatorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o văzusem pe ecranul televizorului din apartamentul lui Frank, zîmbind curajos În fața altui obiectiv. — Interesant personaj..., am spus arătînd către portretul de grup. E fiica soților Hollinger? — Nepoata lor, Anne. (Doamna Shand zîmbi trist, mai mult pentru sine, și atinse rama fotografiei.) A murit Împreună cu ei În incendiu. Era o frumusețe. Ar fi putut ajunge actriță de film — Poate a și fost. Șoferul aștepta lîngă portiera din față, deschisă; era un magrebian la vreo patruzeci și ceva de ani, care În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
soi pervertit de-a-și demonstra solidaritatea. În dimineața aceea testasem și-n Încuietorile Porsche-ului cheile găsite În livadă. Privind În jos la numerele vechi din Economist, la cartușul de țigări turcești și la ochelarii cu lentile de culoarea ambrei și rame subțiri de metal de pe torpedou, am avut un acut sentiment de ușurare cînd mi-am dat seama că nu se potrivesc cheile. În așteptarea Paulei, m-am pus pe Împachetat un set de haine noi pentru Frank. Tot scotocindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și, mai ales, uși care trimiteau din sala mâncării înspre ascunzători și locuri secrete. Când l-a întrebat pe Godun dacă înrămase tablourile ori le cumpărase de-a gata, felul nepăsător în care-i spusese: „Eu le-am pus în rame și tot eu le-am pictat“ îi oprise vorbele în gât. Așadar, Godun, care sub o dictatură din Europa fusese inginer agronom, dintr- odată, în Estul liber, se distra copiind prepelițele și peștii din albume de artă. Pe când râdea singur
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
seară în urmă. Erau trei tablouri pe care voia să și le aducă mai aproape de ochi. Îl desprinsese pe primul, unul care fusese al copilăriei lui din deșert, și, suflându-i deasupra, îi risipi praful care i se adunase pe ramă. Nu se înșelase, nici vorbă: era o copie proastă și mult micșorată a unei pânze celebre a lui Paolo Veronese, pe care o văzuse reprodusă la Isfahan, în mărimea ei cât peretele, la un vânzător italian, în timpul războiului cu Irakul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ar fi trebuit să îi semene cu o poartă cu lacăt. Acasă, în Yazd, aveau un pavilion de unelte, cu o ușă uriașă, vopsită în albastru. Era locul pe care nu îl scotocea niciodată, fiindcă nu putea să pătrundă. Pe rama cu prag să găsea un grătar pentru răzuit tălpile, înainte să intri. Exista și-o fereastră, cu zăbrele de fier, dar prin ea nu vedeai nimic. Era învelită pe dinăuntru cu pânza neagră a unui mahnae aruncat între vechituri. Era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vitrină. Le spusese câte ceva de Ghazal și de Yazd, de Tabriz și de tată- său, care rămăsese în bazar, cu covoarele. Le arătase fotografii, cele câteva pe care le pusese în valiză. La sfârșit de an, Godun îi lucrase o ramă pentru fotografia cu Armin Caryan, în ziua în care împlinise opt ani. O privea uneori înainte s-adoarmă și îl revedea alergând în parcul Shatran, printre artezienele cu cordoane de apă luminate de becuri multicolore. Îl revedea lingând o înghețată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bucur că ai răgazul să vii să te uiți cum m-am instalat... Ai văzut? Am schimbat tablourile. Godun mișcă ochii lui mici și rotunzi de-a latul peretelui. — Mda... Parcă văd ceva. Doar nu crezi că mă interesează ca ramele să rămână la fel cum erau și să stea mai departe la locul lor. Mi-e totuna. Cred că te plictiseai. Le-am adus pe toate aici acu’ trei-patru ani, când am încetat să mă mai ocup de vopsele, de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și mai sunt Drypetis și Borshineh, fetele. — Frate, da’ cum le știi! Și când te gândești că eu le-am pictat, copiind un tablou!... Crezi în coincidențe? Fiindcă eu sunt perplex de când am găsit aicea, la tine, copia asta în ramă. — Ei, asta-i! Și ce crezi că mare filosofie ascunde o întâmplare ca asta? Trebuia să ne întâlnim și uite-ne, că ne-am întâlnit. Crede-mă, asta s-ar fi făcut și fără Alexandru la mijloc! Dar ăla, al
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
poate fi nimic grav, ai băut prea mult și ești obosit! În Iran, fiecare duce un secret diferit de al celorlalți. Puse laolaltă, aceste povești fac o lume altfel, asemănătoare cutiei obscure dintr- un dagherotip. Pozarul își vâră fața îndărătul ramei acoperite cu pânză neagră și spune: „zâmbiți!“ alcătuind dintr-un singur flash tăcerea studiată a unei umanități pe jumătate înghețate: copiii și mamele la picioarele taților sau doar fetele între ele, o mireasă cu mirele și nuntașii, în ordinea înălțimii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu știi, îi spusese nevastă-sa, apăsând pe cuvinte. Toți bărbații fac asta, de timpuriu, de când sunt băieți și până revin la mintea copiilor. Culeg „fețișoare“ de femei tinere de pe unde pot, doar pentru desfătarea inimii lor... Omar înghețase în rama ușii: ce aflase ea și de când? Începuse să fie un om cu probleme. Tocmai ce îl chemaseră la biroul lor de resurse și de calitate a cadrelor și îl întrebaseră de câte ori o văzuse pe Nooshin Ahmadi, condamnata din Abadan. Le
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
doar promisiuni ale unui îndepărtat început. „Moartea are un merit pe care, de obicei, îl sfidăm“, îi zisese Godun la un parastas al neveste-sii, când stătuseră amândoi la aceeași masă, „ne lasă iubirile neschimbate“. Se uitase la fotografia din ramă a băiatului său și Veterinara îl observase: — Despre ce ți-ai mai amintit? Joaca ei de-a nordul și sudul se pierdu într-un zâmbet trist. Nu putea să-i mărturisească, deși ar fi vrut să îi spună de-atâtea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mișca prin lume, vorbea cu alții. Ghazal doar se ducea la toaleta femeilor și se prefăcea că se piaptănă. Ea, care nu-și vedea părul decât seara, dinaintea oglinzii, atunci se reflecta pân’ la brâu, luminată de spoturile de pe marginea ramei în care erau fixate suportul pentru prosop, uscătorul de mâini, robinetul unui bideu. Era îmbrăcată în mantoul gri-șobolan cu care de obicei venea la birou și cu russari în același ton,răsucit împrejurul feței, însă ochii ei spuneau singuri ceea ce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui trecea prin ecran: „Hossein Moussavi, eu chiar vă-ndrăgesc, dar cheltuiți bani din surse corupte, pentru a finanța o campanie scumpă“. Era o aluzie la Rafsandjani și la cei care achitaseră nota pentru conferințe, pentru afișe și chiar pentru ramele ochelarilor noi, cu care voise să se filmeze. „Așadar, ăsta era paradisul persan, țara de diamant despre care îi vorbise taică-său, când o adormea?“ Cei doi candidați se-mbrânceau școlărește, ca doi băieței care își îndesau pumni. Moussavi dădea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pretextul că ar fi făcut parte din „Mujahedinii poporului“. Și atunci, pentru ce ar mai fi zâmbit Ebadi? Leclerc își înălță ochii și își întâlni mutra reflectată într-o oglindă din fața lui. Era încadrată, ca un tablou prețios, într-o ramă aurită de pe peretele opus mesei unde mâncau. Se văzu singur și obosit, un bărbat de cincizeci de ani, în toiul unei petreceri. Își adusese aminte o frază din jurnalul lui Ebadi, pe care îl citise: „Am profitat de modernizarea forțată
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Altfel, cam dus din tinerețe, pe la urechi albise. Când tușea, scotea o batistă moale, punînd-o la gură, băgă și Paraschiv de seamă când intrară în casă după el. Bozoncea -lar fi tăiat de mult, că purta pantofi de hubăr, cu rame cusute și ștaif înalt, dar îi plăcea de el, de ce spunea și ce știa, mai de hatârul Didinei. Beau la cot, se pupau, ca frații. Cine s-apropia de Titi Aripă? -Lar fi făcut starostele bucățele-bucățele. Avea o dambla: umbla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Totuși, după câteva săptămâni primise niște sfeșnice de alamă. Stere cumpărase o cădelniță de argint, o cruce și o masă pentru altar. Asta în afară de odăjdiile tivite cu cruci, sfințite, să nu pui mâna pe ele, și două icoane, poleite, cu rame scumpe... Cu cei săraci a fost mai ușor. Ei, din ce aveau, din ce n-aveau, tot au adus sfântului lăcaș. Muierile ascundeau banii, înșelau pe bărbați și tot cumpărau ba un antimis, ba un cazan de botez, o cristelniță
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]