5,222 matches
-
din nou ropotul pașilor și strigătele. Mai devreme sau mai târziu, pungașii aceia aveau să priceapă că fuseseră trași pe sfoară și aveau să se Întoarcă. Trebuia să profite pe cât posibil de avantajul acela momentan, pentru a-și căuta un refugiu sigur. Cântări În grabă dacă era cazul să se Întoarcă În stradă și să Încerce să ajungă la Porta Romana. Dar se temea că ceilalți mercenari, călăuziți de mistreț, se puseseră pe urmele sale. Dacă primul grup ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Din piept, voind pe geam să sară își întocmește suflet plin De dragoste și primăvară, De zvon frumos și cer senin Și flori pe strune de vioară. SANDA NICUCIE Născută în 19 februarie 1968, locuiește în București Volum “Clipa de refugiu” 2007 Antologii: “Râdeți cu noi” 2008, “Lira în patru puncte cardinale” 2010 “însemne”2010 “Vis si Pasiune” 2011 Calendar pe de rost ... sub visări de lampadar dar îmi ești și îți sunt dar te sărut ... și încă iar trec ninsori
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tot ce ar mai fi putut satisface micile pofte burgheze. Într-o așa situație nici nu-i de mirare cum de cariera militară pentru care ți ai sacrificat tinerețea și ai suportat atîtea privațiuni ți-a apărut brusc ca un refugiu de care puteai profita pentru tot restul vieții. Lumea pe care o știai tu renunțase între timp la afacerile riscante, nu-i mai ardea nimănui de lucruri slabe, li se ștersese totul din memorie, nimeni nu-și mai aducea aminte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
n-au găsit nici un strop de rachiu înăuntru, am reclădit totul așa cum se vede acum, lucru manual, a lopătat Tîrnăcop la betonieră pînă i-a ieșit pe nas. Ăsta e secretul lui Roja, zice Dendé, și-a făcut adăpost dedesubt, refugiul său cînd vrea să scpe de mizeria de afară, nu e deloc o glumă, Curistule. Numai tu puteai să fii, se gîndește Roja, să vedem pe unde o să te mai strecori acuma de frica hingherilor, asta da urmărire, hăituială, mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
O agrafă de păr, un sutien... Ziceai că vinzi tablouri... Pe nesimțite, se apropiară de garsoniera Iolandei. Blocul semăna cu o cazarmă trecută În rezervă și ea Îl ocolea ori de câte ori i se ivea prilejul. Mansarda lui Petru fusese până ieri refugiul ei preferat. Acum Însă, lectura clandestină a Caietului cu vise, În albul de var al garsonierei sale, mobilată simplu, după un proiect propriu, având un căutat aer monahal, un loc de reculegere după excese de tot felul, o făcea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ascunde, În termeni de alte creaturi sau de supranatural, să-i ierte În privința unui aspect, și anume să vadă În adâncurile lor tăcute și ceva protector, matern, chiar asemănător pântecelui femeiesc. De-a lungul istoriei, copacii au oferit sălaș și refugiu celor urmăriți și persecutați pe drept sau pe nedrept. În pădurea pe care eu o cunosc cel mai bine, există printre mesteceni o mică vâlcea, chiar la poalele unei stânci de calcar. Și cum e plasată mult În afara oricărei poteci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
pentru a fi văzută, auzită sau citită la mâna a doua. Experiența artistului aici nu este decât un caz special - neobișnuit de intens și de conștient de sine - al celei individuale universale. Reîntoarcerea la haosul verde, la adâncul pădurii și refugiul inconștientului, este un fenomen nocturn, și unul pe care psihiatrii - și torționarii - Îl consideră ca fiind esențial minții omenești. Fără el, mintea se dezintegrează și o ia razna. Venerația mea pentru copaci, dincolo de nevoia și atracția mea personală (și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Știam că înfrângerea în fața unui halitor de taco mi-ar distruge faima locală. Știam că, fugind de acest meci, aș ieși cu orgoliul șifonat, dar și că acceptarea provocării ar însemna sfârșitul. Am început să-mi caut un loc de refugiu. Armata, marina și pușcașii marini erau o idee bună, apoi a urmat atacul de la Pearl Harbor și toate astea mi s-au părut nemaipomenite. Pe urmă bătrânul a suferit un atac cerebral, și-a pierdut slujba și pensia și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Închisoarea îmi schimbase numai în parte existența, însă îmi schimbase cu totul visele. Paradisul din somn se transformase în infern. Nu mai aveam vise frumoase, ca înainte, ci coșmaruri. Aproape mă temeam să mă culc. În felul acesta, nemaiavând nici un refugiu, viața mă lăsa singur cu existența mea adevărată pe care o vedeam, acum, până în cele mai mizerabile amănunte. M-a încercat chiar gândul sinuciderii și dacă n-aș fi fost atât de laș în fața morții poate aș fi făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ce făceau. Sau dacă era un joc, el era profund serios. Pe măsură ce realitatea mușca mai adânc din trupul lor, se refugiau mai mult în amintiri imaginare. Apoi am făcut legătura cu ce-mi spusese Arhivarul și dintr-odată subrealitatea acestui refugiu mi s-a părut copilăros de logică. Toți își lăsaseră cândva trecutul la arhivă, după care, cu timpul, profitând de faptul că nimeni, cu excepția Arhivarului, nu cunoștea adevărul, căutaseră să uite unele lucruri din viața lor, să le azvârle din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
păduchioase, „mă rog, a dumneavoastră nu, domnule sculptor, dar cele mai multe așa sunt”, exista o sală de basm, somptuoasă, „ca la Versailles” preciză Siminel, cel ahtiat de călătorii. Nimeni nu putea lămuri de unde și pe ce căi se auzise cum arăta refugiul Bătrânului, dacă nu fusese nimeni acolo, dar ce importanță avea asta? Fapt e că sala exista și că n-aveau nevoie s-o pipăie ca să fie siguri. „Crede și nu cerceta”, exclama Călugărul căruia îi plăcea dealtfel să spună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
depusese nici un efort de a-și căuta o casă În oraș. Oricât ar fi fost de fermecător, era totuși prea departe de Londra pentru a fi convenabil și prea deluros pentru a se lăsa explorat pe bicicletă. Trebuia să caute refugiul ideal la țară altundeva, În vara viitoare. Întoarcerea la Londra se dovedi mai puțin dezagreabilă decât anticipase. Bucuria extatică a Toscăi la vederea lui Îi provoca mulțumire și aspectul vesel al Încăperilor redecorate de la De Vere Gardens, cu noile becuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la „Scrisoarea de la Londra“ pentru Harper’s Weekly - trecerea În revistă a ultimelor cărți, spectacole de teatru și expoziții - În esență, o muncă de casap bine plătită. Nu reuși să se angajeze În nimic mai substanțial atâta timp cât căutările după un refugiu permanent În afara Londrei rămaseră fără succes, pe tot parcursul primăverii și verii. Isteria generală și perturbările suferite de viața capitalei ca urmare a pregătirilor pentru Jubileul Reginei Îi Întăreau dorința de a evada, fie și numai temporar. Se gândi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
adusese bicicleta de la Felixstowe și Împreună se hurducară pe potecile prăfoase, pline de șanțuri, care despărțeau ogoarele aurii de grâne care așteptau să fie secerate și livezile grele de mere coapte. Dezbătură avantajele și dezavantajele comitatului Suffolk ca loc de refugiu la țară, căzând de acord că balanța Înclina Împotriva lui, iar Henry rememoră cu jind atracțiile tentante ale lui Lamb House. Două zile mai târziu se Întoarse la Londra, unde găsi, așteptându-l, o scrisoare de la fierarul din Rye: Stimate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
intervenție chirurgicală!... Ciumpănește- i tu cu cuțitul și ferchezuiește-i, de doar să le azvârle groparii pământ pe coșciug!... ...Închipuiți-vă rușinoasa noastră derută... strigă transfigurat de istorisire Gabi cel Norocos, cu brațele desfăcute în cruce, de pe unul din refugiile autostrăzii București-Ploiești. Trezindu-ne luați ca din oală. Brutalizați. Crestați. Însângerați. Disecați. Chiar în debaraua Casei de Cultură... În urmă cu mai bine de cinci ani. De către cei doi sus-numiți alcooliști!... Din stânga, dreapta și lateral stânga, automobilele demarau ca niște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
evitată. Așa că Julia și-a îngropat adânc toate presimțirile negre. Le-a îngropat în locul acela întunecat, unde aveau să le țină companie multe alte probleme nerezolvate și frustrări. Nu putea să le scoată la lumină decât la club, în acel refugiu unde nevestele numărul doi - obligate să simtă că nu aveau voie să se lamenteze din cauza circumstanțelor care le marcau căsniciile - își lepădau poverile sufletești în auzul prietenelor care gândeau la fel ca ele. Hai s-o lăsăm baltă, a concluzionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care o ajuta pe Livia să hotărască următorul pas din mărunta și continuu muribunda ei viață. Era doar un simbol al puterii ei de atracție, o întruchipare a frumuseții fizice bărbătești, iar gândirea nu făcea parte din îndatoririle sale. Era refugiul ei în fața rafalelor singuratice ale bătrâneții. — Vulturul meu nu îmbătrânește niciodată, spunea ea cu mândrie. Uitați-vă la el: are cincizeci și unu de ani îVultur-în-Zbor o mințise asupra vârstei pe care o avusese când se întâlniseră) și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pat pentru la noapte, ca să nu mai vorbim de un loc în viața orașului. Să se alieze acum cu Virgil Jones însemna să-și ia la revedere de la toate speranțele de a ajunge, în sfârșit, la capătul drumului său, la refugiul său. I se făcea rău numai când se gândea la asta, pentru că era deja aliat cu Virgil și îi era dator cât pentru două vieți. Și totuși vocea a fost convingătoare. De-acum se cunoștea și știa că nevoia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-l cuprindă, Râsul dispare - pentru mulți epitaf, Nu cutezați a urca, o, voi, Inaccesibilul munte numit Kâf. Cândva, mai apoi, toți îl vom urca, mai apoi. Când se trezește, omul cere adăpost și, fiindcă un bordel este un loc de refugiu, i se oferă adăpost. Și mâncare. Și haine noi. Cel de-un nume cu tine, Chanakya, i-a șoptit Kamala Sutra lui Virgil Jones, își putea așeza mâna dreaptă pe cărbuni încinși și cea dreaptă pe sânul rece al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în sfârșit, și-a găsit și el alinarea. Ce-ți datorează el ție, domnule Vultur? Tu ești cel care-i datorează totul. Nu există onoare într-un om care răsplătește dragostea cu trădare. Virgil a venit în acest loc de refugiu. Lasă-l în pace. — îmi datorează o explicație, spuse plictisit Vultur-în-Zbor. O explicație a motivelor pentru care m-a adus aici. Dar, dragul meu, exclamă Virgil Jones, tu ai fost cel care m-a adus aici! Dar de ce? strigă disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
maniaci. O perspectivă sumbră și sunt sigur că ești de acord cu mine. — Iocasta și fetele ei nu par să fie afectate, spuse Vultur-în-Zbor. — Ah, spuse Virgil. Iată, în două cuvinte, esența extraordinară a acestei Case. Știi, ea e un refugiu în fața Efectului și, concomitent, în fața gloatei. Pentru că, așa cum ai afirmat mai devreme, acest loc a devenit pentru ei un scop în sine. Singurul lucru care contează pentru ei. Deși mi-e teamă, știi, că poate o s-o tulburi pe draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
selecție: cei care iubesc viața. Cei care au de făcut ceva ce poate folosi veșniciei. Pe scurt, cei ce ar beneficia de pe urma unei vieți mai îndelungate și căuta așa ceva. Al treilea pas necesar este să le oferim un loc de refugiu. Un loc în care pot să vină cei sătui de lume, dar nu și de viață. — Un moment, a intervenit Nicholas Deggle. Cum naiba o să-i alegem pe acești oameni? în acest moment Grimus a căutat în buzunarul hainei largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
capul meu și îi pot înțelege motivele. Sunt motive ce nu pot fi transpuse ușor în cuvinte. Groaza ascunsă din lagărul închisorii, distrugerea demnității lui, a credinței în întreaga rasă umană. De aici fuga care a urmat, fuga de lume, refugiul în cărți și filozofii și mitologii, până când ele au devenit realitățile lui, prietenii și tovarășii lui, iar lumea n-a mai fost decât un coșmar îngrozitor. Insul monastric ce găsea frumusețea în păsări și povești. Apoi a apărut Trandafirul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
reuși să-și recapete verticalitatea, epuizat. Huiduielile continuau cu nerușinare, iar el le asculta amețit și speriat, ferindu-se de Împunsături și lovituri. Se șterse de praful de pe față, amestecat cu broboane mari de transpirație și căută un loc de refugiu, o cale de ieșire din iureșul acela nestăvilit de brațe, capete, picioare, urlete și cuvinte spuse repezit, indescifrabil. Un domn cu obrajii cărnoși, o cravată pestriță și cămașa ieșită din pantaloni Îl prinse de mână și-l smulse cu putere
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și rutele de contrabandă, mama și-ar fi pierdut fragilul punct de sprijin din lumea aceasta cu mult Înainte de după-amiaza tragică În care s-a urcat pe acoperișul Institutului Britanic și s-a avîntat În acel zbor scurt către unicul refugiu pe care Îl putuse găsi. Cel puțin traficul Începuse să miște, poticnindu-se Înainte Într-o năvală zgomotoasă. Doar furgoneta stropită cu noroi din fața mea era În continuare oprită de Guardia Civil. Un soldat deschisese ușile din spate și pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]