6,309 matches
-
începuse probabil când eu aveam unsprezece ani și au hotărât să mă trimită la o școală cu taxă. Începând de atunci, mereu părea să nu le ajungă banii. Majorările de salariu ale tatei erau mici și rare și cred că regreta în continuare că nu cumpărase o casă într-o zonă mai ieftină. În perioada aceea, mama nu mai lucra ca profesoară cu program redus, ci cu program normal. Și totuși pentru ea era o mândrie să avem în fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
eu în ăsta! Crezi că n-aș fi ținut minte? Nu, știu unde-ai jucat! În Urmărește calul ăla! Ai fost unul din spioni! — Sau era în Hanul cu peripeții? — Sau în Viața a un circ? — Sau în Școala ticăloșilor? — Regret că trebuie să vă dezamăgesc, spuse Thomas ridicându-și mâna. Dar sunteți toți departe de a ghici. Mă tem că nu sunt actor. Când am spus că lucrez la bursă, am spus-o în sens literal. Lucrez în City. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aflat ceva: orice ai dorit... — Satisfacție profesională, Michael. Asta-i tot ce vrea detectivul serios de la munca lui. Treaba asta mă sâcâie de peste treizeci de ani: dar toate instinctele îmi spun că misterul se va dezvălui în curând, foarte curând. Regret doar că forțele legii au intervenit să mă oprească să joc un rol activ. Îmi luă mâna și mi-o ținu într-o strânsoare fragilă, dar hotărâtă. În următoarele două luni, Michael, tu ești urechile și ochii mei. Nu uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pungă care părea a conține covrigei - sărați și ei, fără Îndoială - și niște cafele. I-a evitat privirea, În vreme ce i se adresa: Tu tocmai veneai sau plecai? Am zâmbit și m-am uitat la Alex, În speranța că el nu regretă că s-a băgat În așa ceva cu noaptea În cap. — O, abia am ajuns, dr. Sachs, a zis Alex cu amabilitate. Mi-am reprogramat meditațiile, m-am gândit că poate aveți nevoie de Încă o pereche de mâini. — Minunat. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu pas, cu atîta trudă. Se Îndreptă spre vest, pe străzile bine măturate și pustii, spre Wandsworth. — Nici urmă de colonel Barker azi, unchiule Horace, zise Duncan ridicîndu-și privirea spre ferestrele mansardei În timp ce se apropia de casă Împreună cu domnul Mundy. Regreta Întru cîtva. Îi făcea plăcere s-o vadă pe chiriașa domnului Leonard. Îi admira tunsoarea Îndrăzneață, hainele bărbătești, profilul ascuțit și distins. Era convins că fusese pilot, sergent al FAAR sau ceva de genul ăsta, una dintre acele femei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bărbierești. Știu, răspunse el, frecîndu-și bărbia de fruntea ei. Te doare? — Da. — Te superi? — Nu. — Bravo. Să Încep acum cu aparatele de ras, m-ar scoate din minți! Dumnezeule! Am trecut prin tot felul de chestii mizerabile ca să ajung aici. Regreți c-ai venit? O sărută din nou. — Să regret? Toată ziua nu m-am gîndit decît la asta. — Doar toată ziua? — Toată săptămîna. Toată luna. Tot timpul. O, Viv. O sărută și mai apăsat. Mi-a fost al naibii de dor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Te doare? — Da. — Te superi? — Nu. — Bravo. Să Încep acum cu aparatele de ras, m-ar scoate din minți! Dumnezeule! Am trecut prin tot felul de chestii mizerabile ca să ajung aici. Regreți c-ai venit? O sărută din nou. — Să regret? Toată ziua nu m-am gîndit decît la asta. — Doar toată ziua? — Toată săptămîna. Toată luna. Tot timpul. O, Viv. O sărută și mai apăsat. Mi-a fost al naibii de dor de tine. — Așteaptă, șopti ea, trăgîndu-se. — Nu pot. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să le amestece, pentru a o lua de la capăt. Vrei să ni te-alături? Îl Întrebară pe Duncan, văzînd că stă mai mult sau mai puțin de unul singur, dar Duncan refuză. Avea impresia că rănise sentimentele lui Fraser, și regreta. Avea de gînd să mai aștepte un minut să vadă dacă nu cumva Fraser o să renunțe la disputa cu Watling și-o să se Întoarcă la el... Dar Fraser nu se Întoarse, și curînd mirosul Împuțit al canalului blocat fu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
iar după cîteva alte minute ieșiră la un lac. Apa era Înghețată pînă la malul celălalt. Vreo douăsprezece rațe stăteau vîrÎte una Într-alta, ca niște refugiați, pe o insuliță de nuiele. — Sărmanele ființe, zise Helen, strîngîndu-i brațul lui Kay. Regret că n-am adus niște pîine. Se apropiară de apă. Gheața era subțire acum, dar probabil că fusese groasă, pentru că pe lac erau tot felul de lucruri Împrăștiate: bețe și pietre pe care oamenii le aruncaseră În efortul de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rujă, se pudră, și-și ridică gulerul. Își prefiră mîinile critic prin părul umed, apoi trase dintr-o grămadă de mănuși și fulare, o șapcă din catifea moale, neagră, o puse pe cap și-și vîrÎ părul sub ea. — O să regret asta mai tîrziu, zise ea, după ce părul o să se usuce În toate direcțiile. Surprinse privirea lui Helen. Nu arăt ca Mickey, nu-i așa? — În nici un chip ca Mickey, rîse Helen pe un ton vinovat. Și nici ca un deghizament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
băieți aflați Într-o Închisoare, Într-un oraș care era lovit, făcut fărîme, de parcă ăsta era cel mai firesc lucru din lume. — De ce i-ai dat fetei ăleia verigheta? o Întrebă Mickey pe Kay. Kay schimbă viteza lin; de fapt, regreta că renunțase la verighetă. — Nu știu, zise ea. Mi s-a făcut milă de ea. E-o simplă verighetă, la urma urmelor. Ce contează asta În vremea de azi? Încerca să nu ia lucrurile În serios, dar, de fapt, regreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
regreta că renunțase la verighetă. — Nu știu, zise ea. Mi s-a făcut milă de ea. E-o simplă verighetă, la urma urmelor. Ce contează asta În vremea de azi? Încerca să nu ia lucrurile În serios, dar, de fapt, regreta că renunțase la verighetă. Își simțea mîna pe volan goală, stranie și lipsită de noroc. — Poate o să mă Întorc la spital mîine, zise ea, să văd cum se mai simte. — Sper să o găsești acolo, spuse Mickey cu Înțeles. Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am despărțit c-o lacrimă în glas, Ne-am depărtat fără să ne privim Și-acum degeaba, ambii suferim... Am preferat ca să umblăm haihui Și fiecare-am mers pe drumul lui, Am întâlnit în cale câte-un hău Și-acuma regretăm, ne pare rău... Ne-am pus speranțe-n drumul blestemat Dar iată c-amândoi ne-am înșelat, Că viața nu a fost cum am fi vrut Acuma iar, o luăm de la-nceput... Îmi pare rău, nu pot plăti cu bani
NE-AM DESP?R?IT... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83836_a_85161]
-
IOAN FRENȚESCU n. 1949 Născut la Huși, județul Vaslui. Proiectant construcții. Membru al Academiei Păstorel Iași din anul 1981. Inclus în peste 55 culegeri/antologii de epigrame. Regret I-a cedat, ieri, cum-necum, În al dragostei tumult Și ce rău îi pare-acum... Că-l respinse mai demult! Unuia maltratat de nevastă M-am convins pe viu, aseară, Când era el dus prin sat, Că nevastă-sa-i o
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
fidelitate Soțul, fără doar și poate, E curat, dovada-i clară, Scrisă cu dexteritate, De...amanta secretară! Negociere la pețit Spune tatăl: „Ți-aș da fata, Dar nu ai făcut armata.” Mama replică: ”Mai bine, Doar un șmotru... de la mine!” Regret În van, când număr primăveri, Regret ocazii ce-s pierdute, Căci frumusețile de ieri Sunt astăzi doar femei... trecute. Arhivarul Gândea bătrânul arhivar Privind o carte pe tejghea: Un exemplar la fel de rar, Ca o erecție de-a mea. Sponsorizare Jur
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
E curat, dovada-i clară, Scrisă cu dexteritate, De...amanta secretară! Negociere la pețit Spune tatăl: „Ți-aș da fata, Dar nu ai făcut armata.” Mama replică: ”Mai bine, Doar un șmotru... de la mine!” Regret În van, când număr primăveri, Regret ocazii ce-s pierdute, Căci frumusețile de ieri Sunt astăzi doar femei... trecute. Arhivarul Gândea bătrânul arhivar Privind o carte pe tejghea: Un exemplar la fel de rar, Ca o erecție de-a mea. Sponsorizare Jur împrejur roiesc bărbații Și-n vogă
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
e o perioadă aglomerată a zilei. De-aia am rezervat un taxi de aseară. Spune că ar putea să-mi facă rost de ceva În douăzeci de minute. Resping furioasă această ofertă și-i trântesc telefonul În nas. Și imediat regret gestul pentru că toate celelalte companii de taxiuri fie nu au mașină disponibilă, fie Îmi propun un timp de așteptare mult mai dezastruos. Sunt Înnebunită, când descopăr o carte de vizită arămie murdară ițindu-se de sub preșul de la ușă. E a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ai treizeci și șase de ani. —Marți fac treizeci și șapte chiar. — Păi, nu prea mai ai timp. — O să scap de el. —Bine. —Ce e? — Nimic. Știu eu ce-nseamnă „nimic“ la tine, Kate. Cred că s-ar putea să regreți, atâta tot. Strivește mucul de țigară și-și aprinde alta. —E un loc În Hammersmith. Nu e ieftin, dar le fac foarte târziu, fără Întrebări. —Bine. O să vin cu tine. Nu. — Nu te las să te duci singură. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ci și părinte 79 și păstor, căruia îi este dată misiunea nu numai să demonstreze adevărul, dar să facă în așa fel încît adevărul să fie iubit, iar omul să fie mîntuit prin adevăr. Un preot nu poate atît și regretă că nu a primit această sarcină; deci, se rezumă numai la a pune adevărul rece sub ochii ucenicilor care raționează aproape ca de la egal la egal80; iar metoda sa este științifică, deci nu are legătură cu persuasiunea care necesită o
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
indivizilor care aparțin Clerului secular sau regular 287, lege de care nu se plîngeau sfinții oame-ni ai acelor vremuri, precum Ambrozie, Girolam, ci s-au plîns amar de acei oameni ai Bisericii, care, spre rușinea lor, au provocat-o. "Nu regret legea, dar îmi pare rău că am meritat-o. Plăgile trebuie cauterizate, dar este lamentabil că noi înșine ne cauzăm aceste plăgi. Să fie un moștenitor dar acesta să fie Biserica, maica, îngrijitoarea și păzitoarea turmei. De ce să ne interpunem
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
tare drăguț, îmi spuse Julie de sub mască. Prietenul meu zice că-i foarte potrivit pentru mine. —Prietenul tău? El este prietenul tău, Julie, i-am spus dându-mă cu FPS 30 pe picioare. El e doar unul dintre prietenii mei. Regret că trebuie să te luminez, iubito, dar o mulțime de femei au un soț și mai mulți prieteni. Nu poți să-ți pui toate diamantele într-un singur seif. Mă întrebam cum s-ar simți Charlie dacă ar afla că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
înapoi. Am încercat să-mi scot din minte ideea unei escapade minunate la Cannes. I-am trimis lui Patrick un mesaj în care-i spuneam că nu pot veni. Bine’nțeles, în secunda în care am trimis mesajul, am și regretat. Dintr-odată, mi-a părut rău că nu mă duc pe Coasta de Azur. Poate, dacă citesc despre o petrecere super-a-ntâia, o să mă mai înveselesc. Am deschis la rubrica Suzy din ultimul număr al revistei W. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de prezervativ m-a lovit sentimentul dar-Dumnezeule-n-ar-trebui-să-gândesc-astae-iubitul-celei-mai-bune-prietene-dar-asta-l-face-încăși-mai-tentant. Dacă nu v-a încercat vreodată unul din sentimentele astea, vi le recomand cu căldură. Adevărul e că fiecare fată ar trebui să aibă o noapte pe care știe sigur că o va regreta. E delicios până încep să te năpădească regretele. — Intri? mă invită, din nou. Da, i-am răspuns eu, topindu-mă mai repede decât o cutie cu bomboane de ciocolată. —O să sun la recepție și-o să aranjez lucrurile, îmi spuse Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tot gândesc, mi-am spus. Trebuie să mă adun. Noaptea asta nu trebuie să fie o noapte pe care s-o regret, altfel Julie o să mă stranguleze cu lanțul de la poșeta ei Chanel, iar atunci voi avea mai multe de regretat decât noaptea asta. Am aprins lumina. Pe marginea chiuvetei era o cutiuță albă pe care scria: TRUSĂ DE NOAPTE. Am deschis-o. Înăuntru era un pachet de bombonele mentolate și o cutie de prezervative LifeStyle ultrasenzitive. Am închis-o repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
simt în siguranță. Charlie e homosexual. Nici unul din bărbații normali pe care-i cunosc nu s-ar uita la Moulin Rouge, care, apropo, e unul dintre filmele mele favorite. Slavă Domnului că, în cele din urmă, nu e cazul să regret ceva, chiar dacă aș fi fost în stare să fac ceva regretabil. —OK, am acceptat, ghemuindu-mă în pat. Îmi place filmul ăsta. —Eu nu prea știu cum să-l iau, spuse Charlie. Dar m-am gândit că ție o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]