5,422 matches
-
administrației guberniale, în 1869 biblioteca a fost trecută la finanțarea orașului. În 1877, conform ordonanței Ministerului de Interne, Biblioteca cu tot patrimoniul său este mutată în sediul Dumei orășenești. În august 1940 în nou-creata RSSM la Chișinău se instituie Biblioteca Republicană, care a fost amplasată în sediul fostei Biblioteci Centrale românești evacuate deja peste Prut. În perioada 1918-1940 însă, așa cum arată istoricul Gheorghe Buluță, din ordinul guvernului român se adunau din bibliotecile rusești din Basarabia câte 2 exemplare de cărți vechi
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
istoria scrisului, cărții și tiparului în Moldova, istoria bibliotecilor, de sociologia cărții și a lecturii, analizează gradul de satisfacere a cerințelor informaționale și de documentare ale utilizatorilor bibliotecii, efectuează topul celor mai citite cărți ale anului, participă la organizarea concursurilor republicane. BNRM desfășoară, de asemenea, manifestări științifice: simpozionul anual Anul bibliologic (o trecere în revistă a realizărilor științei și practicii bibliologice din anul trecut, propulsează idei și puncte de orientare pentru anul viitor) și simpozionul Valori bibliofile (cuprinde sesiuni de comunicări
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
de brigadă și trimis ca guvernator militar pe insula Menorca. Miguel Primo de Rivera i-a permis să treacă în rezervă în 1926, ceea ce l-a făcut să participe la o revoltă înăbușită în 1929. Pentru susținerea acordată de el republicanilor, la 17 aprilie 1931, guvernul provizoriu al Republicii l-a numit comandant al Andalusiei. Ulterior, a devenit comandant al trupelor din Maroc și l-a înlocuit pe José Sanjurjo ca director general al Gărzii Civile. În 1934, a devenit delegat
Miguel Cabanellas () [Corola-website/Science/314681_a_316010]
-
1931, guvernul provizoriu al Republicii l-a numit comandant al Andalusiei. Ulterior, a devenit comandant al trupelor din Maroc și l-a înlocuit pe José Sanjurjo ca director general al Gărzii Civile. În 1934, a devenit delegat al Partidului Radical Republican. În iulie 1936, a fost comandant al diviziei a cincea din Zaragoza, unde și-a declarat la 19 iulie susținerea pentru naționaliști. Deoarece era cel mai în vârstă, a fost președinte al Junta de Defensa Nacional care l-a proclamat
Miguel Cabanellas () [Corola-website/Science/314681_a_316010]
-
trupele rebele care nu voiau separarea Mexicului de Spania și aveau frică de reformele revoluționarilor. Monarhia mexicană avea în frunte pe Agustin de Iturbidet care s-a numit Agustin I. La data de 19 iulie 1824 a fost executat de republicani. La 4 octombrie 1824 Mexicul s-a proclamat republică, primul președinte fiind Manuel Félix Fernández fiind urmat în același an de Vicente Guerrero. În 1829 a fost ultima încercare spaniolă de a recuceri Mexicul, ei fiind însă învinși la Támpico
Istoria Mexicului () [Corola-website/Science/314677_a_316006]
-
Panama Canal Company“. Pulitzer va fi acuzat pentru defăimare de Roosevelt și de omul de afaceri J. P. Morgan. Procesul a fost câștigat de Pulitzer, care a devenit popular prin demonstrarea libertății presei. Din punct de vedere politic, Pulitzer era republican, iar în 1885 el va face parte din camera reprezentanților. În anul 1892 Pulitzer donează bani pentru fondarea unei școli de jurnalistică, care n-a fost aprobată. De acea a lăsat el prin tesatament suma de 2 milioane de dolari
Joseph Pulitzer () [Corola-website/Science/314742_a_316071]
-
o biserică comandată de Ludovic al XV-lea peste moaștele sfintei. Ulterior se schimbă destinația clădirii devenind un fel de necropolă de onoare a oamenilor mari ai Franței. Clădirea se remarcă prin sobrietate, asemenea celei care apărea în construcțiile Romei republicane: ziduri imense, aproape fără nici un fel de ornament exterior iar deasupra cu o cupola uriașă. Are forma tipică de cruce grecească, cu laturile egale iar interiorul păstrează o decorație luxuriantă. Ei iau colonade, peristiluri, frontoane atice și chiar planul general
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
anii 1870, bancnotele emise în lire le-au înlocuit pe cele în kuruș (de la 5 kuruși la 1.000 de kuruși). După Primul Război Mondial, tânăra Republică Turcia a înlocuit bancnotele în lire ale Imperiului Otoman cu o nouă lira republicana, pe biletele bancare respective fiind reprezentat Mustafa Kemal Atatürk. La moartea lui Atatürk, în 1938, noi bancnote au fost emise, având imprimat portretul președintelui Ismet Inönü. Portretul lui Atatürk a reapărut pe seria de bancnote emise începând cu anii 1950
Liră turcească () [Corola-website/Science/313503_a_314832]
-
obligatoriu în Armata Sovietică. După absolvirea Școlii Profesionale Energetice din Leningrad în anul 1969, a lucrat ca mecanic de întreținere la Uzina de Construcții Navale "S. Orjonikidze" din același oraș. Începând din 1974 este inginer la Laboratorul Industrial al Centrului Republican de Comunicații și Instalații Radio a RSS Moldovenești, cu sediul în orașul Chișinău. În anul 1978 devine inginer electrician șef la Centrala de Electricitate a Administrației de Furnizare de Electricitate, Mecanizare și Transport din același oraș. În paralel, urmează cursuri
Iuri Platonov () [Corola-website/Science/313557_a_314886]
-
cât și prin sprijinul moral pe care l-a acordat generației de la 1848 din Țările Române. s-a născut la Bourg-en-Bresse, în departamentul Ain, la 17 februarie 1803, fiind unicul fiu al lui Jérôme Quinet, comisar (intendent militar) al armatei republicane. Mama sa era Eugénie Rozat Lagis. Tatăl său, Jérôme Quinet, a demisionat din armată, întrucât epoca napoleoniană l-a dezgustat profund și s-a dedicat științelor, îndeosebi matematicii. Mama sa, Eugénie Rozat Lagis, a exercitat o influență profundă asupra copilului
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
fost "Uniunea morală a popoarelor moderne". În anul următor, 1840, soții Quinet se stabilesc definitiv la Paris. În același an Edgar Quinet publică broșura "1815 - 1840", un pamflet îndreptat împotriva oligarhiei burgheze din Franța, în care afirmă deschis ideile sale republicane. Îi apare lucrarea "Génie des religions" („Geniul religiilor”, 1841), fundamentală pentru concepțiile sale despre filozofia istoriei. Tot în 1841 publică articolul "Avertissement au pays" („Avertizare către țară”), una dintre cele mai lucide critici la adresa regimului lui Ludovic-Filip. La 28 iulie
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
manifestație de simpatie în favoarea acestora. O altă manifestație de acest gen are loc și la 17 ianuarie 1847, acasă la Edgar Quinet, organizată de această dată de studenții români din Paris. În iulie 1846, la insistențele lui Ledru Rollin (deputat republican și unul dintre liderii opoziției), Edgar Quinet își depune candidatura la Bourg-en-Bresse și reușește să fie ales deputat. În această nouă calitate, a continuat să militeze de pe băncile stângii republicane pentru abolirea monarhiei și instaurarea unei democrații parlamentare. Așa cum constata
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
Paris. În iulie 1846, la insistențele lui Ledru Rollin (deputat republican și unul dintre liderii opoziției), Edgar Quinet își depune candidatura la Bourg-en-Bresse și reușește să fie ales deputat. În această nouă calitate, a continuat să militeze de pe băncile stângii republicane pentru abolirea monarhiei și instaurarea unei democrații parlamentare. Așa cum constata primul său biograf, , „în cazul lui Quinet totdeauna actele au răspuns cuvintelor”, observând că nu există nicio contradicție între erudit și omul de acțiune. La 22 februarie 1848 în Paris
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
de atracție pentru prietenii libertății, care aflau aici sprijin moral, îmbărbătare și speranță. Edgar Quinet a fost deseori vizitat de soții Michelet, de Charles-Louis Chassin (primul său biograf), de socialistul Pierre Leroux și de alți publiciști ai opoziției și simpatizanți republicani. Prin unii dintre aceștia Quinet își trimitea manuscrisele în Franța, pentru a-i fi tipărite acolo. După „Dezastrul de la Sedan” (1-2 septembrie 1870) din timpul războiului franco-prusac, încheiat cu înfrângerea și capitularea trupelor franceze de sub conducerea lui Napoleon al III
Edgar Quinet () [Corola-website/Science/313683_a_315012]
-
lucrare inedită intitulată „Moartea lui Ludovic al XIV-lea”, operă a unor camerieri ai regelui Ludovic al XIV-lea . Și din prefață acestei lucrări răzbat deja inclinațiile promonarhiste și îngrijorarea pentru ceea ce i se părea decadenta societății franceze sub regimul republican. După ce fusese crescut în copilărie într-o tradiție republicana și anticlericala (tatăl său fusese un entuziast cititor al poemelor antimonarhice ale lui Victor Hugo, „Leș Châtiments"),în anul 1879 Drumont s-a decis, sub influența călugărului iezuit Stanislas Du Lac
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
operă a unor camerieri ai regelui Ludovic al XIV-lea . Și din prefață acestei lucrări răzbat deja inclinațiile promonarhiste și îngrijorarea pentru ceea ce i se părea decadenta societății franceze sub regimul republican. După ce fusese crescut în copilărie într-o tradiție republicana și anticlericala (tatăl său fusese un entuziast cititor al poemelor antimonarhice ale lui Victor Hugo, „Leș Châtiments"),în anul 1879 Drumont s-a decis, sub influența călugărului iezuit Stanislas Du Lac de Fugères (directorul unui colegiu de pe Rue des Postes
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
și iudaizarea popoarelor creștine"" (1869,"Le Juif, le Judaisme et la judaisation des peuples Chretiens"), și susținea teoria conspirației a evreilor, francmasonilor și a jacobinilor uniți împotriva Franței catolice și care, în taină, ajung s-o stăpânească profitând de sistemul republican. În viziunea lui Drumont, fundamentul antisemitismului trebuie să fie nu atât religios, cât rasial - diferența dintre rașele așa zis opuse - arienii și evreii denumiți și „semiți”. Descriind caracteristici contrarii ale acestora, Drumont dădea drept exemplu boli precum „gălbenarea” și anemia
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
anularea decretului Crémieux care acordase în 1870 evreilor algerieni cetățenia franceză, s-a împotrivit cu toată forța revizuirii procesului lui Alfred Dreyfus, a cerut judecarea lui Emile Zola. În 1901 din cauza unor declarații în care l-a făcut pe ministrul republican al justiției Ernest Monis, de "om târât", Drumont a fost exclus din Camera Deputaților. La alegerile din 27 aprilie 1902 Drumont nu a mai fost însă reales. Din acel moment s-a întors la jurnalistică. Prin 1910 a încercat fără
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
în 1958. În același an, prin ordinul ministrului învățământului din RSS Moldova este trasferat la redacția săptămînalului "Cultura Moldovei", în calitate de director, secția școli, unde a colaborat aproximativ cinci ani. Debutează în literatură conferindu-i-se premiul I la un concursul republican (proză). Din acest moment profesează jurnalistica, îmbinând-o cu creația literară (proză scurtă) "Aventurile celor doi verișori", "Două mere țigance", "Tăcerile casei aceleia". 1962-1964 Urmează Cursurile de Scenaristică de la Moscova. 1965 este Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. 1965-1969 este
Vasile Vasilache (scriitor) () [Corola-website/Science/313733_a_315062]
-
-l provincie romană, amândoi se sinucid. Octavian, sau Augustus cum era cunoscut, și-a consolidat puterea și a pus capăt războiului civil. A condus timp de 44 de ani și a reconstruit din temelii Imperiul, menținându-i însă formal, caracterul republican. A avut o mână forte și a reformat admnistrația, în timp ce și-a extins alianțele. A construit și a reparat temple, teatre, drumuri, apeducte, sisteme de drenaj și în general a modernizat cetatea. Chiar el spunea că ""a găsit o Romă
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
pentru a realiza unirea. Lichidarea datoriilor s-a făcut cu riscuri și costuri politice: au fost mărite taxe, impozite, măsuri considerate nepopulare. Adversarii acestei politici erau liberalii de stânga, organizați în grupări, conduși de Agostino Depretis. Erau suspectați a fi republicani. În 1875, Depretis a ținut un discurs pragmatic despre ce dorea stânga italiană: politică anticlericală, limitarea influenței bisericii în stat, lărgirea dreptului de vot, crearea unui sistem de vot eficient, abolirea taxelor ce asigurau o echilibrare a bugetului. Prin acest
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
joc. În 1887, Francesco Crispi a devenit premier. Ca cel mai apropiat colaborator al lui Garibalid, a luptat alături de el în 1848 și în expedițiile din anii 1860, cucerind Regatul Neapolelui și fuzionandu-l cu Piemontul. Garibalid era reprezentantul curentului republican, al cărui fondator în Italia era Giuseppe Mazzini. Mazzini dorea eliberarea Italiei și unificarea acesteia, dar și instaurarea unui regim republican. Crispi era și el republican, însă în 1861 s-a dat de partea monarhiștilor. Venirea lui Depretis la putere
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
1848 și în expedițiile din anii 1860, cucerind Regatul Neapolelui și fuzionandu-l cu Piemontul. Garibalid era reprezentantul curentului republican, al cărui fondator în Italia era Giuseppe Mazzini. Mazzini dorea eliberarea Italiei și unificarea acesteia, dar și instaurarea unui regim republican. Crispi era și el republican, însă în 1861 s-a dat de partea monarhiștilor. Venirea lui Depretis la putere a fost posibilă după ce a făcut o declarație formală în care recunoștea monarhia. Crispi, originar din Sicilia, a condus cu întreruperi
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
anii 1860, cucerind Regatul Neapolelui și fuzionandu-l cu Piemontul. Garibalid era reprezentantul curentului republican, al cărui fondator în Italia era Giuseppe Mazzini. Mazzini dorea eliberarea Italiei și unificarea acesteia, dar și instaurarea unui regim republican. Crispi era și el republican, însă în 1861 s-a dat de partea monarhiștilor. Venirea lui Depretis la putere a fost posibilă după ce a făcut o declarație formală în care recunoștea monarhia. Crispi, originar din Sicilia, a condus cu întreruperi până în 1896. Metodele sale de
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
află la putere, înlocuit timp de un an de către Giovanni Giolitti, implicat în scandaluri financiare. Relațiile dintre clasa politică și clasa antreprenorială erau toxice. Principala forță politică italiană era reprezentată de liberali. În Parlamentul italian era un număr restrâns de republicani. Socialiștii erau în ascensiune pe măsură ce Italia se industrializa. Treptat apar organizații marxiste în anii 1880 în nord. În 1881 este lansată o revistă care răspândea și promova ideile marxiste, fiind câțiva intelectuali italieni atrași de socialism, ca Edmondo de Amicis
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]