17,708 matches
-
inedită, aristocrata și fata simplă, regizoarea și interpreta. "Am citit despre tine mai demult într-o revistă... Îmi pare bine să te cunosc", rosti mica țigancă, învârtindu-se, parcă, în jurul cuvintelor. Da, am avut niște interviuri și chestii d-astea", rosti absentă Deborah, ca și cum prin pronunțarea ultimelor cuvinte, vulgare, ar fi arătat lipsa de importanță, de amploare a acțiunilor sale. "Nu vreau să te plictisesc...", continuă fata. "Am un mic apartament în centru. N-ai vrea să ne continuăm discuția acolo
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
continuă fata cu vioara, punându-i mâinile lui Deborah pe sânii ei. "Ahhh! Nu vreau să...", începu Deborah, nesigură. "Să profiți? Să apari în ziarele de scandal? Don't worry, nu vreau decât să ne simțim bine în seara aceasta", rosti fata cuprinzând-o în brațe. "Da? Bine, atunci!", răsuflă ușurată Deborah, mimând un început de sărut. "Oricum, de apărut nu cred că o să apari decât..."... "Decât unde?", se interesă Deborah, care în mod evident nu avea chef de discuție. "Decât
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
lacrimile. Peste câteva zile, am invitat-o în parc. "Vrei să dansăm? Îmi trezește amintiri stranii, de neexplicat, dar în același timp nimic nu este mai minunat decât să dansezi cu tine... Să dansezi în ploaie cu regina țiganilor", am rostit, și până în acest moment spusesem numai și numai adevărul. Mă privi în ochi cu grație, făcându-mă să recunosc eternul feminin, sublim, nemuritor, chiar lângă mine, alături de mine. Ce tragedie! Am fi putut fi atât de fericiți împreună! Iubita mea
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
primelor timpuri. Am îmbrățișat-o cu putere, așa cum se cuvenea pentru un ultim dans, apoi am scos revolverul. "Îmi pare rău... Nu trebuia să te răzbuni pe Deborah așa cum ai făcut-o... A fost ultimul dans, iubita mea! Adio!!!, am rostit și am tras. "Nuuuu!!! Ce faci???? Te-am iubit!", rosti, apoi se prăbuși, rămânând nemișcată. Complet bulversat, gândindu-mă deja la inevitabila sinucidere, am asistat la o scenă uluitoare, incredibilă, care mi-a tăiat cu adevărat respirația. La câțiva metri
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
pentru un ultim dans, apoi am scos revolverul. "Îmi pare rău... Nu trebuia să te răzbuni pe Deborah așa cum ai făcut-o... A fost ultimul dans, iubita mea! Adio!!!, am rostit și am tras. "Nuuuu!!! Ce faci???? Te-am iubit!", rosti, apoi se prăbuși, rămânând nemișcată. Complet bulversat, gândindu-mă deja la inevitabila sinucidere, am asistat la o scenă uluitoare, incredibilă, care mi-a tăiat cu adevărat respirația. La câțiva metri distanță, Deborah ne privea triumfătoare, aproape fericită. Atunci am știut
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
de narcisism, Deborah!". "Iubesc în măsura în care sunt iubită. Sau ai fost prea ocupat, în tot acest timp, să te dărui altcuiva?", mă întrebă, vădit iritată. "Nu meriți să-ți mai dau vreun răspuns! Mori, ființă egoistă și lipsită de sentiment!", am rostit și am golit pistolul automat în cea care deținea, încă, drepturile de ecranizare a piesei. * Epilog. Nu mai știam pe ce lume sunt, încotro mă îndrept, pentru ce mai trăiesc. Eram amețit complet, bulversat de toate cele ce se întâmplaseră
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
ceas?", am chestionat-o politicos, aproape stupid. "Da, sigur... E 11.45", îmi răspunse cu același aer pudibond. "Atunci, vă rog... Așteptați-mă aici cam un sfert de oră. Trebuie să verific și să rezolv ceva". "Dar vă întoarceți, nu?", rosti pe un ton un pic schimbat, de parcă ar fi început să mă recunoască. Da, sigur", am rostit, răspicat. "Sigur mă întorc...". Am plecat către locul de întâlnire precipitat, cu pași repezi, vrând să mă conving cât mai repede. Dacă fata
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
pudibond. "Atunci, vă rog... Așteptați-mă aici cam un sfert de oră. Trebuie să verific și să rezolv ceva". "Dar vă întoarceți, nu?", rosti pe un ton un pic schimbat, de parcă ar fi început să mă recunoască. Da, sigur", am rostit, răspicat. "Sigur mă întorc...". Am plecat către locul de întâlnire precipitat, cu pași repezi, vrând să mă conving cât mai repede. Dacă fata cu vioara era în parc la 11.45, atunci la 12.00, în celălalt loc, ce se
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
fată negresă, cu aer de aristocrată, dar îmbrăcată nu prea pretențios, susținea un mic recital de vioară. Un trecător a pus în pălărioară o bancnotă, apoi s-a îndepărtat grăbit. "Cânt pentru tine... Sunt aici pentru tine... Te iubesc", a rostit, ștergându-și o lacrimă în colțul ochilor. "Semeni atât de mult cu ea... dar nu vei fi niciodată la fel ca ea... Iartă-mă!", am rostit făcând în același timp o reverență adâncă, de epocă. Apoi m-am îndreptat, cât
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
s-a îndepărtat grăbit. "Cânt pentru tine... Sunt aici pentru tine... Te iubesc", a rostit, ștergându-și o lacrimă în colțul ochilor. "Semeni atât de mult cu ea... dar nu vei fi niciodată la fel ca ea... Iartă-mă!", am rostit făcând în același timp o reverență adâncă, de epocă. Apoi m-am îndreptat, cât am putut de repede, înapoi în parc. Fata cu vioara mă aștepta, nemișcată, ca într-un tablou suspendat. "Gata... Te-ai lămurit?", mă chestionă aproape în
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
am îndreptat, cât am putut de repede, înapoi în parc. Fata cu vioara mă aștepta, nemișcată, ca într-un tablou suspendat. "Gata... Te-ai lămurit?", mă chestionă aproape în șoaptă. "Da, m-am lămurit... Că tu ești aleasa. Unica", am rostit și am îmbrățișat-o. În același timp, la intersecție, o mașină a frânat brusc. Dinăuntru au coborât trei mascați cu automate, plus șoferul. "Mori!", rosti unul dintre ei, pentru a da comanda focului ucigaș. "Stai!", îl întrerupse șoferul, care avea
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
mă chestionă aproape în șoaptă. "Da, m-am lămurit... Că tu ești aleasa. Unica", am rostit și am îmbrățișat-o. În același timp, la intersecție, o mașină a frânat brusc. Dinăuntru au coborât trei mascați cu automate, plus șoferul. "Mori!", rosti unul dintre ei, pentru a da comanda focului ucigaș. "Stai!", îl întrerupse șoferul, care avea o cicatrice pe obrazul stâng. Nu e ea! La naiba, nu e ea!". "Cum adică, șefu'?", se interesă celălalt. "A ieșit în afara jocului... S-a
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
aceeași apreciere în cercul de prieteni amintit. Într-o bună zi, dincolo de discuțiile lor, Silvia a venit cu o idee: „Voi știți că ne putem deschide o afacere?”. „Cum așa?”, au întrebat la unison ceilalți doi. „Ascultați-mă un pic”, rosti emoționată Silvia... Și astfel a început o stranie și palpitantă aventură a celor trei prieteni, pe care o vom reda în cele ce urmează. Ziua întâi. „Ascultați-mă un pic...”, reluă Silvia, după o scurtă pauză. „Umblăm un pic la
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
rog mai verifică și tu o dată adresa de e-mail”. Silvia, sorbind din ceașca cu cafea: „Am făcut-o deja de două ori în dimineața aceasta. Tot nimic”. „Fir-ar să fie!”, exclamă Dan. „Ce ne facem?”. „Mai așteptăm un pic”, rosti Mihai potrivindu-și cu un gest grăbit ochelarii de vedere. După încă o săptămână, situația era neschimbată. Nu primiseră nici măcar un singur e-mail, o singură solicitare de înscriere. Când s-a împlinit o lună, cei trei au înțeles în sfârșit
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
să-și asalteze iubita cu declarații, pentru ca într-un final să priceapă și el că e totul sortit eșecului și trist, dezamăgit, îmbufnat, să abandoneze și să se retragă într-ale lui. „Eu zic să scădem taxa la 3 lei”, rosti Mihai precipitat, nici el foarte convins că a găsit soluția. „Nu, acum îmi dau seama că am greșit. Vom proceda altfel...”, spuse Silvia cu aerul cuiva decis să tranșeze o dată problema. Ziua a doua. „Vom proceda altfel...”, reluă Silvia, după
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
dificil, dar realitatea este că omul modern este mai comod. Nu se mai înscrie în cluburi, nu se mai duce la librărie. Ca atare, vom schimba tactica”. „Bun, suntem dispuși să facem acest efort, doar n-o să abandonăm tocmai acum”, rosti apăsat Mihai. „Dar costurile deplasării (mașina mică, metroul sau RATB-ul) cine le suportă?”. „Din păcate, tot noi. Nu am găsit încă niciun sponsor. Cum găsesc unul, încerc să discut cu el și să-l cooptez”, spuse Silvia, mâhnită. „Bine
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
început să se deplaseze cu mijloacele de transport care le erau mai la îndemână. Întâi au sunat la ușa unei gospodine. Aceasta le-a deschis ușa nedumerită, îmbrăcată doar într-un capot. „Bună ziua, ce doriți?”. „Suntem membrii unui club literar”, rosti Silvia clipind puțin din ochi, conspirativ. „Am dori să...”. „Hai, spuneți, că mi se ard vinetele”, zise gospodina, iritată. „Ce v-ar interesa mai mult? Literatură clasică sau modernă? Dostoievski sau Murakami?”, se interesă Silvia, neabătută. „Văd că nu înțelegeți
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
interesa mai mult? Literatură clasică sau modernă? Dostoievski sau Murakami?”, se interesă Silvia, neabătută. „Văd că nu înțelegeți. Am vinetele pe foc...”, încheie vajnica gospodină, trântindu-le ușa în nas. Cei trei s-au privit unul pe altul, fără să rostească nimic. După care au plecat mai departe. A doua oară au ajuns într-un apartament al unor tineri, tocmai după ce se terminase o petrecere cu muzica dată la maximum. „Bună ziua...”. „Bună să-ți fie inima”, rosti unul dintre băieți, bine
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
pe altul, fără să rostească nimic. După care au plecat mai departe. A doua oară au ajuns într-un apartament al unor tineri, tocmai după ce se terminase o petrecere cu muzica dată la maximum. „Bună ziua...”. „Bună să-ți fie inima”, rosti unul dintre băieți, bine dispus. „Beți o bere cu noi?”. „Mamă, ce bucățică avem aici!”, exclamă un altul, ițindu-și capul în cadrul ușii. Silvia se făcu că nu aude remarca și continuă: „Suntem membrii unui club literar și deținătorii unei librării
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
un proiect mic, dar sperăm să ne extindem. Voiam doar să vă întrebăm dacă nu v-ar interesa niște cărți”. „Doar «Cele 120 de zile ale Sodomei» de marchizul de Sade sau ceva de San Antonio. Altceva nu ne interesează”, rosti serios primul băiat. „Acestea nu figurează în lista noastră deocamdată. Dar vă putem oferi Fernando Pessoa sau Irvin Yalom, dacă vă interesează...”. „Nu, mulțumim, nu ne interesează. Sigur nu beți ceva cu noi? Păreți simpatici...”. „Păpușă, mă gândesc la tine
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
pregătiră cu toții să părăsească locul. Însă tocmai atunci s-a deschis ușa. În cadrul ei a apărut un tip înalt, blond, cu ochi albaștri, cu alură de suedez. „Bună ziua, suntem de la o librărie, ne scuzați, n-am vrut să vă deranjăm”, rosti repede Silvia, încurcată. „Hai că nu ne-ați deranjat prea tare. Literatură porno aveți de vânzare?”. „Ăăă, din păcate nu avem... dacă doriți ceva romantic, de epocă...”. „Nu e genul nostru. Dacă faceți rost de un porno de calitate, clasic
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
pierdut. Ascultați...”, reluă Silvia, după o scurtă pauză. „Nu avem ce face. Ieșim în stradă și le dăm pe gratis”. „Bine, dar asta echivalează cu falimentul. Înseamnă să nu ne mai recuperăm niciun ban din tot ce am investit”. „Știu”, rosti Silvia cu o voce ușor tremurândă, în care se simțea decepția. „Dar e limpede că nu vrea să cumpere nimeni. Avem câte 10 exemplare din 150 de titluri. Ce să facem, să ardem 1.500 de cărți în piața publică
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
A fost un scriitor portughez. Dacă preferi altceva, îți putem recomanda...”. „Nu, mulțumesc, doamnă, sunteți tare amabilă. Dar eu acum mă duc direct pe satdion și nu prea am ce face cu ea. Nu prea citesc eu cărți...”. „În regulă”, rosti Silvia, diplomată, făcându-le semn celor doi colegi să plece mai departe. A doua a fost o fată îmbrăcată extrem de provocator. „Bună, suntem de la o librărie. Avem un proiect de difuzare gratuită a cărții și ne-am gândit că te-
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
aceea merg la coafor...”. „Păi nu pentru acum, pentru când ajungi acasă...”. „Știți”, strecură fata printre buzele strident rujate, „eu acasă mai mult stau cu prietenul meu. Îi fac masaj de relaxare. Nu prea avem timp de citit...”. „Înțeleg, înțeleg...”, rosti Silvia, deconcertată. „Ei, lasă, o să încercăm să vorbim cu altcineva...”. În fine, au oprit pe stradă un tip care părea a lucra la o uzină sau la ceva asemănător. „Bună ziua, suntem de la o librărie și difuzăm gratuit cărți. Dacă v-
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
și o carte din literatura universală. Ați fi de acord?”. Acela se scărpină câteva momente în cap. „Păi da, sigur că aș fi de acord. O să mă uit la DVD, iar cartea... tot nu mai aveam acasă hârtie igienică...”. „Perfect!”, rosti Silvia zâmbind. „Clienții noștri sunt foarte importanți pentru noi și îi punem mereu pe primul plan. Tocmai ați câștigat «Valurile» de Virginia Woolf și filmul «Luată pe la spate de toată gașca». Vă dorim să vă bucurați de ele...”. „Doar de
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]