4,981 matches
-
provenite din gospodăriile particulare. Cu toate acestea, obiectivul era în continuare colectivizarea, aceasta fiind aproape complet realizată pînă în 1962. Chiar dacă fusese nevoită să cedeze unele teritorii, România avea totuși un mare număr de cetățeni neromâni, mai ales unguri, germani, sîrbi, turci și evrei, care reprezentau la un loc peste 12% din totalul populației. Ca și în Bulgaria, cea mai mare parte a evreilor rămași la sfîrșitul războiului au emigrat în Israel. Mulți turci au plecat în Turcia, iar oficialitățile române
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
serie de crize. Se declanșase deja un conflict fundamental între zonele dezvoltate, Slovenia, Croația și, într-o măsură mai mică, Serbia și regiunile înapoiate, Macedonia, Muntenegru și Bosnia. Disputele cu adevărat ranchiunoase aveau să-i implice însă pe vechii adversari, sîrbii și croații, și, în cadrul republicii sîrbești, sîrbii și albanezii. În 1966 a izbucnit un conflict în legătură cu chestiunile sensibile ale opoziției față de reformele liberale, de puterea poliției secrete și de poziția puternică a republicii Serbia în cadrul Iugoslaviei. Potrivit recensămîntului din 1971
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
conflict fundamental între zonele dezvoltate, Slovenia, Croația și, într-o măsură mai mică, Serbia și regiunile înapoiate, Macedonia, Muntenegru și Bosnia. Disputele cu adevărat ranchiunoase aveau să-i implice însă pe vechii adversari, sîrbii și croații, și, în cadrul republicii sîrbești, sîrbii și albanezii. În 1966 a izbucnit un conflict în legătură cu chestiunile sensibile ale opoziției față de reformele liberale, de puterea poliției secrete și de poziția puternică a republicii Serbia în cadrul Iugoslaviei. Potrivit recensămîntului din 1971, sîrbii alcătuiau 8,4 milioane din cele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și croații, și, în cadrul republicii sîrbești, sîrbii și albanezii. În 1966 a izbucnit un conflict în legătură cu chestiunile sensibile ale opoziției față de reformele liberale, de puterea poliției secrete și de poziția puternică a republicii Serbia în cadrul Iugoslaviei. Potrivit recensămîntului din 1971, sîrbii alcătuiau 8,4 milioane din cele 20,5 milioane de locuitori ai Iugoslaviei și, ca și în trecut, ei stîrneau și acum gelozia celorlalte naționalități. Din cauza faptului că Belgradul era atît capitala Serbiei cît și a națiunii, se manifesta o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Din cauza faptului că Belgradul era atît capitala Serbiei cît și a națiunii, se manifesta o tendință puternică de identificare a centralizării guvernului cu dominația sîrbească. Nu numai croații, ci și albanezii, musulmanii bosniaci, macedonenii și slovenii priveau cu suspiciune acțiunile sîrbilor. Exista o oarecare justificare a atitudinii lor: armata, poliția și forțele de securitate erau într-adevăr formate în cea mai mare parte din sîrbi. Să ne amintim că în timpul războiului sursa de recrutare a partizanilor fusese populația sîrbească din Muntenegru
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
sîrbească. Nu numai croații, ci și albanezii, musulmanii bosniaci, macedonenii și slovenii priveau cu suspiciune acțiunile sîrbilor. Exista o oarecare justificare a atitudinii lor: armata, poliția și forțele de securitate erau într-adevăr formate în cea mai mare parte din sîrbi. Să ne amintim că în timpul războiului sursa de recrutare a partizanilor fusese populația sîrbească din Muntenegru, Bosnia și Croația. În plus, se pare că sîrbii aveau un lider puternic în persoana lui Alexandru Ranković, care, după 1963, ca vice-președinte al
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
poliția și forțele de securitate erau într-adevăr formate în cea mai mare parte din sîrbi. Să ne amintim că în timpul războiului sursa de recrutare a partizanilor fusese populația sîrbească din Muntenegru, Bosnia și Croația. În plus, se pare că sîrbii aveau un lider puternic în persoana lui Alexandru Ranković, care, după 1963, ca vice-președinte al Iugoslaviei, era al doilea om în stat și era considerat de multă lume drept succesorul lui Tito. Pe lîngă faptul că era în general identificat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un lider puternic în persoana lui Alexandru Ranković, care, după 1963, ca vice-președinte al Iugoslaviei, era al doilea om în stat și era considerat de multă lume drept succesorul lui Tito. Pe lîngă faptul că era în general identificat cu sîrbii, Ranković era conservator în privința politicii economice. Liberalii aveau impresia că acest fost șef al forțelor de securitate se folosea de legăturile lui cu poliția secretă ca să blocheze reformele din 1965. El constituia deci o piedică în calea progresului economic pe
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
agenții Securității instalaseră derivații telefonice secrete și microfoane în locuințele și birourile figurilor politice de frunte, chiar și la reședința lui Tito. Cu toate că Ranković avea o influență puternică în domeniul Securității și se bucura de un mare sprijin în rîndul sîrbilor naționaliști, el nu era sprijinit nici de armată și nici de cea mai mare parte a conducerii partidului. Cînd a fost informat despre supravegherea locuinței sale, Tito s-a întors și el împotriva vechiului său tovarăș de pe vremea partizanilor. Comitetul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
era un centru al corupției și brutalității polițienești. Ranković a fost obligat să demisioneze din toate posturile pe care le ocupa, dar nu a fost adus în fața instanței. El și colaboratorii lui apropiați au fost pur și simplu pensionați. Atît sîrbii cît și nesîrbii au privit cazul Ranković ca pe o chestiune națională; croații și celelalte naționalități considerau că repurtaseră o victorie. Relativa libertate de care se bucurau cetățenii iugoslavi în comparație cu vecinii lor socialiști era în a doua jumătate a anilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a cărei faimoasă "burghezie sîrbească" a dominat și exploatat nemilos mai bogatele și mai sofisticatele Croația și Slovenia în timpul Iugoslaviei antebelice și care a încercat recent să repete performanța prin Ranković și un partid și o birocrație polițienească dominate de sîrbi. Politicieni sîrbi, primitivi ca educație, grosolani prin pregătire și deci "neostaliniști" sau cel puțin "comuniști dogmatici" prin definiție. Hegemonia sîrbă, exploatatoare și autoritară, principalul poate unicul motiv pentru care Croația nu era la fel de bogată și democrată ca... Danemarca?39 Prima
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acest moment, 130 de intelectuali, din care făcea parte și cel mai reprezentativ scriitor croat, Miroslav Krleža, au semnat o petiție, cerînd ca sîrba și croata să fie recunoscute ca limbi separate, iar croata să fie folosită în școlile republicii. Sîrbii au ripostat imediat, pretinzînd acordarea acelorași drepturi celor 700.000 de conaționali de-ai lor care locuiau în Croația. Problema reînvierii limbii, care a apărut și în alte părți ale țării în rîndul altor minorități naționale, a marcat împuținarea, dacă
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
urmărise cu atenție în tot acest timp evenimentele din Croația. În iulie 1971 el atrăsese în termeni duri atenția conducerii de partid croate asupra pericolelor situației, avertizînd-o că naționalismul "luase forme extrem de violente ș...ț în unele sate, datorită nervozității, sîrbii se instruiesc și se înarmează [...] Vreți un nou 1941?" El era totodată îngrijorat și de o intervenție străină, astfel că, făcînd aluzie la sovietici, declara: "Alții stau cu ochii pe noi. Vă dați seama că aceștia vor fi prezenți de îndată ce
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
naționale sîrbe și croate erau deosebit de primejdioase pentru statul luat ca un tot, problema albaneză continua să provoace în egală măsură dificultăți internaționale și interne. Pînă în anii '60, populația albaneză din districtul Kosovo a fost foarte dezavantajată comparativ cu sîrbii, care dețineau un număr disproporționat de posturi-cheie în stat și în cadrul structurii de partid și dominau viața culturală și economică. Ofițerii sîrbi aveau de asemenea controlul asupra poliției și a forțelor de securitate locale, ale căror abuzuri au făcut parte
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
o comisie care să decidă forma acesteia. Membrii ei trebuiau să aleagă unul dintre dialectele locale și să aprobe un vocabular standard, alegerea căzînd asupra dialectului macedonean, care semăna cel mai puțin atît cu cel bulgar, cît și cu cel sîrb. A fost constituit un vocabular care conținea cît mai puține cuvinte străine posibil, deși s-a acordat o mai mare atenție îndepărtării cuvintelor rusești și bulgare decît eliminării celor sîrbești. Drept urmare, guvernul bulgar a atacat limba oficială, susținînd că aceasta
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
croaților în privința sprijinului financiar pentru construirea fabricilor politice și și-au exprimat temerile relativ la numărul mare de emigranți care plecau să lucreze în străinătate. La celălalt capăt al scării economice, locuitorii Muntenegrului erau relativ mulțumiți. Considerîndu-se în general ca fiind sîrbi, ei nu se temeau de dominația sîrbă. În plus, dat fiind că regiunea fusese în timpul războiului un centru al activității partizanilor, muntenegrenii au primit ulterior un număr disproporționat de mare de posturi în stat. Zona s-a bucurat de asemenea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu naționalități mixte, Bosnia-Herțegovina și regiunea autonomă a Vojvodinei, s-a încercat evitarea fricțiunilor naționale majore prin menținerea atentă a echilibrului. Grupul dominant din Bosnia-Herțegovina era în 1971 cel al musulmanilor, care alcătuiau 39,6 % din populație, față de 37,2 % sîrbi și 20,6 % croați. Luînd prin 1968, după multe oscilații și compromisuri, decizia de a-i considera pe musulmanii vorbitori de limbă sîrbă drept o a șasea "națiune" separată și aflată pe același plan cu slavii de sud, pe motiv
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mai mare parte a lor se aflau sub jurisdicția Imperiului Otoman și aparțineau bisericii ortodoxe; credința și faptul că erau cu toții sub stăpînirea otomană au constituit sursele majore ale unității lor. O mică parte, croații și slovenii catolici, românii și sîrbii ortodocși se aflau sub dominație habsburgică. Locuitorii Balcanilor, în mare parte țărani, au trăit anumite experiențe comune. Principalele lor legături erau cele cu familiile și comunitățile lor locale; ocupațiile care le asigurau traiul erau mai ales cele de țărani, păstori
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a menținut vie încrîncenarea în privința aranjamentelor de pace și a dus la intensificarea nemulțumirii naționalităților care considerau că fuseseră nedreptățite. Diplomații italieni și apoi cei germani au exploatat în avantajul lor indignarea ungurilor față de pierderea Transilvaniei, nemulțumirea croaților față de dominația sîrbilor în Iugoslavia și hotărîrea bulgarilor de a menține în actualitate chestiunea Macedoniei. Toate acestea și alte fricțiuni istorice au constituit piedici în calea încercărilor de asigurare a unității balcanice sau de organizare a unor eforturi comune în vederea blocării amestecului marilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
the Romanian People. Bucharest: Editura Sport-Turism, 1981. Oțetea, Andrei, ed. The History of the Romanian People. New York: Twayne, 1970. Seton-Watson, Robert W. A History of the Rumanians from Roman Times to the Completion of Unity. Cambridge: Cambridge University Press, 1934. SÎRBII, CROAȚII ȘI SLOVENII Auty, Phyllis. Yugoslavia. New York: Walker, 1965. Clissold, Stephen, ed. A History of Yugoslavia from Early Times to 1966. Cambridge: Cambridge University Press, 1966. Dedijer, Vladimir, Ivan Božić, Sima Čirković și Milorad Ekmečić. History of Yugoslavia. Traducere de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Academy of the Socialist Republic of Romania, 1971. Eidelberg, Philip Gabriel. The Great Rumanian Peasant Revolt of 1907: Origins of a Modern Jacquerie. Leiden: Brill, 1974. Jowitt, Kenneth, ed. Social Change in Romania, 1860-1940. Berkeley: Institute of International Studies, 1978. SÎRBII, CROAȚII ȘI SLOVENII Djilas, Milovan. Land without Justice. New York: Harcourt, Brace & Co.,1958. Petrovich, Michael Boro. A History of Modern Serbia, 1804-1918. 2 vol. New York: Harcourt Brace Jovanovich, 1976. Rogel, Carole. The Slovenes and Yugoslavism, 1890-1914. Boulder, Colo.: East European
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
131 Radić, Ștefan, 130; 139-141; 145-147 Radić, Pavle, 146; 147 Radoslavov, Vasil, 43; 113; 155 Rajk, László, 298 Rallis, D., 251 Rallis, Ghiorghios, 390; 391 Ranković, Alexandru, 268; 292; 295; 346; 354; 355; 357; 362 Rădescu, Nicolae, 262; 263 Regatul Sîrbilor, Croaților și Slovenilor, vezi și Iugoslavia, 116; 117; 184 Reichsrat, 55; 136 Ribar, Ivan, 246 Ribbentrop, Joachim von, 202; 206; 211; 214; 216; 241 Ricardo, David, 305 Rijeka, 69; 119; 134; 166; 241 Ristić, Jovan, 35; 38; 215; 404 România
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Mihail Sturdza și la formarea unei baze de acțiune polonă. În februarie 1848, șeful democraților polonezi în Moldova, Faustyn Filanowicz, primea, pe numele Privel, o scrisoare din Constantinopol, în care se spunea că scopul urmărit constă în sprijinirea pe bulgari, sârbi și românii moldoveni pentru răscularea Galiției. Aceste obiective erau realizabile, de vreme ce în Moldova se acumulaseră condiții interne vădind existența tuturor trăsăturilor proprii unei situații revoluționare. Pe de altă parte, partida aristocratică plănuise să anihileze acțiunea partidei democratice polone în Principatele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Aupick, noul ambasador al Franței la Constantinopol, numit și ca urmare a intervenției lui Adam Czartoryski, a primit din partea Hotelului Lambert o Notă asupra chestiunii orientale, redactată la 30 aprilie 1848, în care se revenea asupra necesității organizării antițariste a sârbilor, bulgarilor, caucazienilor etc. și i se recomanda formarea unui puternic partid național român, atașat Porții Otomane, să se folosească de faptul că românii, ca latini, au o mare afecțiune pentru Franța, aceasta trebuind să-și joace importantul rol și prin intermediul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
serviciul românilor. Revista lega soarta Poloniei cu cea a popoarelor din Orientul european, chenarul ei fiind împodobit cu numele acelor popoare, între care și Roumanie. În programul revistei figurează și crearea unei confederații, compusă din polonezi, unguri, ilirieni, boemieni, bulgari, sârbi și moldoveni. Totuși revista se autointitula organ al „Societății pentru emanciparea popoarelor slave”, purtând ca subtitlu „Journal des slaves confédérés. Polonais, Bohémes, Illyriens, Bolgaro-Serbes et Rutheniens”, deci fără români și unguri, ceea ce explică pasajul dintr-o scrisoare (15.XII.1849
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]