6,982 matches
-
Noul Imparțial. Asta mi-e povestea. Acum mă puteți da pe mâna autorităților. — Dinspre partea mea, poți aștepta stând jos, a spus Parodi. În zilele noastre, oamenii nu fac decât să pretindă ca guvernul să rezolve toate celea. Dacă ești sărac, el trebuie să-ți dea de lucru; dacă stai prost cu sănătatea, el trebuie să-ți poarte de grijă Într-un spital; dacă ești dator cu o moarte, În loc s-o ispășești de unul singur, Îi ceri guvernului să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ștoalfa naibii, un mare dor. Fă-ți, cu toată Încrederea, semnu crucii și cere dă la debara trei dorinți, fincă sub olanele ei a trăit banghiu care merită mai mult respect ca adevărații bampiri care sug și sânge dă la sărac, și turnesol dă la industriașu chiabur. Domne, Îți vorbesc dă Zalduendo! Patruj de carate s-au dus pân rondelaș* - mai bine zis treijnouă dă anișori - dân seara dă suvenir, sau poa că dân dulcele ziurel dă ziuă trezit În zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
zis: — Pramatie improdentă, nu știi că asta mă Întărește. Suveranitatea mea ie acu pă bune. D-o parte, te domin cu dilapidarea dă la firmă; dă alta, cu aventuricile damei. Ultimu șoz i l-am zvârlit dă pă podea, fincă săracu ăla cu duhu mă bacșișa c-un perdaf că ce să mai zic, mai bine tac. Pă loc, dân cauza dă motiv a lu amețelile care mi-a dat atacu, arhitectura frazei mi-a ieșit deficentă, ba bine că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Uruguay și Brazilia, la orice oră, În multe ocazii, În loc de alt ceai sau de cafea, deși nu se servește În restaurante, fiind considerat o băutură mai curând țărănească sau de intimitate. În prima jumătate a secolul XX, era considerat băutura săracului, dar mai târziu conotația s-a pierdut și ceaiul mate Îl beau În marile orașe toate clasele sociale. Frunzele de mate, mici, lanceolate și coriacee, aparțin unui arbust acvifoliaceu (Ilex paraguayensis) Înrudit cu ilica românească, originar din America de Sud (În special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iubirea nimănui, nu aveam nimic de pierdut. Dar Elena mi-a dăruit iubirea și iubind-o, dăruindu-mă fără rezerve, ea a devenit Universul. Apoi, prea multă energie a vaporizat-o, am rămas înconjurat de neant. Apăsătoarea liniște a pierderii. Săracul e fericit că are de primit și nu poate pierde nimic pe cînd, pierzînd Cosmosul, n-ai decît să plonjezi în spațiul prietenos al morții. Tulburat, V, tînăr caut să-mi fac din sinucidere un exil, o asceză care să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cunoaște frica, ceea ce ne pregătește pentru scena II situată pe un fundal ceresc plumburiu, de antichitate, sub care așteaptă legiunile romane ca Într-o pictură sumbră să li se-ntoarcă solul trimis pentru negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător, cu blană de urs, barba și pletele Îngălbenite de conviețuirea cu natura, Învîrte supărat capu’ solului În mîna-i enormă răcnind spre legiuni ceva incomprehensibil, În germana acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Între acei angry young men presupuși de titlu și scaunul cu bile de stejar pe care stătea din același lemn ministrul culturii din țara anului ’93, cînd zîmbea pînă la agitatul omușor prezidențial Ion Iliescu care mai zîmbește și azi, săracu’, am auzit că-i bolnav și nu e. Încă din primele secvențe, alerte, tehnocolorate și cu sonorul la fel de Înecat ca al oricărui film românesc fenomen misterios dar irepresibil -, se putea constata că singurul lucru ce-l apropia pe Sălcudeanu anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bine cu psihiatria, prezintă și el traume din copilărie pe care le povestește În timp ce-și piaptănă părul dat cu briantină ca-n anii treizeci, le povestește directorului Închisorii unde, după o oră de abominabile asasinate gratuite ca supa săracilor, sînt vîrÎți, spre disperarea publicului ce-i adoră, soții Knox. Pe Scagnetti Îl cheamă Tom Sizemore și mi-a plăcut la fel de mult ca McClusky Tommy Lee Jones, directorul. Ieri, un vecin de la patru a ros cablul de antenă de pe palier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
livrează en gros, apare cîte-un film ca ăsta parcă special făcut pentru a Încuraja. Dacă un film cu un scenariu unde nu dai peste nici măcar o singură frază nelalocul ei și peste nici un cadru forțat (cum se Întîmplă la Loosey, săracu’, cu Păstrăvul lui snob, păcat de Isabelle Hupert) mai poate fi realizat, Înseamnă că fenomenele naturii precum cinematograful, ploaia sau ursul polar mai pot fi recuperate. Însă nu-i de neglijat faptul că The Accidental Tourist a fost un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
neamurile lui Îl iubesc mult de tot pe domn’ director, spune că e „idolul lor”. Și iar am lăcrimat cînd am citit că doctoru’ ăsta Îi băga ace lui domnu’ Păunescu și el Îndura, se chinuia, cît a mai suferit săracu’, odată avea un ac În ureche și trebuia să vorbească la telefon, da’ n-a zis nici pîs, și cu toate durerile alea mai dicta și poezii, de l-a lăsat feștelit pe doctor, că scrie chiar ăsta: „Eu stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce-s apărați de poporul cel numeros care l-a ales și pe Președinte”. Când scrie președinte, lui Neacșu i să ridică peana și apare majusculă. Spre sfîrșit vine cu propunerea ca generalul Stănculescu să fie numit În fruntea guvernului, săracu’, că-i șchiop. În mintea Întunericită de suferință a lui Neacșu, Iliescu este și el lup, dar bătrîn, Într-o clipă de neatenție, Stănculescu vine de la cavalerie, iar Roman-i „lupul cel tînăr ce trebuie cu orice preț scos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Că și Turcii Halahu Mehmet, și Valahii Hua, și ungurii și Persii care au puțină despărțire de legea lui Mehmet, Halahula, strigă. Acesta este rezumatul ultimelor numere ale României Mari. Și-al directorului dînsei, cunoscutul om de tribunal, care dă săracilor de mîncare la cantină. Tot de cantină și literatură este și serioasa revistă a Societății Scriitorilor Români care, deși se subțiază, ridică cu osîrdie ștacheta redactorilor săi ce-o hașurează cu splendide texte rafinate, cum ar fi acela de pe prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
căprioarele nu mai au chef să se Întîlnească.” Uite-ai dracului! În urma căpriorilor vine tropotind poezia Clopotul Reîntregirii. Ce mi-a plăcut mie din această poezie a fost fenomenul Întîlnirii În timp ce bate clopotu’ de te scrîntește, dintre Mihai Viteazul, Burebista, săracu’, c-a ajuns să se-ntîlnească peste tot, Horea, Cloșca, Crișan și Iancu de Hunedoara. Parcă nu-s toți. N-are importanță, rezonanța unor versuri este atît de limpede, Încît ne sună seara-n cap, „ne fie el de-a pururea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de urangutani prin faptul că aceștia din urmă sînt niște „biete urlătoare ilogice”, În vreme cu bursucii, de pildă, sînt logici, dar nu urlă iarna, căci fac gropi. Cum ne asigură alt socialist, o pagină mai la dreapta: „bietul român sărac de azi este În situația pieilor-roșii; i se agită prin față niște produse occidentale și el zîmbește cu o bucurie tîmpă”. Singura observație pe care țin să o aduc, În scopul lămuririi preaînțeleptului cititor, este aceea că urangutanul nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să lămurească lumea „că a slujit utopia și a avut revelații”, nu știe de ce Îl somează unii să-și facă mea culpa, tocmai acum, „cînd ne-am eliberat și noi de utopie și respirăm fără masca aceea de gaz”. Uite, săracul, cum stătea cu masca de gaze pe figură și Își imagina că așa arată Dumnezeu. Miercuri, alt utopic, lector univ. Ilie Bădicuț, vorbește de „gustul amar pe care i l-a lăsat descoperirea sinistrei scule În urnă”. E vorba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ta”. Sigur că uneori mai trebuia să-l bage la pîrnaie pe tu, omule cinstit. Ca să creeze. Dar a fost greu: „Sugerăm să se cerceteze datele statistice În legătură cu morbiditatea și mortalitatea În rîndul cadrelor de securitate”. Deveneau morbizi, făceau otite, săracii, de la căști, bășici În palmă. De unde și mortalitatea. Mai aveau doar un pas și puneau microfoane pînă și-n coșciuge. În 14 ianuarie, Dana Popescu și-a surprins invitații din „Studioul economic TV” cu deliranta Întrebare: „În costurile de producție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
piardă în ceață, în vagon s-a întunecat și mai mult, podeaua a început să-mi fugă de sub picioare și am auzit pe cineva spunând: Atenție, leșină! și ultimul lucru de care mi-a amintesc este că m-am gândit: săracu’, nu e de mirare cu astmul lui: apoi nimic, nici o amintire despre ce a urmat, doar beznă și neant, care nu știu cât au durat. — Arăți cam terminat, spuse Patrick după ce ne-am așezat. — N-am mai ieșit de mult. Uitasem cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ca asta. Crezi că ar trebui să mă duc să-l văd pe tatăl tău? Poate l-aș putea ajuta cu ceva. Nu, are grijă doctorul de el. Mai bine să nu ne amestecăm. — Majordomul vostru șchioapătă foarte rău. — Da, săracu’! Se sculă de pe pat și începu să se plimbe prin cameră. I se trage de acum zece sau poate cincisprezece ani, când unchiul meu Lawrence încă locuia aici. Aveau pe atunci o mulțime de necazuri cu braconierii și s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
meu Lawrence încă locuia aici. Aveau pe atunci o mulțime de necazuri cu braconierii și s-au pus curse pentru oameni. Se pare că bătrânul Pyles s-a prins într-una - seara, târziu, din câte am înțeles, L-au găsit, săracu’ de el, abia a doua zi dimineața. A avut probabil dureri insuportabile. Se pare că atunci s-a apucat de băut. Se spune chiar că... înțelegi, s-ar fi scrântit un pic. A devenit cam ciudat - la minte, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gura cu o minge de tenis ca să-l Împiedic să vorbească, dar mi-a zâmbit, așa că m-am dus la el și l-am Îmbrățișat. O fi vorbind el În sughițuri și o fi rânjind el prea lăbărțat, dar făcea săracul tot ce putea și o adora la modul absolut pe sora mea. Mi-am propus să fac un efort sincer și să nu mă strâmb chiar vizibil atunci când vorbește. — Nu e un loc tocmai favorabil din punct de vedere alimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ca focul” Și-a ajuns...”pârlit”! Accident pirotehnic O-ncurcă, de data asta, Artificierul Tase, Că-l surprinse-n zori nevasta, Pe genunchi cu trei ”focoase”! „Cherchez la femme” E un principiu foarte vechi. Adam Urmându-l, mult a pătimit săracul, Că a pornit de la „cherchez la femme” Și pân’ la urmă l-a găsit pe dracul! Șahistică Cu toată gama De subterfugii, Negrul ia dama Dama ia...blugii! Paternitate Având un frate blond ca spicul, Leit mămica și tăticul, Cel
VASILE VAJOGA by VASILE VAJOGA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83947_a_85272]
-
le-am ținut, grație Domnului, pînă în prezent, timp de treizeci și șase de ani de episcopat. Cît despre promisiunile pe care domnia Voastră mi le faceți, nu pretind să vă cer nimic, decît, în vederea mîntuirii Voastre, să dați cele datorate săracilor; dar numirile împotriva canoanelor sînt simoniace; și toți aceia care le intermediază, poartă această vină. Eu nu v-am vorbit pentru mine personal și nici despre părerea mea. Vă spun ceea ce Isus Cristos și Apostolii săi, și sfinții care domnesc
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
au învins, le-a venit vremea și aproape pe toate tronurile Europei apărură eroi care practicau toate virtuțile Evangheliei în plenitudinea perfecțiunii lor; aceștia cu o mînă administrau justiția și se luptau pentru ea; iar cu cealaltă îi ajutau pe săraci, noii lor frați dragi, hrănindu-i și servindu-i personal, asemenea lui Cristos, pe care îl vedeau întruchipat în fiecare om sărac și se aplecau asupra celor ce zăceau în stradă abandonați de toți și îi ridicau. Atunci cînd Biserica
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
această măsură, bogățiile libere puteau căpăta o destinație spirituală; și acest caracter l-au avut toate bunurile libere ale Bisericii, care se administrau și se distribuiau în spiritul iubirii; prin ele se întrețineau sfinții slujitori, cultul divin se alimenta; mîinile săracilor, ale văduvelor, ale leproșilor, ale sclavilor, ale pelegrinilor, ale tuturor nevoiașilor deveneau prețioase scrinuri în care Biserica își păstra comorile ferite de rapacitatea omenească; și făcînd toate acestea, maica enoriașilor nu se îndepărta de slujirea ecleziastică, fiindcă este vorba aici
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
decăzut străvechea disciplină, cînd se părea că și veacul își avea Clerul său. De-a lungul vremii s-a păstrat profesarea sărăciei, acel ornament al slujbei sacerdotale, prin care cei care și-l asumau își abandonau averea sau o dădeau săracilor, dat fiind că, așa după cum spune Isidor din Pelusium, tum voluntaria paupertate gloriabantur 301. Unor oameni atît de integri și dezinteresați li se încredința apoi administrarea și distribuirea bunurilor Bisericii, ca depozitari ai averilor nevoiașilor. Iulian Pomerius, după ce a vorbit
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]