7,856 matches
-
nu e vorba: ea se 'nțelege că răspunde. Însă ea nu poate face decât ce i se comandează și i se comandează de către guvern. A crede însă că guvernul din București, compus din străini fără de patrie, e capabil de-o scânteie de sentiment de onoare și că s-ar ridica la înălțimea demnității ce i-o impune poziția ce-au uzurpat-o ar fi egal cu a crede că orbii pot fi pictori. Pretinsele agitații ale unei "Romînii irredente " dau lui
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
răsuflarea sa cea grea, mișcarea pieptului, privirea pierdută, mâna tremurând și piciorul șovăitor spuneau destul despre ce se petrecea în sufletul său. Altul își căta fratele și-l găsi, dar el tot nu vrea să crează, el mai avea o scânteie de speranță că poate se înșală. Dar când un soldat căută prin buzunarele mortului găsi o carte de vizită pe care era scris numele lămurit. Am văzut pe profesorul Ludwig cum conducea prin acest locaș al morței pe un om
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
seamă că, abstracție chiar făcând de numele artistului, programa acestui concert o foarte variată. [77 ianuarie 1881] ["ASEARĂ LA TEATRUL NAȚIONAL... "] Aseară la Teatrul Național s-a reprezentat pentru întîia oară piesele: Moartă și vie, comedie în 3 acte, traducție; Scânteia și Puiculița, comedii în câte un act. Abstracție făcând de oarecari mici stângăcii, piesele au fost bine interpretate. În prima piesă d. Iulian și d-na Romanescu au avut câteva momente de naturaleță admirabile. Traducția acestei piese ar fi putut
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ar fi putut fi mai bine îngrijită. Sfârșitul ei nu prea e natural; ni se pare că în franțuzește mai e și actul al patrulea. Public a fost nici mult, nici puțin. Observam numai onor[atei] direcțiuni a teatrului că Scânteia e cam obscenă. [29 ianuarie 1881] VICTOR HUGO Serbarea din Paris în onoarea lui Victor Hugo s-a petrecut în cel mai strălucit mod. La această ovațiune au luat parte peste 300 000 de oameni. Bătrânul poet, din fereastra locuinței
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
tre‑ buie să fi suferit tu Însuți ca să Înțelegi suferința aproa‑ pelui ; - Durerea este aceea care valorifică bucuria ; aprecierea bucuriei o putem face mai bine dacă o comparăm cu momentele de suferință ; - Din conștiința dureroasă a unei lipse se aprinde scânteia invenției În minte, În toate domeniile culturii și civili‑ zației omenești 225. Suferința este o continuă răstignire duhovnicească, o per‑ manentă luare a Crucii pentru a urma lui Hristos, după cum El ni s‑a făcut nouă pildă. Însă, imaginea Domnului
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Cu cît îi înțelegi mai bine necesitățile de bază, cu atît mai clar îți va fi ce anume îl face să adopte o atitudinea altminteri nejustificabilă. Expectanțele Dacă motivația este fitilul bombei reprezentate de un șef dificil, expectanțele sale sînt scînteile care pot aprinde fitilul. Șeful poate avea multe expectanțe rezonabile în ceea ce te privește, iar îndeplinirea lor este îndatorirea care îți revine ca urmare a contractului dintre angajat și angajator. în continuare sînt prezentate șase expectanțe esențiale: Comunicarea Dacă șeful
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
că ai lipsuri în ceea ce privește vreunul din ele, poate că vei fi înclinat să te concentrezi asupra modificării comportamentului propriu, pentru a vedea cum va reacționa șeful tău. Personalitatea Dacă motivația este fitilul, iar expectanțele șefului în ceea ce te privește reprezintă scînteia care îl poate aprinde, atunci personalitatea este factorul care determină natura exploziei. Modul în care reacționează un șef atunci cînd nu îi sînt satisfăcute expectanțele depinde în mare măsură de personalitatea sa. Desigur, nu îi poți modifica personalitatea, dar încercarea
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
principiu de suprarealiști - trebuie să cedeze locul poeziei (la Voronca, „poemului”) ca „activitate a spiritului” (cum se exprima André Breton), ca tensiune vitală, trăire, implicare într-un raport mereu inedit cu exteriorul, conjugare a realului cu imaginarul, capabilă să genereze „scânteia revelatoare”. Totul poate pătrunde în spațiul poemului, cu condiția ca să provoace spiritul la o întâlnire revelatoare. Respingând „legile frumosului ș...ț, limitarea lui la anume forme și tipare, la anume alăturări”, Voronca mută accentul pe „neprevăzutul, noutatea asocierilor (subl. n.
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un primum movens al procesului asociativ, un fel de ax, ca al acelor moriști din focurile de artificii, care, menținându-se ca punct de sprijin al mecanismului pus în funcțiune, e înecat treptat în explozia rotitoare, cu tendințe centrifugale, a scânteilor aruncate în jur, pentru a lumina, într-un feeric joc de sclipiri și umbre, un spațiu din ce în ce mai larg. Iar ceea ce contează, în fond, e tocmai (sau numai) spectacolul acestei izbucniri. „Înțelesul” nu mai trebuie căutat în coerența mai mult sau
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spațiul promițător de mereu alte orizonturi al cuvintelor. Visătorul avangardist nu are neapărat nevoie de Rio de la Plata, de Basra sau New York (precum Ion Minulescu sau Ion Pillat) pentru a compensa o frustrare sau a exprima o nostalgie de „altceva”: „scânteia revelatoare” se poate produce în realitate imediată, între obiecte și cuvinte familiare, capabile să-și facă auzit, „din împletirea de rotițe tictacul revelator”. E vorba mai degrabă aici de o remodelare a realului prin imaginar, încât „călătoria”, „plecările”, evaziunea în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
surprinzătoare, dar ea atestă că în lume mișcările sunt arhetipale, sub semnul destinului, al eternei reîntoarceri a identicului, în sens nietzschean iar nu postmodernist. Aceasta este cea mai profundă intuiție a lui Tomas. De fapt, el este acela care produce scânteia ce a declanșat invazia tancurilor sovietice. Gândul lui Tomas are două echivalențe în literatura română (dacă o excludem pe cea a dedublării sale erotice, intuită, tot în paradigmă nietzscheană, de N. Breban în romanul Don Juan): Victor Petrini din Cel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
raționalist]”, respectiv „intuiționist]”. Dup] introducerea termenului de c]tre Sfanțul Ieronim (347-420), scriitorii de la începutul și mijlocul Evului Mediu se refer] la puterea înn]scut] de a deosebi binele de r]u prin synderesis. Ieronim însuși o descrie ca fiind „scânteia de conștiinț]... prin care discernem c] p]c]tuim”, dar, mai tarziu, a devenit o obișnuinț] s] se rezerve termenul de „conștiinț]” (conscientia) pentru abilitatea de a deosebi binele de r]u la nivelul acțiunilor particulare. În secolul al XIII
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
stoicii vedeau în natură uman] o parte a ordinii naturale. Ei au p]strat totuși accentul pus de Aristotel pe importantă rațiunii în ființele umane, deoarece cosmologia lor plasa ordinea rațional] în centrul tuturor lucrurilor. Rațiunea uman] era astfel o scânteie din focul creator, din logos, care ordona și unifica cosmosul. Prin intermediul acestei conexiuni stoicii au fost capabili s] formuleze tr]s]tură dinstinctiv] a eticii dreptului natural; dreptul natural, dreptul naturii, este dreptul naturii umane reprezentate de rațiune. Rațiunea putea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Silvian Iosifescu, Câteva piese originale, VR, 1945, 5-6; George Radovan, Maestrul Valjan. O pledoarie în contradictoriu. Despre moravurile teatrului românesc (interviu cu Valjan), „Scena”, 1946, 31 mai; Valentin Silvestru, „Generația de sacrificiu”, RP, 1947, 74; Dumitru Solomon, „Caré de valeți”, „Scânteia”, 1970, 8 382; Brădățeanu, Comedia, 291-296; Ciopraga, Lit. rom., 645; Ist. teatr. Rom., III, 200-201; Crohmălniceanu, Literatura, III, 49-54; Cioculescu, Amintiri, 323-327; Massoff, Teatr. rom., VII, 611, VIII, 89, 114, 254; Ioana Mălin, O emoționantă aniversare, RL, 1979, 8; Ion
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
Nicolae Velea, GL, 1960, 33; Modest Morariu, Două cărți de proză în colecția „Luceafărul”, ST, 1961, 2; Ion Roman, Debuturi, CNT, 1962, 47; I. Vitner, Prozatori contemporani, București, 1962, 334-344; Nicolae Manolescu, „Poarta”, CNT, 1963, 14; Mihail Petroveanu, Nicolae Velea, „Scânteia tineretului”, 1963, 4 324; Nicolae Manolescu, Natură, univers moral, modalități, CNT, 1963, 27; Scriitorul și realitatea (interviu cu Nicolae Velea), RMB, 1963, 5 882; Damian, Direcții, 180-198; Mihail Petroveanu, „Opt povestiri”, VR, 1964, 6; Georgescu, Păreri, 340-345; Simion, Orientări, 288-289
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
poematică Iarna rădăuțeană la revista „Suceava”, iar editorial în 1940 cu placheta Muguri, intitulată după numele cenaclului literar al liceului. De-a lungul anilor va mai colabora la „Bucovina literară”, „Revista Bucovinei”, „Universul literar”, „Miorița”, „Națiunea”, „Scrisul bănățean”, „Tânărul scriitor”, „Scânteia tineretului”, „Iașul nou”, „Iașul literar”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Flacăra”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Argeș”, „Familia”, „Contemporanul” ș.a. După război se dedică romanului: Valea Fierului (1953; Premiul de Stat), În munții de miază-noapte (1959), Omul de la ora
VICOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
2000; Variațiuni pe o umbră, București, 2003. Repere bibliografice: D. Gherghinescu-Vania, „Versuri”, AST, 1970, 1; Mihai Minculescu, „Dincolo de alb”, RL, 1973, 9; Ion Bălan, „Dincolo de alb”, AST, 1973, 4; Mircea Iorgulescu, „Dincolo de alb”, LCF, 1973, 22; Dinu Flămând, „Dincolo de alb”, „Scânteia tineretului”, 1973, 7 457; Mihai Coman, „Risipa unei veri”, RL, 1978, 24; Victor Atanasiu, „Risipa unei veri”, „Scînteia tineretului”, 1978, 9 069; Ierunca, Semnul, 188-192; Alexandru Lungu, [Stella Vinițchi], RL, 1999, 19; Popa, Ist. lit., II, 564-565; Dicț. scriit. rom
VINIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290578_a_291907]
-
alb”, RL, 1973, 9; Ion Bălan, „Dincolo de alb”, AST, 1973, 4; Mircea Iorgulescu, „Dincolo de alb”, LCF, 1973, 22; Dinu Flămând, „Dincolo de alb”, „Scânteia tineretului”, 1973, 7 457; Mihai Coman, „Risipa unei veri”, RL, 1978, 24; Victor Atanasiu, „Risipa unei veri”, „Scînteia tineretului”, 1978, 9 069; Ierunca, Semnul, 188-192; Alexandru Lungu, [Stella Vinițchi], RL, 1999, 19; Popa, Ist. lit., II, 564-565; Dicț. scriit. rom., IV, 756-758. C. Dt.
VINIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290578_a_291907]
-
Ca un meteor îndrăgostit de pământ”, CRC, 1976, 9; Nicolae Manolescu, „Aniversarea unui crin”, RL, 1976, 12; Paul Balahur, Stil și emoție, CL, 1976, 4; Dorin Tudoran, Nu poți avea două istorii, LCF, 1976, 22; Victor Atanasiu, „Aniversarea unui crin”, „Scânteia tineretului”, 1976, 8 577; Ioana Diaconescu, Sub semnul crinului, R, 1977, 1; Constantin Dumitrache, Cântecul trecerii, „Scânteia tineretului”, 1977, 8 601; Dan Mutașcu, Colaborând cu cititorul, RMB, 1977, 10 049; Radu Călin Cristea, „Sâmbătă seara unui deceniu”, CNT, 1979, 4
VIJEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290573_a_291902]
-
Paul Balahur, Stil și emoție, CL, 1976, 4; Dorin Tudoran, Nu poți avea două istorii, LCF, 1976, 22; Victor Atanasiu, „Aniversarea unui crin”, „Scânteia tineretului”, 1976, 8 577; Ioana Diaconescu, Sub semnul crinului, R, 1977, 1; Constantin Dumitrache, Cântecul trecerii, „Scânteia tineretului”, 1977, 8 601; Dan Mutașcu, Colaborând cu cititorul, RMB, 1977, 10 049; Radu Călin Cristea, „Sâmbătă seara unui deceniu”, CNT, 1979, 4; Nicolae Turtureanu, Poezie livrescă și sentimentală, CRC, 1979, 35; Tia Șerbănescu, „Alergând”, RMB, 1983, 2 150; Horia
VIJEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290573_a_291902]
-
Pitești. Poetul Ion Stratan îl introduce la Cenaclul de Luni. Debutează în ziarul „Flamura Prahovei” (1976) și editorial în antologia colectivă Supremă iubire (Ploiești, 1977). Primul volum personal, Singurătatea supremă, îl tipărește în 1991. Colaborează la „Familia”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Argeș”, „Apostrof”, „Calende”, „Porto-Franco”, „Dacia literară”, „Tomis”, „Axioma”, „Poesis”, „Convorbiri literare” ș.a. Se numără printre fondatorii Grupului de la Ploiești (1992) și participă la editarea revistei „Sinteze” ca secretar de redacție (din 1995) și redactor-șef. A mai semnat Ion
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
București (1955). Doctor al Facultății de Litere și Științe Umane din Dijon (Franța) cu o teză despre Panait Istrati (1967), obține și un al doilea doctorat, la București, cu o teză despre Sofia Nădejde (1974). A lucrat ca redactor la „Scânteia” (1955-1961, 1970-1972) și ca preparator, asistent și lector la Facultatea de Limba și Literatura Română din București și la universități din Beijing (China) și Dijon (1961-1970). Din 1972 conferențiar la Facultatea de Ziaristică a Academiei de Științe Sociale și Politice
VISINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
decan din 1995. A debutat în 1950 la ziarul „Teleormanul liber” din Alexandria, iar editorial în 1972 cu studiul Sofia Nădejde. Colaborează la „Tânărul scriitor”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Informația Bucureștiului”, „Manuscriptum”, „Presa noastră”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Universitas” ș.a., semnând uneori cu pseudonimele V. Buzoieșteanu, Theodor Genir, Sorin Ticvivescu, Vasile Vinodor ș.a. Alături de Gabriel Ștrempel a coordonat colectivul care a alcătuit volumul al XVII-lea (Bibliografie. Viața - Opera. Referințe, 1999) din seria Opere de Mihai Eminescu
VISINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
un răstimp petrecut în postul de inspector la Ministerul Artelor și ca preparator la Catedra de estetică a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică, revine în presă: reporter la revista „România azi” din cadrul Redacției publicațiilor pentru străinătate (1953-1956), redactor la „Scânteia tineretului” (1956-1966), „Femeia” (1967) și „Săteanca” (1967-1973). Debutează cu versuri la cotidianul clujean „Lupta Ardealului” în 1947, și editorial cu piesa de teatru Îndrăzneala, apărută în 1962 (Premiul Uniunii Scriitorilor). Colaborează la „Tânărul scriitor”, „Albina”, „Gazeta literară”, „Scânteia”, „Îndrumătorul cultural
VLAD-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
redactor la „Scânteia tineretului” (1956-1966), „Femeia” (1967) și „Săteanca” (1967-1973). Debutează cu versuri la cotidianul clujean „Lupta Ardealului” în 1947, și editorial cu piesa de teatru Îndrăzneala, apărută în 1962 (Premiul Uniunii Scriitorilor). Colaborează la „Tânărul scriitor”, „Albina”, „Gazeta literară”, „Scânteia”, „Îndrumătorul cultural”. Înzestrat cu capacitatea de a surprinde pitorescul comportamental și lingvistic al țăranilor din zona Olteniei, V. a debutat ca dramaturg având în spate ani de gazetărie, în care, după propria-i afirmație, „întâmplările și faptele se adunaseră cu
VLAD-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]