7,756 matches
-
suna să se scuze pentru că a fost așa un măgar. Bineînțeles că era puțin probabil ca el să-i fi găsit numărul de mobil și de acasă, dar cine știa? Părea un tip destul de descurcăreț și în plus era cam singurul dintre bărbații — aventurile ei — care s-ar deranja s-o găsească. Cu siguranță George trecuse deja la următoarea studentă și n-avea niciun motiv să creadă că va mai auzi vreodată de Croc Dundee. După ce își șterse părul cu prosopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
om În casă și-l bagă În cada plină cu apă rece ca gheața... Era vară, era căldură mare, pădurea de oțetari se usca Însetată lângă atelierul de coșciuge, era fabrica de perii și bidinele la care lucrau numai orbi. Singurii care vedeau erau directorul, contabilul șef, redactorul revistei tipărite În caractere braille Munca Orbilor și nea Vulpe șoferul, care toată ziua cât era de lungă tot căra perii și bidinele cu Molotovul lui și cânta: „Avaramuuu! A-aaaaa! Avaramuuu! Iagardișmenuu, aman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vârtej uriaș, o pâlnie a trecutului Înghițând ca o gaură neagră tot ce mai poate fi strop de „fire” În „nefire”. Și delfinul țâșni spre suprafață după gura aceea de aer Înghețat, singura lui legătură trainică cu propria alcătuire biologică, singurul lui instinct șlefuit până la desăvârșire. A dăinuit prin sens, nu prin semn. Acest gând Îl chinuie, această acceptare a lipsei de comunicare, mâna care face, ca o liniște, ca și cum neputința ar fi o modalitate culturală și acceptarea ei, Însăși ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu mama. Doamne, cred că trebuie să fii mereu ocupată peste poate, exclamă Ruby. —Mie-mi spui... Avea trei modele de cărucioare pentru trei. Fata Îl alese pe cel mai scump. Costa cam 800 de lire. Ruby Îi spuse că singurul pe care-l avea În stoc era modelul din vitrină și că va trebui să comande unul nou. Nu durează mai mult de câteva zile. Fata nu păru deranjată de chestia asta. — Aș dori să plătesc acum, dacă se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Se cățără la Fi În poală și ascultă discuția adulților despre Sam. —Huh, scoase Ben la un moment dat pe un ton serios, pe Sam I am, pe Sam I Am, nu-mi place de Sam I Am. —Nu ești singurul, dragul meu, răspunse Ruby cu un surâs amar. Ruby presupusese că după promisiunea lui Tom Hardacre că o să joace murdar, el și Jill vor continua să lucreze la spital. Era destul de sigură că vor fi foarte mulțumiți să stea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de perete și picioarele ușor îndoite. Cu trupul gol pe fundalul nopții, pe fundalul fantasmelor mele. Se află mai sus decât mine, nemișcată și lucitoare ca o statuie de bronz. Și gândul acela îmi trece prin cap ca și cum ar fi singurul care există. — Să facem un copil. Am luat-o prin surprindere. Zâmbește, pufăie pe nas, își ridică sprâncenele, se scarpină pe picior, o serie de mici manifestări de stânjeneală. — Scoate-ți spirala. — Glumești? — Nu. Și simt că ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu Miguel de Unamuno. Personajul cade în plasa autorului care se instituie el însuși ca personaj, preluând inițiativa convorbirii: Augusto află astfel că nu se poate sinucide pentru că nici nu există, e doar un personaj proiectat și manevrat de autor, singurul care-l poate ucide. Revolta lui Augusto („Și dumneavoastră veți muri, domnule Unamuno“) sau amenințarea sa că și el îl poate omorî pe autor, îl irită la culme pe profesorul salamantin, care-l înștiințează că, odată întors acasă, va muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dar ca singura, ca ea, ca unica, niciuna! niciuna! Toate acestea nu sunt decât o imitație stângace a ei, a singurei, a unicei, a dulcei mele Eugenia! A mea? Da; prin gând, prin dorință o fac a mea. El, celălalt, singurul, va putea izbuti să o posede material; dar misterioasa lumină spirituală a acelor ochi este a mea, a mea! Și oare părul acesta de aur nu reflectă și el tot o misterioasă lumină spirituală? Există oare o singură Eugenia sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
colegă. Augusto șovăi o clipă și zicându-și: „Ah, sunt atâtea femei frumoase de când am cunoscut-o pe Eugenia...“, își reluă mersul, apucând-o pe drumul către Club. „Dacă ea stăruie să-l prefere pe celălalt, cu alte cuvinte pe singurul, eu sunt capabil de o hotărâre eroică, de ceva neapărat uluitor prin mărinimie. Înainte de toate, indiferent dacă mă iubește sau nu, treaba aia cu ipoteca nu poate rămâne așa!“ Îl smulse din solilocviu o explozie de veselie țâșnind parcă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a luat pe cap! — Uluitor e însă felul în care s-a însurat. Află și ia exemplu. Știi, cred, că don Eloíno Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro, în ciuda patronimelor sale, abia are unde să-și pună capul și singurul lui venit e leafa de la Fisc, ca să nu mai vorbim că e la pământ și cu sănătatea. — Cum a fost și viața pe care a dus-o. — Ei bine, săracul de el suferă de o afecțiune cardiacă incurabilă. Zilele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mare parte a războiului în Amsterdam. Puteam să îl văd cum se întreba în timp ce scria: ce făceați în Amsterdam, domnule van Pels? Strângeați evreii, de vreme ce nu sunteți unul dintre cei aleși, sau doar omorați în bătaie cetățenii olandezi? Nu era singurul care se întreba asta. Din câte puteam să îmi dau seama, suspiciunile erau singurul dezavantaj legat de faptul că nu eram evreu. În lumina evenimentelor istorice recente, cine s-ar fi gândit că existau dezavantaje? —Dar familia? A venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
groapa de gunoi a întregii lumi. Te face să te întrebi pentru ce au luptat băieții noștri. A pus ștampila pe certificat. Cred că mi-au trecut prin mână o sută de imigranți în dimineața asta și cred că sunteți singurul pe care l-aș lăsa să se însoare cu soră-mea. Mi-a făcut cu ochiul și mi-a întins documentul. Luați-l, domnule van Pels. Luați-vă bunul nume olandezo-american și certificatul de identitate care nu menționează nici o religie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
semn de judecată. Fața era mică, umerii înguști și extrem de fragili. Uitasem că era doar un copil. Nu va fi niciodată altceva. Cum ar putea? A murit. Cu toții au murit, cu excepția lui Otto. Știam asta din listele Crucii Roșii. Eram singurul despre care nu existau informații. Numele ei era scris sub poză. Litere îngroșate, albe, așezate într-o ramă neagră, dreaptă și îngustă ca un sicriu. ANNE FRANK Sub el, titlul era scris de mână. Jurnalul unei tinere fete Stă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de parcă ar fi siguri că va mai exista un mâine. Nu își dau seama că s-ar putea să nu mai fie suficient timp pentru a încheia un armistițiu. Dar tu ce zici, Peter? mă întrebă socrul meu. Tu ești singurul care nu și-a spus părerea. Se întoarseră cu toții spre mine. Eram un membru al familiei, deși nu eram chiar unul dintre ei. Eu admir mustățile, am spus. Soacra îmi aruncă o privire peste masă. Întotdeauna am crezut că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se uita la mine. Nu am putut să descifrez insigna de pe chipiu. Nu conta. Ultima dată veniseră în haine de civili, cu excepția celui care a smuls jurnalul Annei din servietă și a îndesat bani și bijuterii în ea. El fusese singurul în uniformă. Materialul verde și aspru era soios. Chiar și Poliția Verde ducea lipsă de săpun pe atunci. Am continuat să mă uit pe vizor. Această uniformă era albastră. Trucuri vechi în uniforme noi. Și-a ridicat mâna. Vizorul deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
doctorului. Arăta mai prosper ca niciodată, dar poate că asta era din cauza feței și mâinilor lui bronzate. Ați fost în sud? l-am întrebat în timp ce răsfoia notițele pe care le scrisese despre mine, cu ani în urmă. —Mmmm, a fost singurul lui răspuns. Închise dosarul, se lăsă pe spate în scaun, mă fixă peste birou cu acea privire de bufniță și mă întrebă ce mă adusese înapoi. Mă hotărâsem. De data asta îi voi spune adevărul. Nu era cineva pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Încât nici nu-i mai păsă că pantofii și manșetele pantalonilor i se murdăriseră de noroi. Se Îndreptă spre nord, trecu de bancă fără să o vadă, dar observând cu entuziasm că migdalul din curtea sa din spate nu era singurul care Înflorise fără să mai aștepte Tu-bișvat1. Cu toate că nu era sigur de asta, Întrucât nu știa În ce dată se aflau după calendarul ebraic. De fapt oricum nu-și putea aminti ce dată era azi, nici după calendarul civil. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
simțea că-i lipsește nimic, ci dimpotrivă, era cuprins de exaltare, bucurie, Împlinire, de parcă, Într-un fel misterios, ar fi avut o relație sexuală profundă și precisă. De parcă prin această relație ea l-ar fi născut pe fiul lui, pe singurul lui fiu. Dar În ce sens? Întrebarea i se păru lipsită de conținut. Într-un sens lipsit de sens. Ei, și ce. Când ajunse În strada Herzl, ploaia subțire Îi aminti că-și uitase șapca la Yael, pe colțul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai tot timpul pe drumuri: că ar fi căutat un produs de fiecare dată numai în Germania, până s-a lămurit că francezii erau mai avansați din punct de vedere tehnic. Anii petrecuți la Bruxelles îi prindeau bine acum, era singurul de la firmă care vorbea franțuzește. Dar nu era așa ca la mașinile de etichetat ale lui Saner, macaralele nu se lăsau vândute prin telefon, el trebuia totuși să se deplaseze cu mașina până pe șantiere, să trateze cu întreprinzătorii: contactul personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din față la gură, numai ea auzea zgomotul sorbitului. Ea însăși mânca atunci cu atât mai țeapăn și mai corect, de parcă ar fi vrut să echilibreze micile imperfecțiuni făcute de ceilalți la masă, simțea o satisfacție secretă când unchiul Ralph - singurul care se mișca degajat în costumul lui de seară și nici un efort nu se trăda în comportarea lui - spuse la un moment dat, în felul lui ironic-amical, că toată aiureala asta cu comuniștii nu era decât o gogoriță, o isterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să tacă atunci când venea vorba de politică, iar bărbații lor dădeau doar din umeri, Onkel Ralph era „un tip ultra“, pe care nu trebuia să-l iei în serios, chiar dacă - și mama știa asta mai bine decât toți - el era singurul din această societate nocturnă care stăpânea cu adevărat impecabil regulile unei conversații. Se auzi un zgomot ca un scrâșnet când piatra a fost pusă pe gheață, pe urmă W. a mai alunecat preț de-o clipă în spatele pietrei, cu pantoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fata. O chema Carla Lombardi și trupul ei subțire, aproape copilăresc, însemna tot ce crezusem eu până atunci că ar fi putut fi dorință. În apropierea ei păleau toate culturile vechi pe care le tot cercetam, se decolorau în fața prezentului, singurul care mi se mai părea demn de a fi râvnit, de fapt, nu prezentul, ci prezența ei, care era un sentiment vaporos, ca o spumă, dar s-a făcut greu ca plumbul când fata a plecat și nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
afla că suntem din nou împreună? Crezi că vor vărsa lacrimi de bucurie pentru că flacăra iubirii celor doi iubiți din copilărie a fost reaprinsă? Încă își revin în urma replicilor pe care le-a avut cutremurul produs de noi. Acum, suntem singurii fericiți din tot grupul. Deci ce vrei să spui? — Vreau să spun că nu le putem spune că ne-am împăcat, că nu ne vor ierta niciodată pentru că i-am făcut să treacă prin toate astea doar ca să-i anunțăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
e când ești complet sincer. Chiar și cu Mark, nu i-am spus totul, nu în mod deliberat, ci automat. O făcusem ca să-l apăr pe el de confruntare sau pe mine de un adevăr neplăcut. —Și eu am fost singurul disponibil sâmbătă seara? concluzionă Alfie. Eu am roșit. — Nu de asta am venit. Alfie mă bătu ușurel pe mână. Știu asta, draga mea, și mă bucur că ai venit, dar ar trebui să fii cu altcineva. M-am uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe care o aveam și înainte, cu prietenii noștri. Poate că Kieran s-a simțit obligat să ne încurajeze să ne împăcăm, dar știm amândoi că nu vom fi foarte iubiți în cazul în care ne vom dovedi a fi singurii care ies din toată povestea asta și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Lui Mark îi luciră ochii. —M-am gândit și la asta! Uită-te la noi, acum câteva săptămâni căsnicia noastră se terminase, definitiv și irevocabil. Dar am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]