5,177 matches
-
și cel de Răsărit implicit la granița dintre biserica greacă și cea latină. Primul Sinod Ecumenic de la Niceea a hotărât, în anul 325, subordonarea canonică a Iliriei față de patriarhatul Romei. În anul 431 Eucarius participă, ca arhiepiscop al Durrës-ului, la Sinodul al III-lea Ecumenic, în Efes. Prin împărțirea administrativă a Imperiului Roman de la sfârșitul secolului al V-lea, partea cea mai mare a provinciei Iliria, partea sudică, a revenit în sfera de influență a Imperiului Roman de Răsărit și a
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
în august 1991 o Adunare Națională Bisericească la care să participe preoți și laici din toate episcopiile albaneze și care să pregătească refacerea instituțională a Bisericii Ortodoxe din Albania. În același an, episcopul Anastasios a fost numit și înscăunat de către sinodul Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol și cu aprobarea clerului albanez drept arhiepiscop al Albaniei. Conducerea politică a Albaniei, care actualmente afirmă și garantează neamestecul statului în viața comunităților religioase, a recunoscut această numire. În iulie 1992 a avut loc ceremonia de
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
viața comunităților religioase, a recunoscut această numire. În iulie 1992 a avut loc ceremonia de înscăunare a noului mitropolit și preluarea oficială a atribuțiilor legate de această responsabilitate. Conducerea spirituală a Bisericii Orthodoxe din Albania revine Arhiepiscopului Tiranei și Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Albania. Pe lângă sinod funcționează un consiliu bisericesc format din laici și clerici care răspunde de problematica economico-administrativă. Baza juridică a organizării bisericești din Albania este statutul din 1950, care a fost reanalizat și ajustat cerințelor societății
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
În iulie 1992 a avut loc ceremonia de înscăunare a noului mitropolit și preluarea oficială a atribuțiilor legate de această responsabilitate. Conducerea spirituală a Bisericii Orthodoxe din Albania revine Arhiepiscopului Tiranei și Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Albania. Pe lângă sinod funcționează un consiliu bisericesc format din laici și clerici care răspunde de problematica economico-administrativă. Baza juridică a organizării bisericești din Albania este statutul din 1950, care a fost reanalizat și ajustat cerințelor societății moderne de către Adunarea Națională Bisericească din 1993
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
moderne de către Adunarea Națională Bisericească din 1993. În 1997/1998 au existat tensiuni politice în interiorul Bisericii Ortodoxe din Albania, deoarece pe atunci toate eparhiile albaneze aveau în fruntea lor cate un episcop grec, iar albanezii nu aveau nici un reprezentant în sinodul din Tirana. Conducerea politică a Albaniei dorea reprezentarea etnică a albanezilor în sinod prin numirea unor noi episcopi din partea locului. În iunie 1998 s-a ajuns la un compromis: cu aprobarea Patriarhiei din Constantinopol s-au retras doi episcopi greci
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
politice în interiorul Bisericii Ortodoxe din Albania, deoarece pe atunci toate eparhiile albaneze aveau în fruntea lor cate un episcop grec, iar albanezii nu aveau nici un reprezentant în sinodul din Tirana. Conducerea politică a Albaniei dorea reprezentarea etnică a albanezilor în sinod prin numirea unor noi episcopi din partea locului. În iunie 1998 s-a ajuns la un compromis: cu aprobarea Patriarhiei din Constantinopol s-au retras doi episcopi greci din slujirea lor, unul dintre ei, Ignatios, a primit eparhia din Berat. Doi
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
au fost hirotoniți drept episcopi: arhimandritul John Pelushi, care provenea dintr-o familie musulmană, a devenit mitropolit în localitatea Korça, iar Kosma Qirjo a fost sfințit pentru episcopia din Apollonia. Acești trei episcopi, împreună cu arhiepiscopul Anastasios Yannoulatos au alcătuit Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Albania. În noiembrie 1998 Biserica Ortodoxă din Albania este vizitată oficial pentru prima oară de patriarhul ecumenic Bartolomeu, care a cercetat personal fiecare eparhie. În 2006 au fost hirotoniți încă trei episcopi albanezi: Dhimitri Sinaiti pentru
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
eparhie. În 2006 au fost hirotoniți încă trei episcopi albanezi: Dhimitri Sinaiti pentru episcopia din Gjirokastra, Nikolla Hyka ca urmaș al episcopului Kosma Qirjo din Apollonia (decedat în 2000), și Andon Merdani ca episcop al eparhiei Kruja. De atunci Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Albania are șase membri. La 12 aprilie 2007 a fost sărbătorită printr-o liturghie arhierească cea de-a 70 aniversare a recunoașterii autocefaliei. În mod tradițional creștinii ortodocși locuiau în jumătatea sudică a Albaniei. Râul Shkumbin
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
motivau că populația românească din cele trei eparhii ortodoxe nu ține nicidecum de biserica sârbească, ci posedă biserica sa proprie, românească «...după ființa-i externă, cu totul deosebită de cea sârbească». După alegerea noului patriarh, în persoana episcopului Samuil Mașirevici, sinodul întrunit în data de 26 august 1864, s-a pronunțat în principiu pentru separarea bisericească a sârbilor și românilor din Banat și Ungaria. Rescriptul imperial din 24 decembrie 1864, al lui Francisc Iosif, a confirmat această înțelegere și a încuviințat
Arhiepiscopia Aradului () [Corola-website/Science/310622_a_311951]
-
Sibiu în 30 noiembrie 1566, prin articolul 36 a decretat stârpirea doctrinelor religioase contrare luteranismului îmbrățișat de către sași și calvinismului acceptat de către unguri. Tot în acest an, sub conducerea superintendentului român calvinizat, Gheorghe, fost episcop la Vad, se ține primul sinod al preoților români în care, potrivit dorinței principelui țării, Ioan Sigismund, se hotărăște primirea învățăturilor calvine și introducerea limbii române în biserică. Ultima măsură a fost mai apoi confirmată și de către sinodul ținut la Aiud în 1569, condus de către episcopul
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Gheorghe, fost episcop la Vad, se ține primul sinod al preoților români în care, potrivit dorinței principelui țării, Ioan Sigismund, se hotărăște primirea învățăturilor calvine și introducerea limbii române în biserică. Ultima măsură a fost mai apoi confirmată și de către sinodul ținut la Aiud în 1569, condus de către episcopul Pavel din Turdaș. Ca urmare directă a acestor silnicii, în jurul anului 1585, toată Țara Oltului și implicit și Racovița, este scoasă de sub păstorirea duhovnicească a Vlădicului de la Alba Iulia și pusă sub
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
s-a declarat egala îndreptățire a bisericii greco-unite din Transilvania cu cea romano-catolică. Bazat pe aceste propuneri, mitropolitul Teofil, sub care s-au început primele acțiuni de catolicizare a românilor ardeleni, a convocat în prima jumătate a anului 1697 un sinod la Alba Iulia în ședințele căruia, împreună cu 12 protopopi, au hotărât ruperea de calvini și unirea cu biserica Romei. Pe plan religios, uniții urmau să-și păstreze ritul, canoanele și calendarul lor ortodox, în schimbul recunoașterii a patru puncte dogmatice: Pe
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
mitropolitul Teodosie al Țării Românești și de către patriarhul Dosoftei al Ierusalimului. În temeiul promisiunilor ce aveau gir împărătesc, noul mitropolit trimite protopopilor săi pentru semnare, un document de acceptare a trecerii la catolicism, document care va sta la baza lucrărilor sinodului din 7 iulie 1698 și mai apoi a celui din 7 octombrie 1698, cunoscut în istoriografie sub numele de "Manifestul de unire" sau "Cartea de Mărturie", sinoade contestate de către istoriografia română, ca și cel din anul precedent, iar actele lor
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
de acceptare a trecerii la catolicism, document care va sta la baza lucrărilor sinodului din 7 iulie 1698 și mai apoi a celui din 7 octombrie 1698, cunoscut în istoriografie sub numele de "Manifestul de unire" sau "Cartea de Mărturie", sinoade contestate de către istoriografia română, ca și cel din anul precedent, iar actele lor considerate drept falsuri grosolane. Cei 38 de protopopi au declarat cu acest prilej ca se unesc cu biserica Romei, cu condiția ca să se bucure și ei de
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
în documentele bisericești s-a păstrat numele protopopului Toma, primul slujitor al altarului cunoscut al satului, care a semnat și el "Cartea de Mărturie". La data de 4 si 5 septembrie 1700 se ține tot la Alba Iulia un nou sinod în care 54 de protopopi și 1563 preoți declarau solemn că au primit unirea. In actele acestuia precum și în cele ale sinodului extraordinar convocat de Atanasie în 7 ianuarie 1701 în vederea obținerii opțiunii celor prezenți de a fi numit ca
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
de Mărturie". La data de 4 si 5 septembrie 1700 se ține tot la Alba Iulia un nou sinod în care 54 de protopopi și 1563 preoți declarau solemn că au primit unirea. In actele acestuia precum și în cele ale sinodului extraordinar convocat de Atanasie în 7 ianuarie 1701 în vederea obținerii opțiunii celor prezenți de a fi numit ca mitropolit, protopopul racovicean Toma, nu mai apare, fiind menționat doar cel al Avrigului, Maxim însoțit de 21 preoți, printre care se afla
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
plătească daturi. Imediat după "Unire", credincioșii greco-catolici din Racovița au fost arondați Vicariatului greco-catolic al Făgărașului, situație care s-a menținut până în anul 1879. Ipoteticul protopopiat care a rezidat în sat a avut o viață mai îndelungată, din moment ce la lucrările sinodului din 24 noiembrie 1714 este menționat printre participanți și protopopul Ion din Racovița. De altfel și Inocențiu Micu-Klein în conscripția sa din 1733 consideră că toți credincioșii localității erau greco-catolici, numărul acestora de 250 de familii putând să le dea
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
pe care au căutat s-o speculeze uneori în folosul lor principii calvini. Problema a fost generală și pentru rezolvarea ei s-a luat și o hotărâre în Dieta din 1640. O primă reglementare în ceea ce privește pregătirea clerului a adus-o Sinodul din 1700, care a hotărât ca Se punea astfel capăt unor practici arbitrare folosite în numirea preoților, când în acest sens era de ajuns uneori o simplă dovadă de la credincioșii satului că cel în cauză era vrednic de a-i
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
numit primat al României. La 10 mai 1866 întâmpină pe prințul Carol care depune, în aceeași zi, jurământul de credință în fața mitropolitului. În anul 1872 s-a promulgat “Legea organică pentru alegerea de mitropoliți și episcopi și pentru constituirea Sf. Sinod". În 17 noiembrie 1872 a înființat - din banii săi - un al doilea seminar în București, cu 4 clase, care i-a purtat numele. Acest seminar s-a întreținut - până în anul 1948 - din fondurile lăsate de mitropolit și din veniturile moșiei
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
V (1966), Nyborg VI (1971) și Engelberg (1974), precum și la sesiunile Prezidiului și Comitetului Consultativ. A condus delegațiile Bisericii Ortodoxe Române la Conferințele panortodoxe de la Rodos (1961, 1963, 1964) și Chambesy (1968), la prima Conferință pregătitoare a Sfântului și marelui Sinod panortodox (Chambesy 1971). Ca ierarh a publicat numeroase articole, pastorale, cuvântări, dări de seamă, mai ales în revista "Mitropolia Moldovei și Sucevei". În afară de revista "Mitropolia Moldovei și Sucevei", care a apărut 20 de ani sub directa sa îndrumare, Centrul mitropolitan
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
decesul soției de aproape zece ani, pe care-l cunoștea bine de când l-a avut student și din timpul cât a păstorit ca locotenent de episcop la Râmnic și apoi de mitropolit la Craiova. La propunerea mitropolitului Irineu Mihălcescu, Sfântul Sinod, în ședința sa din 30 iulie 1945, în urma cercetării și examinării canonice, a aprobat alegerea preotului Ioan Marina în cel de-al doilea post de arhiereu-vicar, nou înființat, la Mitropolia Moldovei, și i-a acordat rangul ierarhic de Arhiereu, cu
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
al Iașilor și mitropolit al Moldovei pe arhiereul . A fost instalat în scaun la 28 decembrie 1947, în Catedrala mitropolitană din Iași, în cadrul slujbei Sf. Liturghii, săvârșita de un sobor de arhierei, de preoți și diaconi, în prezența membrilor Sfântului Sinod, a reprezentanților autorităților de stat centrale și locale, a numeroși clerici și credincioși. În cei trei ani cât a păstorit la Iași ca arhiereu-vicar și apoi mitropolit al Moldovei, PS Justinian a depus eforturi imense pentru refacerea Eparhiei, crunt lovită
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
slujirile sale de până acum, printr-o muncă rodnică în folosul poporului și al Bisericii, printr-o blândețe părintească îndeajuns de cunoscută, dând întru îndeplinirea tuturor însărcinărilor și vredniciilor la care a fost chemat dovezi de neclintită ascultare față de Sfântul Sinod și de supunere față de legile țării" (din Gramata Sinodală de instalare). La 6 iunie 1948, la ceremonia de învestitură din aula Palatului Parlamentului și la cea de instalare din biserica "Sf. Spiridon Nou" din București, Patriarhul Justinian și-a prezentat
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
care au semnat o declarație de revenire în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, pe motiv că nu mai doresc să primească ordine de la "Roma imperialistă". La 3 octombrie, același an, trimișii lor s-au prezentat sub escorta poliției la București, înaintea Sfântului Sinod, cu rugămintea de a fi primiți în sânul Ortodoxiei. În prealabil fuseseră caterisiți de Iuliu Hossu, superiorul lor ierarhic. În ziua de 21 octombrie 1948, a avut loc la Alba Iulia o mare adunare populară organizată de Ministerul de Interne
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
cei 29 de ani de patriarhat, au avut loc o seamă de evenimente și schimbări care au ridicat mult prestigiul Ortodoxiei românești în lumea creștină și l-au făcut o figură reprezentativă a întregii Ortodoxii. La 19-20 octombrie 1948 Sf. Sinod a votat Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia având acum numai 5 mitropolii, cu 13 eparhii sufragane, la care se adaugă două eparhii românești în "diaspora". În anul 1950 Sf. Sinod a hotărât - pentru prima oară - trecerea
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]