6,398 matches
-
ca pe o tranzacție Între, pe de o parte, sisteme de valori sau de norme și, pe de altă parte, actori dotați cu capacitate de improvizare și care știu să profite de șansele ce li se oferă. Socializarea comunitară și socializarea societară Sursă: după Weber, 1971. Comportamentele În câmpul muncii, ca să dăm un singur exemplu, pot fi interpretate În mod util pornind de la o astfel de grilă. Ceea ce presupune să asociem mai strâns, așa cum sugerează Renaud Sainsaulieu, Ehrard Friedberg sau Jean-Daniel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o definesc, În calitatea sa de castă, ca pe o subcultură În interiorul Indiei. În cadrul culturii țigănești, un cumul de trăsături specifice permite distingerea subculturii manouche. În cultura civică sau politică, obiect al consensului unei majorități la nivel național, dobândită prin socializare și al cărei concept a fost elaborat În special de Gabriel Almond și Bertrand Badie, pot exista forme de reglementare a fidelităților, legitimităților și comportamentelor politice proprii anumitor partide sau grupări (subcultura de stânga, socialistă, sindicală etc.). La fel se
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În clasele medii și superioare: simțul responsabilității personale și al efortului susținut, curtoazia și stăpânirea de sine, dorința de a dobândi cunoștințe teoretice și practice ca instrumente pentru atingerea unor obiective pe termen lung. Cei care refuză acest tip de socializare și compromisurile cu semenii, fiind frustrați sau incapabili să se adapteze normelor și metodelor culturii dominante, se dedau unor activități delincvente În mai multe moduri, fie intrând În rândurile crimei organizate, fie integrându-se În violența punctuală a anumitor bande
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și BEAUD Stéphane (1999), Retour sur la condition ouvrière, Paris, Fayard. RAULIN Anne (2001), Anthropologie urbaine, Paris, Armand Colin. THIEBLEMONT André (coordonator) (1999), Cultures et logiques militaires, Paris, PUF. Φ Anomie, Contracultură, Cultură, Devianță, Etnie, IDENTITĂȚI CULTURALE, Melting pot, NAȚIUNE, SOCIALIZARE Suveranitate/suveranismtc "Suveranitate/suveranism" Trebuie să facem distincție Între cele două noțiuni. Suveranitatea trimite la autonomia statului și la puterea de care dispune acesta de a reglementa comunitatea politică pe care Își bazează legitimitatea. În societatea modernă, această comunitate Își
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Aceste procese, așa cum bine au arătat Jean Remy și Liliane Voyé (reluând astfel preceptele Școlii de la Chicago), nu se limitează la negociere și la adaptare, ci conduc În multe cazuri la o reînnoire a sensului prin „tranzit”, „metisaj” sau „hibridare”. Socializarea, din acest punct de vedere, constituie un punct de Întâlnire sau de compromis Între nevoile sau dorințele actorilor implicați și valorile proprii diferitelor „instanțe” cu care aceștia vin În contact. Această modalitate de operare ne amintește de metafora lui Simmel
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de la vie quotidienne, Bruxelles, De Boeck. SIMMEL Georg (1957), Brücke und Tür, Stuttgart, Koehler Verlag (prima ediție: 1909). STRAUSS Anselm (1978), Negotiations, Varieties, Contexts, Process and Social Order, San Francisco, Jossey Bass. Φ Convenții (socio-economia Î), HIBRIDITATE, IDENTITĂȚI CULTURALE, Metisaj, SOCIALIZARE Trăsături identitaretc "TrăsĂturi identitare" Φ Difuziune/difuzionism, ETNICITATE, IDENTITĂȚI CULTURALE, NAȚIONALISM Triadă republicanătc "Triadă republicană" Φ FRATERNITATE Tribtc "Trib" Împrumutat de la instituțiile politice ale Antichității (cele douăsprezece triburi ale lui Israel, cele zece triburi din Atica sub Clistene, simbolizate de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Conditions, New York, Free Press. TODOROV Tzvetan (1989), Nous et les autres. La réflexion française sur la diversité humaine, Paris, Seuil. WILSON James (1995), Le Sens moral, trad. fr., Paris, Plon (prima ediție americană: 1993). Φ CONFLICT, INTEGRARE, Moravuri, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, SOCIALIZARE, SOLIDARITATE Victimizaretc "Victimizare" Dinamicile victimizării constituie obiectul victimologiei. Această disciplină, văzută de unii ca o ramură a criminologiei (Henting, 1972), s-a dezvoltat pornind de la studiile lui Benjamin Mendelsohn care, Încă de la sfârșitul anilor ’30, atrage atenția juriștilor și criminologilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
majoritate/minoritate sau de vorbitorul nativ/dobîndit (într-o societate, grupul dominant deține o putere simbolică, culturală și comunicativă, din care grupurile minoritare sînt excluse prin definiție). Locutorii pot deveni membri competenți din punct de vedere cultural prin procese de socializare lingvistică (mai mult decît prin procese de achiziție), care să realizeze atît "culturalizarea" interculturalității, cît și "naturalizarea" culturii. Un alt tip (și grad) de interculturalitate detectăm în noțiunea "interlimbă", prin care se surprinde "interacțiunea de limbi și de folosiri" cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu este socială. Trebuie observat însă că vorbirea este folosirea limbii în comunicare, iar comunicarea este prin excelență un fenomen social, prin intersubiectivitate, și, în aceste condiții, vorbirea este un fapt social, prin care se asigură însăși învățarea limbii și socializarea individului și integrarea lui într-o comunitate. Ca formă abstractă și esențială, limba are desigur caracter social și reprezintă un mental social, dar acest "social" este în mod evident de un alt tip decît cel al vorbirii, care este o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
propriei familii și după apariția copiilor. Formarea familiei are un rol important mai ales dacă ambii soți aparțin aceleiași denominații, în timp ce apariția copiilor crește puternic practica religioasă a părinților. Explicați rezidă în faptul că părinții consideră biserică foarte importantă pentru socializarea copiilor și atunci încep să o frecventeze împreună. O altă explicație a faptului că există diferențe semnificative în practica religioasă induse de vârstă, rezidă în faptul că tinerii și vârstnicii au mai mult timp disponibil și atunci frecventează biserica mai
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
în ceea ce privește practica religioasă este una îndelung studiată. Multe cercetări realizate în științele sociale au pus în evidență faptul că femeile sunt mai religioase decât bărbații și că frecventează biserica mai des (Dogan, 1999). Unele studii au pus aceste variații pe seama socializării diferite a fetelor și băieților (Nelsen, 1981). În timp ce fetele sunt învățate să fie obediente și responsabile, băieții sunt încurajați să fie autonomi. Astfel, fetele vor fi mai înclinate să accepte normele bisericii și să se supună acestora, în timp ce băieții este
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
acestora, în timp ce băieții este mai probabil să le conteste. Alte studii consideră că diferențele de implicare religioasă se datorează rolurilor de gen diferite pe care femeile și bărbații le joacă în familie (Becker, Hofmeister, 2001). Femeile sunt mai implicate în socializarea copiilor, iar socializarea religioasă a acestora va atrage o practică crescută din partea mamelor. În plus, femeile care sunt casnice au mai mult timp liber și pot să frecventeze biserica mai des. Așa cum am arătat anterior, de Vaus și MacAllister (1987
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
este mai probabil să le conteste. Alte studii consideră că diferențele de implicare religioasă se datorează rolurilor de gen diferite pe care femeile și bărbații le joacă în familie (Becker, Hofmeister, 2001). Femeile sunt mai implicate în socializarea copiilor, iar socializarea religioasă a acestora va atrage o practică crescută din partea mamelor. În plus, femeile care sunt casnice au mai mult timp liber și pot să frecventeze biserica mai des. Așa cum am arătat anterior, de Vaus și MacAllister (1987) consideră că ceea ce
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
atrage o practică crescută din partea mamelor. În plus, femeile care sunt casnice au mai mult timp liber și pot să frecventeze biserica mai des. Așa cum am arătat anterior, de Vaus și MacAllister (1987) consideră că ceea ce contează nu este nici socializarea diferită, nici rolurile jucate în familie, ci poziția față de piața muncii. Educația este un factor des invocat în explicarea diferențelor de practică religioasă. Studiile empirice au demonstrat în general că pe măsură ce educația crește, practica religioasă scade. Acesta poate fi interpretat
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
2) Atât practica religioasă, publică și privată, cât și afilierea religioasă, sunt influențate de efectul de cohortă și de efectul de perioadă. Cohortele mai tinere prezintă un nivel mai scăzut al comportamentului religios, comparativ cu cohortele vârstnice, ca urmare a socializării într-un mediu caracterizat de ostilitate față de religie și de valori scăzute ale practicii. Efectul perioadei se manifestă după 1990 și afectează toate cohortele în egală măsură, comportamentul religios înregistrând o creștere ca urmare a ridicării restricțiilor. (3) Educația scăzută
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
și de valori scăzute ale practicii. Efectul perioadei se manifestă după 1990 și afectează toate cohortele în egală măsură, comportamentul religios înregistrând o creștere ca urmare a ridicării restricțiilor. (3) Educația scăzută, vârsta înaintată, venitul redus, credința religioasă ridicată și socializarea religioasă în copilărie determină o practică religioasă crescută, atât în spațiul privat, cât și în cel public. II. INDICATORI FOLOSIȚI ÎN ANALIZĂ Drept măsuri ale practicii și afilierii religioase au fost folosite: practica religioasă în spațiul public, practica religioasă în
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
declară că nu aparțin nici unei religii. O prezentare mai detaliată a modului de construcție al acestor indicatori este făcută în capitolul referitor la măsurarea religiozității. Analiza realizată în acest capitol a utilizat și o serie de alte variabile precum religiozitatea, socializarea religioasă în copilărie, sexul și vârsta respondentului și venitul pe membru în gospodărie în luna culegerii datelor. Religiozitatea este un indicator al credinței religioase și este construit ca un scor factorial rezultat în urma unei analize factoriale de tip confirmatoriu. Modul
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
vieții de familie / Nevoile spirituale ale oamenilor / Problemele sociale din țară (răspunsurile posibile fiind da / nu / nu știu / non-răspuns) și Credeți sau nu că există: Dumnezeu / Viață după moarte / Iad / Rai / Păcat (răspunsurile posibile fiind da / nu / nu știu / non-răspuns). Socializarea religioasă în copilărie a folosit drept indicator frecventarea bisericii cel puțin o dată pe lună la vârsta de 12 ani. Vârsta a fost folosită în analiză ca vârstă în ani a respondentului, în timp ce pentru sex, sexul feminin a fost folosit ca
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
nu aparțin nici unei religii. Diferențele majore sunt date de mediul diferit în care au fost socializați tinerii și vârstnicii. Generațiile tinere purtau amprenta educației ateiste promovate în școală și mass-media, în timp ce persoanele născute înainte de 1945 păstrau valorile dobândite în uram socializării într-o societate cu un grad de religiozitate crescut. Comparația între nivelul de afiliere al cohortelor în 1993 și 1999 indică o scădere marcantă a non-afilierii tocmai la cohortele postbelice. Între 1993 și 1999, liberalizarea religioasă și transformările care au
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
restricțiilor impuse de regimul comuniste profilul afilierii a devenit similar pentru toate grupele de vârstă, nivelul non-afilierii situându-se undeva în jur de 2% indiferent de perioada în care individul a fost socializat. Datele susțin atât ipoteza efectului de cohortă, socializarea diferită influențând nivelul de afiliere la începutul anilor 90, cât și ipoteza efectului de perioadă, gradul de afiliere modificându-se după căderea regimului comunist. Figura 2.3 Variația ponderii celor care declară că nu aparțin unei religii între 1993 și
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
atingând la finele intervalului valori între 35 și 40%. La cohortele vârstnice creșterea a fost mai puțin spectaculoasă, în jurul a 5 10%, însă valorile de pornire erau deja destul de crescute. În ciuda creșterii practicii religioase în rândul tinerilor, diferențele induse de socializarea într-un mediu ostil religiei și practicii religioase își pun amprenta asupra comportamentului religios al acestora. Practica religioasă în spațiul privat Dacă în privința practicii religioase în spațiul public România nu se număra printre "campioanele" Europei, practica privată, adică rugăciunea și
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ PRACTICA RELIGIOASĂ Așa cum precizam la începutul capitolului, pentru ca dispozițiile comportamentale, induse de existența unei credințe religioase, să se transpună în comportament este nevoie să existe o serie de factori care să favorizeze practica religioasă. Printre aceștia enumeram socializarea religioasă, vârsta, poziția în structura socială, educația sau sexul. Această secțiune își propune să identifice factorii care joacă un rol determinat în trecerea de la predispoziție comportamentală la comportament efectiv. Am luat în considerare atât practica religioasă privată, cât și pe
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
în 1999și regresia lineară în cazul practicii private în 1995. Am făcut aceste opțiuni constrânsă fiind de modul de măsurare al datelor avute la dispoziție. Am folosit un set similar de predictori pentru toate cele patru modele, aceștia fiind: religiozitate, socializare religioasă în copilărie, venit pe membru în gospodărie, participare la forța de muncă, educație, sex și vârstă. O Prezentare detaliată a analizelor de regresie realizate se găsește în Tabel 2.1. Datele analizate relevă faptul că atunci când se ține sub
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
de regresie realizate se găsește în Tabel 2.1. Datele analizate relevă faptul că atunci când se ține sub control efectul credinței religioase, ceea ce are importanță cu adevărat pentru practica religioasă atât în spațiul public, cât și în cel privat este: socializarea religioasă în copilărie, vârsta și apartenența la sexul feminin. Restul factorilor nu influențează semnificativ comportamentul religios. Practic, cei care își transpun în practică religiozitatea latentă sunt cei care au primit o educație religioasă în copilărie, care sunt de vârstă mai
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
0,642 Religiozitate 0,020 4,833* 0,034 17,614*** 0,370 61,065*** 0,211 0,311*** Venit pe membru în gospodărie -0,000 0,003 -0,000 11,671** -0,027 0,406 -0,039 0,057* Socializare religioasă în copilărie -1,408 76,642*** -0,909 24,202*** 0,998 16,389*** 0,823 0,275*** Participare la forța de muncă 0,328 3,535 0,264 1,637 0,088 0,261 0,032 0,012
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]