5,679 matches
-
dintotdeauna în politică, dar în sistemul socialist escrocheria a stat la bază ca și politică de stat, prin care un grup de indivizi mai șmecheri puneau în față lozinci atractive pentru popor (nada pentru victimă), popor care să țină în spinare o adunătură de escroci. Trebuie subliniat clar aici că ideea a fost bine conturată încă de la început în capul ,,tovarășilor”, n-a fost doar o deraiere de la ,,scopul principal” (cel puțin pentru mare parte din ei), pentru că această ,,castă” și-
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
-ți spui părerea în ,,scop constructiv” , dar dacă puneai în discuție sistemul de organizare socialist, atunci se schimba foaia. Atunci îi loveai pe escroci acolo unde îi durea mai tare; atunci puneai în discuție dreptul incompetenților de a huzuri pe spinarea altora. Era ,,grav” ! Se pare că asta am făcut și eu când, prin anii ’70 am început să scriu mai multe scrisori pe adresa C.C. al P.C.R. în care puneam în principal problema minciunii și a incompetenței întâlnite personal în
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
condițiile unei societăți corecte, normale, acești indivizi practic nu aveau nici o șansă de a urca pe scara socială, iar regimul dictatorial atunci înființat a reprezentat șansa lor de a parveni și de a avea avantaje nemeritate, de a trăi pe spinarea altora. Practic, drojdia societății, pe bază de ,,origini sănătoase” era propulsată în vârf, să conducă ,,destinele țării”! Fiind slujitori de nădejde ai politicii înțelepte, partidul a avut grijă să îi ,,certifice” pe aceștia în posturi, dându-le diplome și calificându
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
iasă în stradă, dar la un moment dat lucrurile au scăpat de sub control: mulțimea striga ,,Jos comunismul !” Ceea ce nu era deloc pe placul nomenclaturii. Dintr-o dată, această nomenclatură, această adunătură de neisprăviți, învățată să trăiască în trai de huzur pe spinarea altora, era pe cale de a-și pierde privilegiile! Așa că prima mutare a unor indivizi josnici, capabili de orice mârșăvie, dar cu pretenții și deghizați în oameni onorabili care luptă pentru interesele națiunii, a fost mârșăvia cu ,,teroriștii”, a fost genocidul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
jefuit în ultimii ani în mod sălbatic țara. Este arhetipul unui individ incapabil, un neisprăvit care niciodată nu a făcut ceva util pentru ceilalți, toată viața sa a constat în ,,munca de partid” , minciună și escrocherie, trai de huzur pe spinarea altora. Altă dată Țara Românească era cotropită de turci, tătari, leși, și de alți dușmani care cereau tribut. Mai era și boierimea locală care jefuia norodul cot la cot cu dușmanii externi. Astăzi nu se mai pune problema cotropitorilor externi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
lor primitivă, unii analfabeți în cuget și nesimțiți, se cred mai șmecheri decât alții pe care îi jefuiesc cât pot, fără a se gândi la consecințe. Ba mai mult, privind prin prisma lor de indivizi incompetenți, obișnuiți să trăiască pe spinarea altora și să nu facă nimic util, aceștia sunt capabili de orice ticăloșie pentru a-și conserva privilegiile nemeritate. Mulți s-au cocoțat pe scara socială prin impostură, prin fraudă, călcând peste alții. Singura lor preocupare în viață a fost
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
suntem ajutați permanent să-l parcurgem. Eu, personal, am fost în situația de a-mi dori moartea (golănimea mă adusese în asemenea hal ca să cobor în mocirla lor), dar Cineva m-a ajutat; pur si simplu ,,m-a purtat în spinare” cum se spune, ca să merg mai departe. Cred că orice om ajunge la un moment dat să spună: ,, Cineva acolo sus mă iubește “. Cu siguranță Cineva ne ajută permanent! — De ce ? Ne ajută în propriul nostru interes, să mergem mai departe
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
necinstiți și fură când ajung la putere. Astăzi constatăm că puterea care a condus țara a acționat în folosul fostei nomenclaturi comuniste și nu în beneficiul societății. Tot astăzi îi blamăm pe cei care s-au îmbogățit peste noapte pe spinarea celorlalți. Îi arătăm cu degetul pe șefii care conduc întreprinderi de stat, își fac boutique-uri și au grijă de propriile interese, în loc să redreseze întreprinderile pe care le coordonează. Îi acuzăm, și pe bună dreptate, pe cei care ajung în posturi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
fel. Dar dacă acceptăm necinstea fiecăruia dintre noi ca o stare normală de fapt, atunci unde vom ajunge? Exact unde suntem astăzi! Adică cei mai șmecheri dintre noi, mai necinstiți și mai corupți adună averi și trăiesc mai bine pe spinarea celorlalți. Iată până la urmă unde ne duce propriul nostru mod incorect de a gândi. Așa-zisele circuite de întrajutorare o dovedesc din plin. Majoritatea celor care au depus la aceste "circuite" și-au dat seama că este un mijloc incorect
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
noi o pădure în controversă cu cei din Ucea de Jos, am ieșit din satul nostru și le-am luat porcii și s-a făcut o bătaie urâtă, spărgând la câțiva capetele, trântind la pământ cățiva stricându-le mâinile și spinările. Căpitanul suprem pentru această vărsare de sânge prin solgăbirău și un plăieș, ne-au mânat 7 vite, din care ne-au dat două, dar 5 au rămas acolo, până astăzi (1726 n.n.)» Să vedem în continuare cum s-a desfășurat
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Joagărele existau însă pe văile satului încă din negura veacurilor. Odată rezolvată problema lemnului pentru construcția locuinței, acesta a fost folosit pentru alte trebuințe. Din lemn și-a realizat carul, ca să nu mai ducă producția agricolă din câmp, acasă cu spinarea, din lemn și-a construit plugul, grapa, cozile la sapă, la coasă, la îmblăciu și la toate celelalte unelte agricole de care nu se putea dispensa. Mai târziu sau poate în paralel cu aceasta a început a-și confecționa cele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
munte. La mare, deși pot să înot kilometri întregi fără nici o problemă, prefer să nu mă duc prea în larg și fac tot timpul ture paralel cu țărmul. Dar, chiar și așa, nu spun ce fiori mă trec pe șira spinării ! Dacă cineva ar vrea să-mi facă de petrecanie, lucrurile ar fi foarte simple : e de ajuns să apară pe lîngă mine, în timp ce înot, o dorsală de rechin - chiar și de plastic - și ăla sînt ! ... Iar lumea va crede că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
băgase cursanții în spital. Principiul lui era simplu : dacă greșeai, o luai pe coajă. Antrenamentele erau foarte dure și mulți capotau. Era momentul cînd o luau pe coajă. O dată, eram în pădure și făceam deplasări în gardă cu om în spinare. Cu genunchii flexați și lent, cît mai lent. Eram obosiți după kilometri de alergare, serii de cîte o sută de flotări sau nu știu cîte „abdomenuri“. Sensei ne număra, desigur, în japoneză : ici, ni, san, shi. Eu eram în spinarea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
spinare. Cu genunchii flexați și lent, cît mai lent. Eram obosiți după kilometri de alergare, serii de cîte o sută de flotări sau nu știu cîte „abdomenuri“. Sensei ne număra, desigur, în japoneză : ici, ni, san, shi. Eu eram în spinarea lui Preotu’, iar lui îi tremurau genunchii. La un moment dat, n-a mai rezistat și s-a prăbușit. Valeca a auzit bufnitura și s-a întors. Preotu’ zăcea la pămînt, iar eu picasem în picioare. Ne-a pus pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și mi s-a pus ca un văl. Ca de pe un alt tărîm, am simțit cum Preotu’ își bagă capul între picioarele mele, să mă ia pe umeri și să continuie deplasarea în gardă. Deplasarea în gardă cu om în spinare. Am impresia că gemeam, că am auzit de undeva, de departe, vocea lui sensei : „Gura, c-o mai iei !“. Apoi : „Ce, am zis eu să vă schimbați ? Continuați cum erați !“. M-am simțit coborît pe pămînt și, cu un efort
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
undeva, de departe, vocea lui sensei : „Gura, c-o mai iei !“. Apoi : „Ce, am zis eu să vă schimbați ? Continuați cum erați !“. M-am simțit coborît pe pămînt și, cu un efort de voință, l-am ridicat pe Bogdan în spinare și am con tinuat eu. Eram ca Superman ridicînd falia Floridei, eram statuia electricității de la Barajul Vidraru... Cunoștințele acumulate în jumătatea de an cît am făcut cursul acela intensiv de karate (de patru ori pe săptămînă) nu mi-au folosit
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
variate și atractive, ca și cum viața ar fi o nesfârșită petrecere; Să preia și să utilizeze în propriul comportament manifestările de violență și de bădărănie întâlnite la tot pasul; Să disprețuiască munca... E drept că sărăcia și multele poveri puse în spinarea truditorilor pământului existau și pe vremea copilăriei lui. Sunt și acum. Boierii și arendașii care storceau fără milă vlaga țăranilor, cârciumarii și comercianții hulpavi ce veneau la sate ca să se îmbogățească își recapătă încet încet privilegiile pierdute. Populația îmbătrânită și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
drumeți întârziați. Peisajul îmi era familiar, pentru că, de fapt, nici nu era decât prelungirea celui din ținuturile de unde veneam. Uneori arborii din vecinătatea liniei își plecau crengile, ca și cum mi-ar fi făcut semne de înțelegere, iar dealurile, cu pădurile în spinare, ca niște uriași blânzi cu cojoacele întoarse, păreau că-mi surâd amical de departe. Din când în când, mă-ntorceam spre părintele meu și-i împărtășeam impresiile. S-ar părea, nu-i așa? că, în timp ce noi ne ducem la Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cunoștea cu sora mea iar după saluturile protocolare am intrat în curte. Poarta s-a închis în urma noastră parcă cu un alt sunet, care m-a făcut să tresar, ba chiar să mă îmi treacă fiori de gheață pe șira spinării În acel moment doream să fiu în altă parte, doream să dispar din fața lor. Dar când eram gata să pun în aplicare acest gând, domnul profesor Florea cu o voce calmă și cu o expresivitate caldă a zis că pot
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
întrebi. „Ca să văd până unde se poate ajunge cu tâmpenia“, ți se răs punde. Sunt cei care încă nau realizat că se poate ajunge foarte departe. Și care, până la urmă, cad în aceeași capcană ca și ceilalți. (2006) Aranjamente pe spinarea noastră Când vine vorba de conținutul îndoielnic al programelor lor și de personajele de calitate proastă pe care le promovează, televiziunile ridică din umeri a neputință și ne pun banda cu „asta cere publicul“. Sunt, vezi bine, posturi comerciale și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
-i fie lungă și frumoasă. Trebuia să reflecteze și să hotărască singură totul. Considera căsătoria ca pe o afacere. Odată încheiate și semnate actele, avea să schimbe definitiv totul. Simți cum o gheară de oțel incandescent îi trece pe șira spinării inundând-o cu o căldură ce-i afecta pe cei șapte centri energetici. Sufletul îi ardea ca un rug așteptând salvare de undeva. Era ca un pom care aștepta binecuvântarea Celui de sus și a Pământului pentru a supraviețui. Un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
-i diferite întrebări privind evoluția sarcinii. Își dădu seama că lupta ei luase sfârșit. Un sfârșit neașteptat care pusese stăpânire pe ea. Teama se înfingea în ea ca niște degete de gheață, simțind cum i se urcă ceva pe șira spinării în ciuda căldurii care era acolo, ea simțea cum îngheață. O anunțaseră că în următoarele patru zile pruncul va deceda. În acest context, ea începuse să râdă și să plângă, cuprinsă de o convulsie de nebunie. În cea de-a patra
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Actori strecurați printre tarabagii (o idee bună, în principiu), pe care-i miroși de la o poștă că sunt actori pentru că joacă mai prost decât neprofesioniștii. “i multe, prea multe fițe ; Cărmăzan vrea să deconstruiască realitatea, numai că o cameră în spinare și-o poveste spusă alandala nu fac neapărat un film modern, ci, ca aici, o aiureală cu pretenții. O abureală în cel(uloid)ofan. Concluzia : merităm scuipatul, de bine ce-l și plătim. Dumnezeu cu Ro-mila Claudiu Romila este un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
gimnastică, plimbări etc., atenționând că nerespectarea acestor reguli poate obstacula evoluția spirituală, producând semnale de alarmă: „senzația unui gol în cap, vâjâiala în tâmple, dureri care se localizează rând pe rând în diferite regiuni ale capului, senzația de durere în spinare etc.” (Igienă, în nr. 48/ 13 mai 1972, p. 5). Găsește că metoda cea mai bună de comportament este „asolamentul” (termen adaptat de el ad-hoc), prin care înțelege „alternarea activităților intelectuale, prin folosirea albumului de pictură, a discului ori a
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
noastre: Lisette, Piticu, Irène, Ina și Alecu și c nia stau în noul block, mi-am luat și eu o cămăruță la etajul al II-lea; o fereastră largă, mare cât tot peretele, dă spre stradă; văd acoperișurile ca niște spinări de bibilici și marea sidefie și albastră cu sclipire de smalț. Prima persoană pe care am văzut-o a fost Irène. O Irène dezamăgită, nemulțumită, plină de amintirea Mangaliei de altădată, plângându se de o anumită promiscuitate care domnește în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]