11,293 matches
-
nouă pentru mine. Și pe măsură ce ziua continuă, cu cât învățăm mai mult, cu atât încep să mă simt mai relaxată față de Ben: pare să mă intimideze din ce în ce mai puțin, poate pentru că acum avem ceva în comun și nu trebuie să mă străduiesc să spun ceva. La 5 după-amiaza Rob spune că am terminat, iar privirea mea se îndreaptă spre Geraldine, care-și dă ochii peste cap, spre tavan. Ieșim toți trei odată, și curând după ce ajungem afară, Geraldine își bagă adânc mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un lup deghizat în miel. Cine e? Sophie nici nu se întoarce spre mine, își ține în continuare ochii țintă spre Diana, pentru că Ben s-a întors cu un pahar de vin pentru ea. ― Nu știu, ridic eu din umeri, străduindu-mă să-mi ascund rânjetul răutăcios. Nu e de la ziar și nici n-am mai văzut-o până acum. Poate e vreo prietenă de-a lui Ben. Mă opresc din vorbit și o privim toate trei în tăcere, când Diana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
acestor aserțiuni, Domnitorul Carol I aprecia, într-o scrisoare expediată la 6/18 iulie 1878 de la Cotroceni și adresată Mariei de Flandra, că: "Recunoașterea măririi noastre dincolo de Dunăre trebuie să o acceptăm deși aici un partid [conservator, n. ed.] se străduiește împotrivă ca să avem ieșire la mare, singura cale pentru a impulsiona comerțul nostru. Aceste noi județe au un mare viitor, numai că trebuie să le scoatem din starea jalnică în care le-au lăsat turcii și trebuie construite imediat șosele
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
să-ți aduc la cunoștință niște vești tare neplăcute. Ordinul Sfântul Petru din Nagasaki a trimis iar la Manila și Macao scrisori care te ponegresc. După spusele lor, cu toate că știi foarte bine că în Japonia creștinii sunt prigoniți, tu te străduiești să-l îndupleci pe Papa de la Roma să sprijine negoțul dintre Japonia și Nueva España. Iezuiții spun că această faptele tale nesăbuite pun în primejdie activitatea misionară din Japonia, iar dacă vei merge prea departe și vei stârni mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
numiți. Începură din nou să-și tragă nasul și să tușească, apoi ieșiră fiecare cu câte o plecăciune. În urma lor stărui multă vreme mirosul amestecat de sudoare și pământ care le impregna veșmintele. — Buuun! Unchiul își bătu umerii cu pumnii, străduindu-se să pară vesel. — Mi-e greu să dau porunci din astea, dar acum e ca la război. În joc sunt pământurile de la Kurokawa. De azi, și lui Riku o să-i fie greu cu pregătirile pentru călătorie și cu desagii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și Daisuke, stăteau lângă trei cai împovărați cu desagi, iar dincolo de poartă se înghesuiau țăranii adunați ca să-i petreacă. După ce încălecă, samuraiul își plecă încă o dată capul în fața unchiului său. În spate vedea chipul încleștat al soției sale care se străduia să-și stăpânească emoția. Samuraiul zâmbi silit și își plecă adânc capul către Gonshirō pe care îl ținea în brațe o slujnică și către Kanzaburō care stătea lângă ei. În acel moment se întrebă pe negândite cât de schimbați aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cunosc ei este marea lor interioară, din apropierea țărmului. Și printre soli sunt unii care suferă de rău de mare. Hasekura Rokuemon și Tanaka Tarōzaemon nu par să mai fi fost vreodată pe mare. Când îi vizitez în cabina lor se străduiesc din toate puterile să-și construiască o față zâmbitoare. Solii sunt cavaleri de rang mijlociu între vasalii Stăpânului și fiecare dintre ei este la rândul său stăpân peste câte un mic domeniu în munți. Poate că Stăpânul a ales pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a pus întrebări despre construcția corăbiei ori despre cum funcționează busola și m-a rugat să-l învăț spaniola. Tanaka Tarozaemon, cel mai vârstnic dintre toți solii, privește cu ochi disprețuitori felul deschis al tânărului Nishi. Acest rotofei Tanaka se străduiește să se arate sobru orice s-ar întâmpla și să nu lase mândria japonezilor să se piardă în fața spaniolilor. Slab, cu umbre întunecate pe chip, acesta este Matsuki Chūsaku. N-am vorbit cu el decât de vreo trei-patru ori, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nishi roșu în obraji, stă printre negustori și învață... Tanaka se strâmbă a lehamite. Fiind cel mai în vârstă dintre toți, se temea ca nu cumva demnitatea lor de soli japonezi să fie câtuși de puțin știrbită. De aceea, se străduia ca în fața străinilor să nu se arate deloc uimit de feluritele lucruri noi de pe corabie pe care le întâlnea pentru prima dată în viață. Chiar și senior Matsuki? întrebă uluit samuraiul. Da. Nu înțelegea ce avea de gând omul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la el să-i stăvilească pe negustori. Tanaka își trase sabia și urlă la negustorii care se năpusteau desperați pe scară. Negustorii șovăiră, dar se opriră. Corabia începu să miște înainte și înapoi, nu numai să se legene. Eu mă străduiam din răsputeri să rămân sprijinit de perete. De pe punte răsuna doar un vuiet năprasnic de talazuri ca o bubuitură de tun, iar cala vuia și ea toată de bufnituri și ciocnete de lucruri care cădeau și se spărgeau. Neîncetat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mi-am făcut milă de însoțitorul lui. Mai zise că îi pare rău pentru că nu-și poate arăta recunoștința cum se cuvine, întrucât eram pe o corabie, și îmi dădu niște hârtie japoneză și câteva pensule. Nepriceput la vorbe, se străduia din răsputeri să-mi mulțumească. Uitându-mă la chipul lui, parcă îmbibat cu miros de pământ, m-am simțit cuprins de milă față de omul acesta care fusese trimis într-o țară îndepărtată, cu toate că la porunca Stăpânului. Însoțitorul său, Yozō, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
păreau strivite de o forță nevăzută. Acolo trăiau mulți oameni mult mai amărâți și mult mai nefericiți decât femeia aceea bolnavă. Tatăl său îi spunea mereu povestea bătrânelor și femeilor părăsite pe marginea drumului în vremuri de foamete. Negustorii se străduiau din răsputeri să nu zâmbească ascultând povestea lui Velasco. Îl priveau cu feșe mirate, dar samuraiul știa că ei nu-l ascultau cu adevărat. După cum spunea Matsuki Chūsaku, negustorii învățau câte ceva despre povestirile creștine doar pentru că se gândeau că acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
coasta Chinei: Japon, zise el cu glas scăzut. — Dumneata nu înțelegi, îi aruncă Velasco o privire tăioasă. Cu un port de popas în Japonia, oricine ar putea stăpâni întreg Oceanul Pacific. Tocmai de aceea, protestanții din Anglia și din Olanda se străduiesc din răsputeri să lege prietenie cu Japonia. Spania trebuie să bată palma cu Japonia înaintea lor. De aceea guvernatorul Acuña din Mexico i-a cerut Majestății Sale, regele Spaniei, să încuviințeze o întrevedere cu solii lor. La cuvintele lui Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să le îndeplinească. Chiar dacă este vorba despre indieni... Nu pot să fiu îngăduitor față de ei. Padre, indienii nu sunt oameni în care să ai încredere. Sunt preot. Fața și gâtul lui Velasco se înroșiră dintr-o dată. Așa pățea ori de câte ori se străduia să-și înăbușe furia sau înverșunarea. Padre, oprește-te! Ca pentru a se scutura de aceste cuvinte, Velasco începu să urce dealul. Văzându-l, indianca își lăsă copiii deoparte și alergă desculță în urma lui, ca o fiară după prada sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
straniu că era târât către o nouă soartă, iar în timpul călătoriei pe mare, ca și în Nueva España, și-a simțit sufletul trecând printr-o schimbare nevăzută. Care anume era schimbarea aceea neîncetată nu putea spune, oricât s-ar fi străduit, dar de un lucru era sigur: el, cel de acum, nu mai era același cu cel de odinioară, din vale. Și apoi, gândindu-se încotro avea să-l poarte această soartă a lui și cum avea să se schimbe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aici. Nu mă pot abține să nu mă gândesc că am reușit să scăpăm cum-necum teferi din atacul tribului Huaxteca de care ne temeam atâta, pentru că Domnul ne-a apărat de dragul muncii de creștinare din Japonia pe care eu mă străduiesc din răsputeri s-o duc la bun sfârșit. Și asta pentru că Domnul mi-a întins mâna, scăpându-mă de primejdie atunci când credeam că totul era deja pierdut. În ziua în care am plecat din Córdoba, în apropierea uneia dintre moșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am apropiat, au început să arunce peste noi plasele pline cu pietre. Auzisem și eu că indienii aruncă pietre înfășurate în plase. Cu astfel de arme s-au luptat când au venit străbunii noștri să cucerească Nueva España. Eu mă străduiam disperat să-mi liniștesc calul, iar japonezii, la porunca tăioasă a lui Tanaka încercau să se ascundă în umbra cactușilor. Unul mai puțin iute de picior se prăbuși la pământ. Era unul dintre însoțitorii lui Tanaka. Acesta alergă de sub cactusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prin care fuseseră siliți să treacă solii japonezi. Ne-am întors la mănăstire și în seara aceea am găsit într-un târziu răgazul să deschid scrisoarea de la unchiul. Îmi scria că primise scrisoarea de la mine în Sevilia și că se străduia împreună cu toată familia să-i împlinească dorința nepotului său. „Însă trebuie să te pregătești, de asemenea, să întâmpini piedici mari. O să-ți dai seama de asta de cum o să vezi o petiție către rege scrisă de Ordinul Sfântul Petru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să-l întâlnească pe primar, au trecut pe la sfetnicii de vază și au fost poftiți de fețe bisericești de rang înalt. Prinși în vârtejuri de cuvinte necunoscute și nevoiți să înghită mâncăruri cu care nu erau obișnuiți, solii s-au străduit și au răbdat totul fără să crâcnească. Aceasta este Europa, le zise Velasco pe un ton ironic. Era în după-amiaza când au privit întreaga Sevilie din vârful unei catedrale uriașe. Velasco le-a arătat atunci una câte una nenumăratele turle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răspuns că totul atârnă de hotărârea adunării episcopale. Nici chiar arhiepiscopul nu poate aranja o întâlnire cu japonezii trecând peste părerea episcopilor. Pentru că asta e o chestiune ce privește nu doar negoțul... ci și propovăduirea în Orient. Dar o să ne străduim! Am simțit din cuvintele unchiului meu că arhiepiscopul voia și el să ocolească problema aceea spinoasă care îi dădea bătăi de cap. Le-am strâns mâna unchiului și vărului meu. M-au însoțit până în ocol, unde m-am urcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Flacăra lumânării îmi dezvălui hainele și chipurile celor trei soli. Pe hainele mele sclipeau picături de ploaie. Nu dormiți? — Senior Velasco, glăsui Tanaka grav, când o să ai vești despre întrevederea cu regele? De ce-mi puneți o asemenea întrebare? Mă străduiesc și eu din răsputeri. După o lună... Cu lumânarea în mână i-am răspuns că la mijlocul lui ianuarie avea să se întrunească adunarea episcopală și că în fața acesteia aveam să mă confrunt cu iezuiții. Însoțitorii dormeau deja, iar înăuntru era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe bătrânelul așezat pe scaun cu mâinile împreunate pe genunchi, la câțiva pași de el. Bătrânul acesta cu haine călugărești sărăcăcioase, cu ochii închiși și chip istovit era părintele Valente. De când primise scrisoarea unchiului său la Veracruz, Velasco se tot străduise să-și închipuie cum arăta părintele cu care avea să fie în curând nevoit să se înfrunte. În închipuirea sa, părintele Valente avea o înfățișare inteligentă și trufașă, din când în când un zâmbet batjocoritor trecea ca o umbră peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu poate fi pusă în întregime pe seama faptului că am împins noi lucrurile prea departe. Prin cuvintele sale, părintele Velasco a înflorit cu iscusință faptele. Și a îndulcit speranțele de viitor. Velasco își încleștă pumnii așezați pe genunchi, însă se strădui să zâmbească. În fața episcopilor trebuia să se arate stăpân pe sine. — Trebuie să vă spun că... solii aduși de părintele Velasco nu sunt trimișii împăratului Japoniei, ai shōgunului. Stăpânul lor, care are un domeniu în partea de răsărit a țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
capul cu semeție. — Ridică-te, fiule! Cardinalul Borghese se prefăcu a nu fi băgat de seamă purtarea mea. După ce m-am ridicat, m-a privit țintă și mi-a zis încet de parcă ar fi vorbit pentru sine: — Sfântul Scaun se străduiește întotdeauna să ia hotărâri drepte și nepărtinitoare. Cunoaștem prea bine iscusința și înverșunarea cu care v-ați luptat tu și frații din Ordinul tău în Japonia și n-am plecat niciodată urechea la ocările cu care v-au împroșcat dușmanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu putem să încurajăm Spania sau Portugalia să facă negoț cu Japonia unde creștinismul este proscris și prigonit pe față. Înțelege că așa stând lucrurile, scrisorile solilor japonezi nu mai au nici un rost! „Oh, Doamne, facă-se voia Ta!” Se strădui să-și amintească rugăciunea. „Dacă aceasta e vrerea Domnului, am să mă supun. Planurile mele nu fac parte din istoria hotărâtă de Dumnezeu. Acum am înțeles limpede acest lucru.” Se auzi un hohot. Acel hohot ca de femeie se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]