5,716 matches
-
național precum Mihai Eminescu, Nicolae lorga, Nichifor Crainic, Lucian Blaga, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Dumitru Stăniloae, Constantin Noica, se configurează în câteva nuclee semnificative privind "misiunea românească în istorie și în lume" sau în specificul "tragic, eroic, spiritual, misionar și sublim" al afirmării noastre în timp. D-l Theodor Codreanu marchează contribuția specifică a erei diaconesciene la evoluția culturii române apelând la afirmațiile unui distins teolog (Dumitru Abradan), care afirmă: Faptul că valorile creștine, naționale, tradiționale și istorice sunt consecvent afirmate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eșafodajul savant al argumentelor literare, sociologice, antropologice și filosofice, în aceste apariții se impune constant de-a lungul anilor și o vervă polemică implicită. Theodor Codreanu nu este un polemist umoral. La el, bunăoară, nu vom regăsi pasiunea feroce a sublimei doamne Magda Ursache, ale cărei polemici, axate pe aceleași probleme și având în vizor cam aceiași "eroi", au, de obicei, alura unor ritualuri de alungare a dracilor din cetate. Energia polemică a textelor sale vine cu necesitate ca o consecință
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Sentimentele noastre erau foarte puternice. La cei 25 de ani ai noștri eram apți pentru o căsnicie trainică pe baza puternicului sentiment al iubirii adevărate pe care omul o simte în viața lui și-și înnobilează comportamentul, grație acelei stări sublime pe care numai dragostea adevărată i-o poate oferi. Până la acea vreme am avut o scurtă perioadă de iubire, când eram în ultima clasă de școală normală, fapt care mi-a înaripat gândurile și trăirile mele interioare, sufletești, cu un
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
anii se adună - să ni se pară mai scurtă, ca să ne putem întreba, dar, oare, când au trecut anii? Așa cum ne scrieți și cum ne-ați descris în clipele cât am fost împreună, viața nu ne-a rezervat numai momente sublime, ci a vrut de multe ori să ne târască în vâltoare și să ne înghită, dar noi, spre mulțumirea noastră, am reușit să scăpăm și astăzi privim mai cu îndrăzneală spre viitor. Nu ne lăsăm noi bătuți, cu una cu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
proclama Adjudul, lumina materială este noapte, peronul al doilea din Adjud fata în palton negru, negre și pletele pe umeri, alta la fel, fetița la fel, fes roșu cu moț, sînt mică! conformismul tău sexual ține de tragic, ține de sublim, actul sexual ține de ridicol, linii de triaj mult în lateral, stația Adjud pe lărgimea ei, podul peste Trotuș înainte de a fi Siret și schelăria la fulgerări de scîntei deasupra locomotivei, verde buretos, surii în fereastră instantaneele de elemente metalice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
înfăptuind un periplu mîntuitor în lumea cealaltă, condus mai întîi de Vergiliu, (Infernul și Purgatoriul), apoi de Beatrice însăși (Paradisul). Dincolo de acest itinerar simbolic, subiectul operei este universul în totalitatea sa: binele și răul, frumosul și urîtul, umanul și inumanul, sublimul și trivialul, individualul încarnat în propriul destin al poetului și universalul, raționalul și supranaturalul, pe scurt, tot ceea ce compune realitatea lumii, căci totul este semn de la Dumnezeu. Toate acestea transcend, din punctul de vedere al formei, genurile literare, amestecînd autobiografia
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
o lăsa să te sufoce! Descoper-o la timp Distruge-i rădăcina Altfel vei fi plină de mărăcini Care-ți vor acoperi”sufletul” Trebuie să ajungi să simți că înduri Pentru a ajunge să simți gustul “victoriei”. Care are un gust sublim Pe care nu toți ajung însă să-l guste Slăbiciunea omului ajunge să îl îngroape Fie în datorii.... Fie în propria-i cenușă. TIMPUL, TIC-TAC, TIC-TAC Timpul îți poate fi prieten atâta timp cât vei pune preț pe el, dacă îi vei
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
in giurulu guberniului loru natiunale si a lucrá impreuna cu d'insul [...] spre a consolidá uniunea toturoru Româniloru" (Bărnuțiu, 1870, p. 177). Conjuncția armonioasă dintre elementul etnic și cel politic, prin unirea tuturor românilor într-un singur stat-națiune, este "scopul sublim" care trebuie să călăuzească toate eforturile adevăraților patrioți. Spiritul național și "amoarea pentru patrie" pot fi atâțate printr-o educație patriotică centrată pe cunoașterea istorică. Geniul românesc se exprimă prin istoria națională, ipostaziindu-se în special în "faptele cele eroice ale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unui cult patriotic al morții, cu rădăcini reperabile și la Bărnuțiu și Melidon. Această pedagogie sacrificială secretă cu forță un naționalism thanatic, un patriotism funebru. Eros și Thanatos se întâlnesc pentru a da naștere unui naționalism pătimaș, a cărui expresie sublimă este tocmai jerfirea propriei existențe individuale întru ființarea națiunii. Țăranii români, naționalizați ideologic și înregimentați militar în Marele Război, aveau să întărească cu propriile oase pământul strămoșesc. Tranșeele în care s-a purtat Primul Război Mondial, marea inovație în materie
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Blaga. În arhitectura categorială a matricei stilistice românești, două axe structurale capătă valențe determinative: i) orizontul spațial al "infinitului ondulat" al plaiului cu ritmicile sale suișui și coborâșuri în alternanțele de relief ale căruia prinde viață doina ca expresie muzicală sublimă a sufletului românesc (p. 47). Acesta este "spațiul mioritic" ca viziune spațială specifică și cadru spațial inconștient al spiritualității noastre etnice; ii) orizontul temporal al românismului definit de o încăpățânată sfidare a provocărilor istoriei exprimată printr-un recurent "boicot al
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
la un viitor național în același timp în care se lăsa torturat de nostalgia originilor pure. Obsesia românească a purității este la fel de veche pe cât este și identitatea națională, izvorând cu forță în conștiința istorică a scrierilor Școlii Ardelene. Însă expresia sublimă a acestei "voințe de puritate" i-a dat-o Ion Heliade Rădulescu. În manualul său, Prescurtare de historia românilor (1861), Heliade Rădulescu lecturează întreaga istorie a poporului său ca o alternanță de fluxuri și refluxuri ale purității și impurității. Originile
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de socializare în modelarea personalității copiilor) urmată de erupția naționalismului ca doctrină ideologică un secol mai târziu, școlile primare nou înființate au fost proiectate ca incubatoare naționale menită să crească viitorii patrioți ai statului-națiune. Printre cei care au dat glas sublim acestui mit al socializării se numără și É. Durkheim (1980) [1911], care trasează funcția educației în crearea în om a unui ființe noi - ființa socială pe care educația o suprapune peste ființa egoistă, amorală și asocială (pp. 39-40). Educația, prin
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lingvistice fundamentale a neamului daco-get, precum și a unității sale de civilizație (ibidem, p. 31). Această unitate dacică totală își are corespondentul peste milenii în unitatea românească totală. Tradiția naționalismului românesc, insuflată de presupozițiile filosofiei herderiene, a văzut în limbă expresia sublimă a sufletului național. Ca suflu expresiv al spiritualității naționale, "unitatea limbii poporului român pe întregul teritoriu român" trebuie necesarmente subliniată. Încercând parcă să probeze calitățile expresive ale limbii române, autorii manualului de Istoria românilor pentru clasa a IV-a aduc
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pionierilor au prezentat salutul doi elevi: Căruntu Irina (clasa a V-a) și Poenaru Silviu (clasa a VII-a), salut ce se încheie astfel: "Noi, fiii României socialiste,/ Cutezători spre împliniri suim/ În zorii tinereții comuniste,/ Partidul ne e soarele sublim." - Proces-verbal al Conferinței organizației municipale Iași a UTC, din 12 octombrie 1975, Dosar 1, Fond 40, Comitetul municipal al UTC Iași, 1975, fila 4. 8 Analiza modului în care CUASC din IMF reușește să organizeze și să îndrume munca la
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
externă crease loc unui uragan intern. Mintișoara sa procesa spusele tatălui său și neuronii săi se agitau într-un proces alert de profundă analiză. Copilul devenise un bătrîn. Poate că atunci a înțeles definitiv diferența dintre om și om, dintre sublim și banal, dintre ceresc și infern. Două lacrimi căutau drum pe fețișoara unui copil și întîrziau să cadă în inexistență. Gheorghe privea uimit copilul și, încet, încet, își dă seama că a ucis un suflet de copil. Plîngi, dragul tatii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
glume pe seama acestui fapt. Dacă vă ciocniți cu ambulanța, totuși? Nici o șansă, rîde acesta. Eu sînt șofer și pe ambulanță. Rîdem, rîdem cu poftă și urcăm pe vapor. Din nou la Brännö Rödsten Atunci cînd ești copleșit de frumos, de sublim, regreți faptul că acea clipă pe care o trăiești intens se scurge iremediabil. Ai dori s-o oprești cu mîna și să întorci timpul ca s-o retrăiești. Este o senzație similară cu aceea pe care o simți cînd visezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
suferință. M-a protejat să nu dau cu capul de tavan la ridicare. Acest moment m-a impresionat cel mai mult. Solidaritatea umană. Sufletul omului generos. Omul este frumos, este creația lui Dumnezeu și nimic în lume nu este mai sublim. Chiar dacă printre oameni sînt și rebuturi. Să respectăm această operă superbă a lui Dumnezeu care este omul. Căci și el, la rîndul său, pe toate le face pe acest Pămînt. Gestul omenesc al acelei fete m-a făcut să cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eu habar n-am ce să fac. Zăpușeala și berea Aleg o masă la umbra unui ficus gigant. Cu fața spre mare și cu spatele spre micul golf în care se scurg, prin cîteva tuburi imense, mizeriile Havanei. În fața mea sublimul, în spatele meu hidoșenia iadului. Briza nu-i încă decisă și cînd mă regalează cu mirosul mării, cînd îmi amintește de mizeria adusă de tuburile negre cu dejecții ca smoala. Castelul vechi, de prin secolul al XVI-lea, suportă stoic contrastul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dacă reușește măcar să nu-i facă mai răi decât sunt. Un gând rapid despre iubire Îndrăgostiții, îndrăgostiții dintotdeauna și de pretutindeni, nu pot evita să-și sistematizeze euforia - mai ales la începutul relației lor - prin trei propoziții de o miraculoasă, sublimă, unanimă banalitate: 1. Ne vom iubi veșnic (cu variante: „Nu ne vom mai despărți niciodată.“, „Nu-mi mai pot imagina viața de aici înainte fără tine.“ etc.). 2. Parcă ne-am cunoaște dintotdeauna (cu variante: „Suntem făcuți unul pentru altul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
la o adică, capitolul 13 din prima epistolă către corinteni, sau, dacă sunt mai „umblați“, pasajul din Paradisul lui Dante despre amorul care „move il sole e l’altre stelle“. Când se vorbește despre iubire, îmbujo rarea lirică și surâsul sublim sunt de rigoare. Problema este că mai toți, oricâtă literatură, filozofie și mistică ar invoca, se gândesc, în fond, la câte o poveste romantică de tinerețe, la Mărioara sau la Ionică, la o trăire privată, parcursă exoftalmic, în transă. Până la
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
adică a singurei realități capabile să situeze totul, să dea „scara“ corectă a imediatului, să creeze ierarhii existențiale cu sens. Îmi dau perfect seama că orice discurs despre „lucrurile importante“ e pândit de primejdii demobilizatoare. El poate sucomba în linearitate sublimă, dar flască, în inexprimabil, sau - hélas - în abisalitatea de budoar a lui Paulo Coelho. Mai modestă și mai direct utilizabilă ar fi, poate, o abordare piezișă. Mai important decât să inventariezi, numindu-le, lucrurile importante este să ții mereu deschisă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
culise. De aceea, e ticălos cu mândrie. Cu nesimțire. Cu panaș. Mai trist e cazul celui care se ticăloșește dintr-un amestec mucegăit de vanitate și sără cie. A avut, întotdeauna, un cult juvenil al posturii nobile și al conduitei sublime, dar viața l-a contrariat necruțător: a avut necazuri, a dus-o zgâriat, s-a simțit umilit de un destin marginal. Frustrat, lacom de compensații târzii, incapabil să convertească morala teoretică (proclamată romanțios, cu citate, prost asimilate, din „clasici“) într-
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
trăirile lor la transfigurarea suferinței. Am învățat să acceptăm suferința ca pe un dar divin și prin aceasta i-am dat un sens transcedental. Am înlocuit clipele de revoltă cu o trăire în duh, durerea a primit un sens înalt, sublim, salvator.” Desigur că unele citate pot părea foarte lungi, mai ales pentru o lucrare în care contribuția personală ar trebui să fie substanțială. Am ales însă varianta de a reda în întregime unele pasaje, pentru frumusețea și delicatețea cuvântului scris
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Dumnezeu, recunoscându-și micimea și starea de creatură din pământ. În același timp, metania înseamnă micșorarea și mărirea, dar și căderea și înălțarea noastră. „Metanie” ne trimite în mod superb, cum numai creștinismul o poate face, din abisul suferinței către sublimul înălțimii divine, în toate cererile smerite ale poetului manifestându-se nădejdea ca și virtute creștină, dar și încrederea că mila și puterea dumnezeiască îi dau omului cele pe care le cere. Mai mult decât atât, Gyr aduce o „Laudă suferinței
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
reușit într-un final să slujească Liturghia în celulă cu cei doi de față „amândoi erau plini de lumină”. O altă slujbă, de data aceasta o „Vecernie”, trăiește în închisoare Crainic cu puterea imaginației în care: Eu recita-voi psalmul sublim 103 Iar tu „Lumină lină” m-aș bucura să zici. Aceste versuri ne reamintesc mărturia părintelui Zosim Oancea, care povestește cum, după rostirea unei rugăciuni în celula în care intrase pentru prima dată, a urmat cea mai frumoasă rostire auzită
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]