5,950 matches
-
examinată de Kay. — Ce elegant arăți! fluieră Kay. La fel ca Greta Garbo În Grand Hotel. Totuși, nu arăta prea stilată; dar părea tînără, mică și destul de solemnă. În cameră era frig, satinul era rece, și ea tremura și-și sufla În mîini. Încercă din nou să-și ruleze mînecile, aproape iritată - uitîndu-se, În timp ce o făcea, În oglindă, și apoi Întorcîndu-și iute capul. Kay o urmărea cu un fel de ghimpe În inimă. În asemenea momente, Își simțea inima ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la toaletă. Kay rîse. — Iubito, tu ai nevoie de toaletă indiferent ce faci. Și, pe deasupra, e ziua ta. Ar trebui să mănînci o prăjitură. — SÎnt prea bătrînă pentru prăjituri! spuse Helen, cu o ușoară iritare. Își scoase batista și-și suflă nasul. Doamne, ce frig! Hai să nu ne oprim! ZÎmbea din nou, dar părea distantă, oarecum abstrasă. Probabil din cauza vremii. Îți era greu să fii vesel, bineînțeles, cînd era atît de frig. Kay aprinse două țigări pentru ele. Se Întoarseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dar În direcția opusă. Trecu pe lîngă ele dar nu le observă. — Am redevenit invizibile, șopti Julia. Se apropiaseră una de alta pentru a se uita afară. Ca Înainte, Helen era atentă la respirația Juliei, la felul În care-i sufla În ureche și obraz; știa că nu trebuie decît să-și miște capul - să-l Întoarcă, să-l aplece, atît - ca buzele ei să le găsească pe ale Juliei prin Întuneric... Dar rămase nemișcată, incapabilă să facă vreun gest, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Reggie. Bine. Ascultă-mă. E-n ordine, păpușă. Ascultă-mă. M-ai speriat de moarte, asta-i tot. Trebuie să mă gîndesc. E un tip aici. Cred că prietena lui... am nevoie de puțin timp. Ea Îndepărtă receptorul și-și suflă nasul. — Nu am vrut să-ți spun, zise ea nefericită. Am vrut s-o rezolv singură. Dar... m-am simțit atît de groaznic. Dac-ar afla taică-meu... — E OK, păpușă. — I-ar zdrobi inima. I-ar... Pip pip pip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i vorba de tine! Că tocmai despre tine-i vorba! Că te-a iubit Înainte, iar acum... Își scutură capul și nu putu să termine ce-avea de spus. VÎrî mîna În buzunarul fustei să caute o batistă, și-și suflă nasul. Se simțea epuizată, neputincioasă, ca o păpușă. Julia se dusese să dea cenușa peste cărbunii de pe grătar cu vătraiul, dar acum se ridicase și stătea lîngă poliță fără să se Întoarcă. Nu mai veni lîngă Julia, ca Înainte. Rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu mai veni lîngă Julia, ca Înainte. Rămăsese acolo de parcă urmărea focul și se gîndea la cărbunii pe cale să se stingă. Și cînd, În cele din urmă, vorbi, vocea Îi părea distantă. — N-a fost așa, spuse ea. Helen Își sufla din nou nasul și n-o auzi. — Cum adică? o Întrebă ea fără să Înțeleagă. — În legătură cu Kay și cu mine, zise Julia, fără să-și Întoarcă privirea. Nu a fost cum ți-ai Închipuit tu. Presupun că ea te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fost doar prietenul meu. Dac-ai fi crescut acolo unde am crescut eu, dac-ai fi simțit ce am simțit eu, ai Înțelege ce spun. Da, așa cred. Se părea că faza cea mai neplăcută a bombardamentului trecuse. Fraser Își suflă În palme, Își frecă degetele Încercînd să le Încălzească puțin. Apoi se ridică În picioare, Întinse mîna sub pernă și scoase țigările. Îi oferi una lui Duncan, rușinîndu-se aproape. Duncan Îl refuză. Dar Fraser ținu țigările Întinse spre el. — Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și picioarele lui oacheșe... Întinse mîna și-l ciupi cu vîrful degetelor. Unghiile i se Înfipseră acolo și el Își retrase repede brațul. — Au! Ai exersat chestia asta! Cred că ești o spioană afurisită! Își frecă locul ciupiturii și apoi suflă acolo. Privește, zise el, arătîndu-i semnul. CÎnd o să ajung acasă o să creadă că m-am bătut. Va trebui să spun: „N-a fost soldat, ci o fată cu care am intrat În vorbă În toaleta trenului“. Asta o să pice bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am bătut. Va trebui să spun: „N-a fost soldat, ci o fată cu care am intrat În vorbă În toaleta trenului“. Asta o să pice bine În situația În care mă aflu. — Ce situație? Întrebă ea, rîzÎnd din nou. Încă sufla pe semnul de la Încheietură. — Ți-am spus, nu-i așa? Am permisie din motive personale. Ridică brațul pînă la gură și Începu să-și sugă Încheietura. Nevastă-mea, zise el peste degetul mare, tocmai a născut. Ea crezu că glumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deranjeze? zise Kay, mișcată de simplitatea rugăminții. O, Doamne! V-aș fi oferit-o de la Început, dar nu doream să par prea Îndrăzneață. Luă degetele lui Helen În mînă și Începu să le frece cu ale ei, apoi le ridică, suflă peste ele, respiră Încet, constant pe buricele degetelor și În palmă. Helen nu-și dezlipea de ea ochii Încă larg deschiși. SÎnteți atît de curajoasă, spuse ea. Dumneavoastră și prietena dumneavoastră. Eu n-aș putea să fiu atît de curajoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Gershwin, Winston? Clatină din cap. —Ravel. Șoferul meu de taxi ascultă Ravel? Trecem pe lângă fabrica de aspiratoare când Începe mișcarea lentă. E cel mai trist lucru pe care l-am auzit vreodată. Pe la jumătate, intră flautul, care pur și simplu suflă o boare peste pian. Când Închid ochii, văd o pasăre planând deasupra mării. Birourile din New York ale Fundației Salinger 15.00, ora Coastei de Est: Ajung la biroul Abominabilului Abelhammer, care se află chiar după colț de Wall Street Center
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aștepți două săptămâni (studenții și gențile-sac L.L. Bean), pentru alții trei ani (bărbații amuzanți și gențile din piele de aligator Hermès Birkin). Chiar dacă ești pe listă de trei ani încheiați, o altă femeie, cu recomandări bune, poate să ți-l sufle de sub nas. Jolene spune că pe unul foarte atrăgător trebuie să-l ascunzi de ochii prietenei celei mai bune, pentru că ți-l poate împrumuta fără să-ți ceară voie. În orice caz, fără unul la braț, o fată e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fel sau altul (nu-mi cereți amănunte, sunt prea pudică să vi le pot oferi), Zach aproape categoric a ajuns cu capul destul de aproape de zona mea sud-americană menționată anterior. Și afle toate bârfitoarele care au lansat zvonul că i-am suflat lui Julie de sub nas un PS, adevărul e că Julie oricum nu-l voia. Mi se pare mult prea creativ. În opinia mea, nu va fi vreodată logodnicul cuiva, mă avertiză ea a doua zi. Perfect! Vreau să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am hohotit. Închipuie-ți dacă p-p-rimeam un i-i-inel de logodnă, h-h-hâc, c-cât de supărată aș fi fost. Doamne Dumnezeule, nu mai suport... — Ține, iubito, ia un șervețel Versace, pe mine mă fac să mă simt mai bine. Mi-am suflat nasul și am încercat să mă concentrez asupra unor lucruri mai neutre, cum ar fi interiorul mașinii. Am scos revista New York din buzunarul scaunului din față. Titlul cu litere de-o șchioapă roz spunea: 25 DIN CELE MAI ROMANTICE CERERI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să discut cu tine, Julie. Todd se strecură afară stânjenit, iar Charlie o conduse pe Julie în camera de alături. A închis ușa. Normal. Tocmai când urma să primesc de la Julie compasiunea de care aveam atâta nevoie, Charlie mi-a suflat-o de sub nas. Dumnezeule, era atât de băgăcios! De-abia așteptam să se întoarcă la LA, unde-i era locul, alături de ceilalți regizori tipicari, obsedați să controleze ei totul. Dintr-odată, mi-a venit să vomit. M-am împleticit până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
am răsuflat ușurată că-i Charlie și nu un star rap oarecare. Vreau să spun, avea o cameră și, fără îndoială, o să găsească o modalitate să intru și eu într-a mea. Nu, am sughițat, ștergându-mi repede ochii și suflându-mi nasul. — Ce s-a-ntâmplat? mă întrebă Charlie. Aștept să vină cei de la pază, să-mi deschidă ușa, i-am răspuns. —De ce? De ce nu ești acasă? De ce nu ești tu acasă? i-am întors-o. — Am ceva de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de cutiuța emailată și aurită. La naiba! Am uitat cu desăvârșire s-o pun la loc după ce a dat peste mine majordomul. Am scos-o din buzunar și m-am așezat turcește pe podea. I-am săltat capacul. Interiorul era suflat cu aur. Pe capac era inscripționat textul: Se oferă contelui de Swyre pentru vitejia arătată în bătălia de la Waterloo, 1815. Ah, nu. Cutiuța nu numai că era un obiect frumos, dar mai și avea o importanță istorică pentru familia Swyre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tu Însuți, ai incendiat cu mîna ta casa Hollinger? Asta am spus. — Folosind o bombă cu eter și benzină? — Da. Nu cumva să-ncerci. E un amestec surprinzător de inflamabil. — Nu te cred. De ce, pentru numele lui Dumnezeu? Frank...! El suflă un inel de fum către tavan, apoi vorbi cu o voce joasă și aproape lipsită de intonație. — Ar trebui să trăiești o vreme În Estrella de Mar ca să Începi măcar să Înțelegi. Crede-mă, dacă aș sta să explic ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vin. Intensitatea căldurii produsese o fisură În zigzag În zidul de piatră, cicatricea unui trăsnet care osîndise conacul pe rug. Hennessy m-a condus către o ușă de sticlă prinsă nesigur În toc, după ce fusese scoasă din balamale de pompieri. Sufla vîntul pe terasă și un nor de cenușă albă ca de oase măcinate se Învîrtejea În jurul nostru, Într-o neostoită vînare de vînt. Hennessy Împinse ușa și-mi făcu semn să mă apropii de el, zîmbindu-mi subțire, ca un ghid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aceasta lipsită de Întîmplări. În cele din urmă am ieșit amîndoi din magazin și ne-am oprit În dreptul unui restaurant thailandez, ale cărui mese pustii abia se Întrezăreau În lumea umbrelor proiectate de stolurile păsărilor de pe tapet și-a elefanților suflați cu aur. Spațiul comercial de alături era neocupat - un cavou de beton, un segment de spațiu-timp abandonat. Crawford păși peste ambalaje de țigări și bilete de loterie rupte ca să ajungă să citească un anunț decolorat despre o reuniune dansantă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o rochie colorată și veselă). M am lăsat împopoțonată de mama, coafată și fardată de mama, parfumată de mama. Mi-am primit musafirii veselă și am flecărit și râs întruna, am despachetat cadourile cu exclamații de bucurie, am dansat, am suflat în lumânări și am băut șampanie cu nemiluita. Am fost centrul atenției pentru o zi. Un centru gol, în care eu nu mă recunoșteam câtuși de puțin - dar care era ușor și frumos colorat -, și îmi părea chiar bine că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu se putea pătrunde. Clara se scutură ca dintr-un vis. Nu, în fața ei nu era Eduard. — Cum așa? se burzului ea, indignată. Ți-a dat de veste mus tăciosul ăla flecăreț, pisălog și complet nesuferit? îl rugasem să nu sufle o vorbă, voiam să fie o surpriză! Continua să îl privească pe Bobo cu o nedumerire aproape stânjenită. Nu știa cum să se poarte cu el. încă nu se dezme ticise, nu putea pune un semn de egalitate între Bobo
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și-o puse, pe îndelete în gură, aprinzând-o, cu dichis. Pâcâi din ea de câteva ori, cu o atenție atât de concentrată, de parcă pentru asta ar fi venit acolo la pârleaz, să tragă un tutun, în fundul grădinii lui Nicanor. Suflând un nour prelung, începu, înecându-se de fum: Au dat caii în bostănărie... Toată noaptea i-am alungat... Dar năboiau din toate părțile... Sunt turbați de sete, săracii... Au mușcat mulțime de pepeni, cu dinții lor mari... Prăpăd au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Palace-Afrodita. De fapt, ar trebui să-i zică Palas-Athena, dar fiindcă marele patron, potentatul zilelor de azi, de după Revoluție, are un nivel de cultură aproximativ... Știți ce a zis Alioșa la Praga, când l-a prins un puști cum își sufla nasul cu degetele? Puiul de ceh observase gestul, zicând în bășcălie: nema cultura! Dar tankistul a ripostat: kultura esti, nema batista! Mi-a zis doamna..., soția patronului, că așa voia să-și denumească acest prim hotel: Afrodita-Palace. Însă le-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
iar la justificările Pelerinului, ridică brusc și autoritar toiagul cu măciulie de aur, al colegei ei de la Academie. Toți ca unul, instrumentiștii, care învățaseră, fără partitură, ultimul imn dedicat Tovarășului, un imn ce fusese compus de Svetlana însăși, porniră să sufle în alămurile lor sclipitoare. Era o măiastră și marțială pastișă, având doar o singură notă muzicală modificată, pe care Svetlana o alterase din precauție (nici o iotă în plus!), o compoziție după un marș interzis la Yalta, cât și la Potsdam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]