5,627 matches
-
Isaia, 14.12-14). În jurul materializării unei astfel de ridicări se construiește și gravitează cetatea Babilonului. Ea este edificată având drept centru și reper turnul Babel, o zidire ce intenționează întocmai împlinirea gândului demonic evocat de revelațiile lui Isaia: Mă voi sui în cer... mai presus de stelele lui Dumnezeu... pe vârful norilor... voi fi ca Cel Prea Înalt...". Omul se angajează în istorie, postulându-și drept unică țintă construirea stării paradisiace în imanent, inserarea unui eden meșteșugit perfect în spațio-temporal. Acest
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Își continuă studiile la Școala română din Roma, aflată sub direcția arheologului Vasile Pîrvan. Face cercetări arhivistice asupra istoriei Țărilor Române, expuse în două lucrări: Alcuni missionari cattolici italiani nella Moldavia dei secoli XVII e XVIII, 1925 și Altre notizie sui missionari cattolici nei paesi romeni, 1930. 1924 Participă la redactarea revistei Roma, apărută la 1 ianuarie, sub conducerea profesorului Ramiro Ortiz. Încercările literare ale lui G. Călinescu sunt mai vechi. În 1919 trimitea versuri și "cugetări" la Sburătorul. În nr.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și obligatorii, nicidecum antinomice. Dante, V. Hugo, Tolstoi, Eminescu au fost niște partizani plini de pasiuni politice. Și cu toate acestea opera lor este abstractă și eternă. Creatorul stă ziua, ca om, în țipetele cetății, în soare, iar noaptea se suie în turn, sub lună. Ziua privește lumea în contingența ei, noaptea în absolut. Momentul prim e necesar, închiderea în turn, aceea reprezintă faza artistică. Astfel artistul este alternativ pătimaș și rece, om și luceafăr. În critică însă chestiunea e mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în felul Bürger și Uhland, cu acțiunea într-un ev cețos sau fabulos, în genul cavaleresc, conținând un amestec de macabru, fantastic și supranatural, cântând geniile nopții, strigoii, silfii (aici ielele), tot ce se mistuie după ora douăspre-zece. Un om suie locuri abrupte, înconjurat de hore de iele, în niște peisagii zugrăvite cu remarcabil simț al sălbăticiei și al zonelor alpine pierdute în cețuri: Mergeam pe căi sălbatice, Cătam adăpostire, Iar fantasme lunatice Râdeau p-o mânăstire. Lătra departe câinele La
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
marea cea adâncă Și lumea nu le-ncap; Și șase legioane De diavoli blestemați Treceau ca turbiloane Veneau din iad râzând Pe Mihnea să defaime, Căci astfel baba are Mijloc de răzbunare Pe mort nesupărând. Acum începe cavalcada. Mihnea se suie pe cal și aleargă urmărit de babă și de legiunea ei de duhuri până ce ivirea zorilor îl scapă de ele. Este aici, firește, o analiză a groazei nocturne și un umor grotesc de categoria călăririi din Lenore, a alergării din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sens ariostesc, în direcția unui fabulos arhitectonic. Substanța rămâne gotică, și cutare cavalcadă revelă instrumente imitative noi, sugerând o adevărată teroare acustică: Iar de troncănitul potcoavelor grele În munți se răsună, stânca scânteiază, Lunca clocotește și de colb vârtejuri Se suie ca stâlpii unde calcă calul. Din orientalismul romantic rezultă un parnasianism precoce în Scăldătoarea unei cucoane românce (văd prototip în Le bain d'une dame romaine de Vigny), care deschide seria poeziei indolenței pămîntene: Apoi din feredea iesă sprijinită de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-n piatră, Îmi place s-aprinz zeada pe o întinsă vatră Și cerbul pe-o sprinceană să-l văz fără rival. Să stau la obârșia gîrliții de cristal, Mai rece decât gheața, și-n unda-i cea măruntă Să văz suind un păstrov și lostrița căruntă, Mai iuți decât săgeata, pe piatra de metal. S-ascult la păsări triste ce noaptea se deștept; S-ascult tempeste negre departe-ntărîtate, Și prăvălind copacii, torente-nfuriate, Și văile să urle de un potop ce-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în materie, după metoda din Namouna. În schimb versurile sunt sprintene. SAMSON L. BODNĂRESCU Poezia lui Samson Bodnărescu (1841-1902) trecea drept dificultoasă. Nenorocul ei este mai degrabă de a concura întîmplător sau prin reală contaminație poezia lui Eminescu: Haide, dragă, sui în luntre, Să tot mergem, mergem duși, Să scăpăm măcar o clipă De-a pământului cătuși. Legănați încet de valuri Să dăm grijile uitării, Să dăm sufletele noastre Dragostei și depărtării. Interesnte sunt încercările de epigrame și elegii după Goethe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
am murit de mult. Eminescu e un poet de concepție și asta stânjenește pe unii critici. Dar poetul nu filozofează ci construiește vizionar. Bolta e o catapeteasmă spartă prin care curge nimicul, poetul stă sub "arcurile negre, cu stâlpi nalți suiți în stele" și întoarce marinărește "uriașa roat-a vremii". Eminescu tinde în opera mai târzie spre un lirism interior bizuit pe sentimentul de ieșire din cursul zgomotos al timpului. El se îneacă în grosimea tăcerii absolute: În odaie prin unghere În
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
atenția schițarea unei atmosfere de urât provincial cu tipicul iarmaroc al poeților simboliști: La cortul voltijerilor Pe stâlp înalt în vârf cu steag Lung tobele răsună; Momița cea ușoară La trompetul trompetelor Ca matelotul pe catarg Mulțimea se adună; Se suie, se coboară; Paiații costumați bizar Și jos apoi o vezi sărind, În aer tumba sar. Din ochi iute clipind. C. MILLE Atmosfera de la Contemporanul făcuse din C. Mille (1861-1927) un adversar al căsătoriei religioase. Când însă îi veni rândul și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
am plâns - precum ar plânge murindul în delir. Printre atâtea versuri prozaice, întîlnim uneori fraze poetice deloc banale: Alunec, în luntre, pe lac Și umbra pe apă s-așterne; În juru-ne Alpii-și desfac Priveliști eterne. Și cerbii pe râpe se suie Aiurea pierzîndu-se-n cete. Nuvelele, poemele în proză sunt simple notațiuni lirice, impresii de lectură, chiar comentarii jurnalistice, străbătute însă de tipica nostalgie. "Refractarii" sunt avangarde ale inadaptabililor de mai târziu, și Costin, care e nenorocit fiindcă un copil i-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
precoce, anticipează prin mimetism viața adultă. Olguța comandă "o cafea", are "insomnii" sau e "bine dispusă". O dată cu funcțiile sufletești se dezvoltă trupul. Copiii au poftă de mâncare, sunt lacomi și anume voluptăți tactile sunt indiciul unei cenestezii sporite. Olguța se suie pe divan și face tumbe, mișcă degetele de la picior făcând mare haz de ele și se bate la tălpi. Totdeodată, neajunși la determinarea universului obiectiv, copiii sunt animiști, confundă realul cu irealul, au spaime surde, teroare de strigoi și de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lor efect este un morman de oseminte vărsat în poet: Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte, Decât un nume adunat pe-o carte. În seara răzvrătită care vine De la străbunii mei până la tine Prin râpi și gropi adânci, Suite de bătrânii mei pe brânci, Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă, Cartea mea-i, fiule, o treaptă. După aceea poemul apare ca o estetică, plină de probleme și de puncte: arta argheziană e făcută din "veninuri", "înjurături"; veninul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
biblioteca pe care ar fi trebuit s-o frecventeze mereu și în care e mirat să întîlnească alți tineri, hârtiile de adolescent cu proiecte de metafizică neefectuate, copilăria plină de emoții nemijlocite: O! Vreme-n care nu citeam! Când mă suiam, uimit, în tren Și când în veșnicul refren Atâtea gânduri depănam! Azi, trenul pare monoton:Ne temem de întîrzieri, Cetim gazetele de ieri, - Ne facem somnul în vagon! La geam cu capul gol în vânt, Știam că sunt de mult
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Poetul își face "biografia", încercînd să surprindă elementul coral în desfășurarea Universului, marile glasuri haotice: Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, - din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe care nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri care nu-mi răspund. Piesele lui Lucian Blaga sunt din speța teatrului de poezie și sunt valabile mereu prin imagini, deși preocupările ideologice nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
eteree. În ciclul Domnișoara Hus poetul intră în folclorul suprarealistic, expurgat de noțiuni. Conjurația duhurilor infernale este tot ce s-a scris mai turburător după Mihnea și baba: Buhuhù la luna șuie, Uhù, Scorpiei surate, Pe gutuie să mi-l suie, Să-l întoarcă dandarate, Ori de-o fi pe rodie: Să nu-i rupă vrun picior Buhuhù la zodie; Câine ori Săgetător! Facultatea de a defini memorabil este puțin comună: Plecăciune joasă, La față păroasă, Suptă, care ajună Apusă-n
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spiritual trebuie luat așa cum e el, în fizionomia, în configurația lui particulară, chiar dacă supără principii ori canoane prestabilite. ă...î Istoria literaturii române e o carte mare în sensul larg al cuvântului, un moment al culturii românești. Genul ei e "sui generis". Nu poate fi determinat, dar se impune cu puternică fizionomie proprie. Talentul de scriitor îl indică printre primele rânduri ale literaturii noastre. Portretele, unele analize - aceea a lui Sadoveanu, atmosfera conferințelor lui Iorga, a lui Goga, Eminescu, Topîrceanu, Rebreanu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
micul pervers ("Domnul senator îl tratează cu cafea și rom, alt "amic" îl mai îmbie încă cu un păhărel... și încă unul..."), numai un preot de 1 Nuvele, Povestiri, ed. Minerva, p. 21. sat, popa Niță, "cu pumnii încleștați, se sui pe trotuar și apostrofă, cu accentul celei mai mari indignări pe cei ce rîdeau: " E păcat, domnilor! gîndiți-vă! Creștini!... Frumos!... Mare păcat!"1 Și popa Niță, să se bage de seamă, nu știa încă cine e Mitu Boierul 2. Dar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
î.e.n.) daruri și un bir în argint; și arabii i-au adus și ei vite... 21,16 Și Elohim a ațîțat împotriva lui Ioram(886-878 î.e.n.) duhul filistenilor și al arabilor, care sînt în vecinătatea etiopienilor. 21,17 S-au suit împotriva lui Iuda, au năvălit în el, au jefuit toate bogățiile care se aflau în casa împăratului și i-au luat fiul și nevestele, așa încît nu i-a mai rămas alt fiu decît Ioahaz(871-831 î.e.n.)... 26,1 Tot
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a fost deportat în imperiul babilonian într-o cetate de pe malul rîului Chebar împreună cu regele Ioachin la anul 596 î.e.n. ne lasă într-o proorocire îndemnul către Gog să iasă la mare prăduire peste ținuturile Canaanului. ,,38,11 Mă voi sui împotriva țării acesteia deschise, voi năvăli peste oamenii aceștia liniștiți, care stau fără grijă în locuințele lor, toți în locuințe fără ziduri și neavînd nici zăvoare nici porți! 38,12 Mă voi duce să iau pradă și să mă dedau
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pârâiaș care, la topitul zăpezilor și după unele ploi torențiale se umplea de apă. într-o primăvară, când era foarte multă apă pe Buzăel, am luat pe furiș albia în care ne spălam, am dus-o la apă, m-am suit în ea și am împins-o în larg. Poate că nu aveam mai mult de doi metri departe de țărm, când, la o manevră greșită „corabia” s-a răsturnat, iar temerarul căpitan de vas a intrat la apă. M-am
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cu el pentru ca să vie înapoi cu căruța. Titi se temea de acel om, nu îndrăznea nici să-l refuze. A plâns, a tremurat de frică, dar omul nu i-a dat pace. „Activiastul” a înhămat caii la căruță, l-a suit în căruță pe băiat și a plecat spre Constantinești. Acolo, a vorbit câteva minute cu un „tovarăș„, s-a suit în căruță și în loc să întoarcă pentru a veni înapoi, a mânat caii tot înainte. Frica a sporit în mintea lui
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
plâns, a tremurat de frică, dar omul nu i-a dat pace. „Activiastul” a înhămat caii la căruță, l-a suit în căruță pe băiat și a plecat spre Constantinești. Acolo, a vorbit câteva minute cu un „tovarăș„, s-a suit în căruță și în loc să întoarcă pentru a veni înapoi, a mânat caii tot înainte. Frica a sporit în mintea lui Titi. Ca și cum ar fi uitat că are în căruță un copil, „activistul” a mânat până a ajuns în comuna Șuțu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
la câmp pe a doua zi, s-a spălat cu apă rece și a dormit liniștită. A doua zi, sa sculat de dimineață, și-a rânduit casa, a muls iarăși vaca, a pus mâncare și apă la păsări, s-a suit anevoie în căruță, s-a așezat pe scândura care ținea loc de scaun lângă soț, și au plecat la câmp, la prășit porumbul. Totul a fost bine până ce soarele a început să dogorească. A simțit niște junghiuri cu care nu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Ba se poate, zise Neghiniță, sărind pe masa sfatului, că multe se pot și nu stau în cărți; și mult mai multe sunt altfel de cum sunt ticluite din condei. Și după ce se minunară cât se minunară, începu sfatul. Neghiniță se sui pe mâna împăratului, pe umăr, apoi în creștetul capului, și de acolo zise râzând: - Învață, măria-ta, că cei mai mici sunt cei mai mari. Împăratul, cam de voie, cam de nevoie, răspunse: - Așa e, Neghiniță, așa e. Iar cărturarii
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]