5,059 matches
-
lupte. Moștenitoarea regatului suedez, Cristina, fiind în vârstă de șase ani, guvernarea a revenit regentului Axel Oxenstiern 237, care a continuat politica germană a lui Gustav al II-lea Adolf. Wallerstein, teoretic în serviciul lui Ferdinand, își arogă atribuții de suveran în castelul său din Boemia, ascultându-i cu bunăvoință pe trimișii lui Richelieu, care îi promitea coroana Boemiei în schimbul unei alianțe împotriva împăratului. Pentru a evita aceasta situație catastrofală, Ferdinand al II-lea i-a ridicat în secret toate funcțiile
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Magdeburg). Pacea din Westfalia demonstra că Europa era totuși departe de un nou echilibru politic, ea continuând să fie teatrul conflictelor dintre statele ce-și disputau preponderența comercială asupra oceanelor și preponderența militară pe continent. Într-adevăr, politica expansionistă incita suveranii europeni, care au adoptat în interiorul țărilor lor un sistem de guvernare din ce în ce mai absolutist. Acesta este caracterul distinctiv al lungii domnii a lui Ludovic al XIV-lea (1642-1715)248. Sprijinindu-se pe miniștri competenți (Mazarin, Colbert, Louvois), regele și-a consacrat
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a păstrat o atitudine rezervată față de acțiunea Franței. O uriașă redistribuire a proprietăților va avea loc în detrimentul micilor seniori, precum și al posesiunilor ecleziastice. Deznodământul Reichstag-ului de la Reces, din 1803, ilustrează faptul că patru milioane de supuși și-au schimbat suveranul. Principalii beneficiari ai acestei bulversări teritoriale sunt statele de importanță medie. Tânărul țar Alexandru proiecta o alternativă interesantă pentru Europa începutului de secol XIX, scop în care a alcătuit o serie de instrucțiuni, pe care le-a transmis ambasadorului Rusiei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
urmărea interese dinastice ca în cea mai mare parte a războaielor precedente -, că Austria chema Europa la luptă contra omului (Napoleon Bonaparte) care era în curs de a schimba profund harta Europei și că monarhia dunăreană era hotărâtă să sprijine suveranii europeni pentru a reintra în posesiunea vechilor lor domenii. După 1806, reformele ordonate de Napoleon Bonaparte au fost complete în Prusia: Hardenberg a îmbunătățit administrația, Scharnhorst și Gneisenau au reorganizat armata după modelul imperial, a fost înființată o universitate, iar
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
să redacteze o nouă Constituție: "Actul adițional constituțiilor Imperiului". Napoleon nu a reușit să atragă burghezia liberală de parte sa, mai mult chiar, aceasta se arăta nemulțumită de autoritarismul său și de dorința de reluare a războaielor. La 25 martie suveranii Europei s-au coalizat din nou în jurul Angliei, iar la 18 iunie 1815 Blücher și Welington obțineau victoria decisivă la Waterloo. Revenit la Paris, Napoleon a abdicat în favoarea regelui Romei, proclamat Napoleon al II-lea la 22 iunie 308. Viitoarea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a inaugurat o nouă perioadă în istoria Germaniei"309. Unificarea Europei sub egida Franței a rămas un vis care nu ținea cont de realitățile economice, sociale, politice și culturale ale epocii. Dimpotrivă, cuceririle exacerbau peste tot sentimentele naționale, exploatate de către suverani dacă nu era amenințată supremația aristocrației. Rezistența internă a început să crească treptat. Patriotismul cultural s-a transformat în patriotism politic, exacerbat de cucerire și îndreptat contra Imperiului. Desigur, este consecința unui secol de acumulări și potențări ale spiritului uman
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
principiile proclamate de Revoluție, precum cel al drepturilor popoarelor de a dispune singure de soarta lor. Exaltarea "Marii națiuni", dominația politică, economică și militară a Franței în Europa au suscitat reacții naționale antifranceze în Prusia, Spania, în Tirol sau Italia. Suveranii europeni au înțeles că numai împreună pot lupta împotriva mișcărilor naționale. Într-o Europă marcată încă de "Vechiul Regim" feudal, agrar și autoritar, sentimentul național își găsea sursa în reîntoarcerea la tradiție. Acesta este și cazul Germaniei, unde națiunea apărea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
rămânea în eșalonul doi al puterilor europene. Cu toate acestea, dinastiile germane se afirmau în Europa, instaurându-se, mai mult sau mai puțin confortabil, în țări din sud-estul Europei. Bavaria a jucat un rol important în crearea Greciei independente, prin intermediul suveranului său și al opiniei publice: noua Grecie, străbătută încă de sechelele stăpânirii otomane, se va naște ca stat sub diferite "protectorate". Odată cu regele Othon, va cunoaște "enclava romantică a istoriei sale". Ideea exprimată de Ludovic de Bavaria era că "Europa
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a intelectului, ci lipsa de hotărâre și curaj în a face uz de el fără conducerea altuia. Sapere Aude! Să ai curaj să-ți folosești propriul intelect! Iată deviza Luminilor"336. Se afirma un nou mod de guvernare, în care suveranul domnea "după rațiune și în scopul binelui public" în efortul de reînnoire politică, economică și socială și care corespunde idealului căutat cu precădere de către filosofii francezi. Mișcarea reformatoare angajată în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
monarhiei și să o constrângă să reia politica de unificare. Sfântul Imperiu romano-german, redefinit prin pacea din Westfalia (1648) și menținut până la 1806, a înfățișat structuri imperiale în care instaurarea absolutismului era împiedicată de un edificiu instituțional care limita puterea suveranului 407. În perioada următoare, reactualizarea ideii de Reich se îndepărtează de realitatea istorică a Sfântului Imperiu dizolvat în 1806408. Noua ideologie "imperială" promova tradiția medievală, mitizată de figura legendară a lui Carol cel Mare sau Frederic Barbarossa. Misiunea pe care
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
prima problemă ce urma a fi rezolvată de România să fie aceea a dinastiei, având în vedere că regii acestei țări, din dinastia domnitoare a Prusiei, au luptat contra Germaniei. Averescu a replicat spunând că nu poate conveni la "decapitarea" suveranului său și a cerut audiență la Kaiser pentru a-l susține pe regele Ferdinand I. Neavând o alternativă mai bună, Germania acceptă "un Ferdinand docil". Cu toate acestea, la 27 februarie/11 martie 1918, generalul Averescu își prezintă demisia. Noul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
state germane, susceptibile a constitui pe plan internațional un exemplu de cooperare și coexistență. Declarația lui în fața Camerei Populare a RDG, la 17 noiembrie 1989, reafirma reînnoirea legitimității Republicii Democrate Germane atât ca stat socialist, cât și ca stat german suveran 861. La 20 noiembrie, peste 200 000 de manifestanți au reclamat la Leipzig demisia lui Krenz, alegeri libere și reunificarea Germaniei 862. Egon Krenz crezuse că a găsit soluția salvatoare pentru consolidarea situației în RDG prin acordul în privința deschiderii Zidului
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
în înfrângeri, Ed. Humanitas, București, 2007 . LOBRANO, G., Uxor quodammodo domina Cap. I. Il carattere "comunitario" del diritto di famiglia nel sistema giuridico romanista e il diritto romano, în "Ius Antiquum", nr. 5/2006 (Tradizione romana). MACDONALD, Stewart, Carol Quintul: suveran, dinast și apărător al credinței, All, București, 1998. MANCHESTER, William, Armele lui Krupp, Ed. Politică, București, 1973. MANOLESCU, Radu, Istoria evului mediu, vol. I, Europa apuseană, Părțile I-II, București, 1993. MANTRAN, Robert (coord.), Istoria Imperiului otoman, All Istoric, București
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
principilor teritoriali 87. Reciprocitatea contractuală de obligații, exprimată în termenii unor "tratate sau acorduri", reprezintă fundamentul acestui echilibru. Problema trebuie văzută și analizată dincolo de ceea ce Otto Brunner numește "faza acțiunii comune", în care un consensus este necesar oricărei inițiative a suveranului, fiind vorba de o colaborare între suveran și stări pentru aplicarea regulilor prescrise de ordinea feudală. Gh. Bichicean, Monarhia, pp. 12-13, 52-53. 88 Ibidem, p. 40. 89 L. Konopczyňski, op. cit., p. 82. 90 Tacitus, XI. 2. 91 Gh. Bichicean, op. cit
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
exprimată în termenii unor "tratate sau acorduri", reprezintă fundamentul acestui echilibru. Problema trebuie văzută și analizată dincolo de ceea ce Otto Brunner numește "faza acțiunii comune", în care un consensus este necesar oricărei inițiative a suveranului, fiind vorba de o colaborare între suveran și stări pentru aplicarea regulilor prescrise de ordinea feudală. Gh. Bichicean, Monarhia, pp. 12-13, 52-53. 88 Ibidem, p. 40. 89 L. Konopczyňski, op. cit., p. 82. 90 Tacitus, XI. 2. 91 Gh. Bichicean, op. cit., pp. 77-78. 92 H. Pinnow, op. cit., p.
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
vedea: J. Perez, Istoria Spaniei, Ed. Artemis, 2007, pp. 184-218; J. Kilsby, Spania: mărire și decădere, 1474-1643, All, București, 1998, pp. 43-70; L. Ranke, L'Espagne sous Charles Quint, Philippe II et Philippe III, Paris, 1845; S. Macdonald, Carol Quintul: suveran, dinast și apărător al credinței, All, București, 1998. 158 A. Oțetea, Reformațiunea și războaiele religioase (secolul al XVI-lea), Curs predat la Facultatea de Litere și Filosofie, Universitatea Iași, 1928-29, Biblioteca ASTRA, Sibiu, Fond Colecții speciale, C. XCII/95, p.
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de lege "o evoluție veche de mai bine de un scol, care făcuse din imperiu un stat german", rămânând în vigoare până la desființarea Imperiului romano-german (1806). Documentul stabilea o anumită ordine a principilor electori (Kurfürsten) și modalitatea de alegere a suveranului: votul era dat conform principiului majoritar, succesiv de către arhiepiscopii de Trier și Köln, regele Boemiei, contele palatin al Rinului, ducele Saxoniei și, la sfârșit, arhiepiscopul de Mainz. Gh. Bichicean, op. cit., p. 137-138. 236 După ce reușise să organizeze apărarea localităților Ratisbonne
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
392 Pentru amănunte cu privire la acest război, a se vedea și E. V. Tarle, Războiul Crimeii, Ed. de Stat pentru Literatură Științifică, București, 1952, passim. 393 O. Aubry, op. cit., p. 133-134. Un război victorios contra Rusiei ar fi repus Franța și suveranul ei pe scena politică europeană. În legătură chiar cu pretextul religios al conflictului, împăratul se simțea la adăpost, prin aprobarea primită din partea catolicilor francezi. Napoleon al III-lea a încercat să-și demonstreze eforturile de conciliere, adresând o scrisoare personală
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Ad-hoc, organe consultative cu reprezentare socială largă. Falsificarea alegerilor în Moldova de către caimacamul Nicolae Vogoride a provocat un adevărat scandal diplomatic, iar un nou război a putut fi evitat doar prin compromisul realizat de Franța și Anglia, în urma întâlnirii dintre suveranii celor două țări la Osborne. În ciuda manevrelor Turciei și a hotărârii Conferinței de la Paris din 1858, cele două Principate Române s-au unit, prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn la 5 și respectiv 24 ianuarie 1859 (Iași și
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
pentru putere. În 1921, alegerile au însemnat un eșec greu de suportat pentru Mussolini. De aceea, cu complicitatea unor liberali și chiar a lui Victor-Emmanuel al III-lea, la finele lunii octombrie 1922 il Duce organiza "marșul asupra Romei". Complicitatea suveranului era evidentă: între posibilitatea reprimării celor 30000 de fasciști și declararea stării de asediu alege "soluția Mussolini", numit la 29 octombrie să formeze noul guvern. Criza regimului a ușurat ascensiunea lui Mussolini. La 3 ianuarie 1925, el anunța instaurarea dictaturii
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
interesele, să nu ne batjocorească de la centru, să nu ne facă să ne fie rușine că l-am sprijinit când ne-a cerșit voturile. Să vină cu profesioniști credibili, nepătați, nu cu haimanale politice care "știu mersul șpăgii" și ignoră suveran semnalele oamenilor decenți și observațiile societății civile. Să nu ne ia de proști convinși fiind că vom continua, la viitoarele alegeri europarlamentare, să-i credem pe cuvânt și că vom înghiți jocurile murdare ale găștii. Să nu uite că riscă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
poziția publică adoptată după devoalarea de către Gazeta Sporturilor a malversațiunilor făcute cu bani publici. Tupeul de a ignora scandalul public nu este, se pare, la îndemâna oricui. Numai domnul Silvian Ionescu, încă șeful Gărzii de Mediu, și-a permis să ignore suveran toate dezvăluirile din presă, asigurat de Zeus, probabil, că nu e cazul să acorde prea mare atenție unei chestiuni care, așa cum se demonstrează azi, a fost rapid surclasată în atenția opiniei publice de alte orori sau scandaluri mai proaspete. În
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Carol al II-lea și, în chestiunea drepturilor civile pe care i le va recunoaște cândva justiția, nu am a face niciun comentariu. În ceea ce privește includerea sa în Casa Regală a României, justiția civilă este nulă, această putere fiind doar la îndemâna Suveranului, adică a Regelui Mihai I, acest statut fiind operațional doar în raporturile cu alte monarhii care le acceptă, nu cu statul ca atare. Domnul Lambrino nu a făcut parte niciodată din Casa Regală și, pe cale de consecință, titlul de prinț
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prinț și titulatura "de România" sunt false, ridicole și de prost gust! Sunt vehiculate doar de cei instruiți în anii '90, când serviciile loiale lui Iliescu au activat această componentă a unui program de decredibilizare a Casei Regale și a Suveranului (care a mai cuprins campaniile odioase de presă sau inventarea "regelui" Cioabă, între altele). Și încă ceva: din 2009, Suveranul și-a stabilit succesiunea la tron și, în niciun fel de variantă, Alteța Sa Regală Prințul Radu de România (acesta este
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
90, când serviciile loiale lui Iliescu au activat această componentă a unui program de decredibilizare a Casei Regale și a Suveranului (care a mai cuprins campaniile odioase de presă sau inventarea "regelui" Cioabă, între altele). Și încă ceva: din 2009, Suveranul și-a stabilit succesiunea la tron și, în niciun fel de variantă, Alteța Sa Regală Prințul Radu de România (acesta este un titlu legal și îndreptățit, pentru că este dăruit de Suveran) nu poate îndeplini alt rol decât acela de Prinț Consort
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]