KorAP: Find »[drukola/base=tătar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...184 185 186 ...205 >

5,122 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

lucra cu ochii, care pot fi arși extrem de Încet. Apoi mai avem alte două sute de alternative. E alegerea ta. Oană tăcu, privind focul. În jurul lui se aflau trei oameni. Toți, puternici, așteptând semnul lui Ogodai. Trei călăi. Profesioniști ai durerii. Tătarul Înțelese că așteptarea era inutilă. Făcu semnul de Începere. Unul din călăi Îi smulse bandajul de la umărul În care simțea durerea. Celălalt luă de capătul Învelit În cârpe un fier lung, Încovrigat la capăt, și Îl ținu În foc până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
durerea. Celălalt luă de capătul Învelit În cârpe un fier lung, Încovrigat la capăt, și Îl ținu În foc până se Înroși. Al treilea se postă În spatele lui. Ogodai rămase În față, privind calm. De jos se auzeau zgomotele războinicilor tătari care scoteau cadavrele spahiilor din mica escortă a lui Ali beg ca să le Îngroape În pădure. Fierul se apropie de umărul prizonierului, așteptă o clipă, apoi se lipi de rană, cu un sfârâit. Fără să vrea, Oană Încercă să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ordin al noului Mare Maestru era acela de a proteja o corabie sub pavilion moldovean, cu riscul de a genera un conflict cu flota imperiului. Numai un nebun ar fi procedat astfel... Sau Ștefănel. Copilul de cinci ani, răpit de tătari, ajuns la capătul lumii, revenind ca să se răzbune și ca să-și reia viața, nu putea Începe din Moldova. Ci din Istanbul. Centrul puterii din acea parte de lume. Trebuia să preia puterea care l-a luat de lângă ai lui. Cuceritorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mușcat de lupi. Sau să moară Înghețat. Toate erau variante acceptabile. Oricum, odată căzut În zăpadă nu s-ar mai fi putut mișca. De jos se auzi un zgomot de cizme care urcau scările. Oană rămase nemișcat, așteptând. Putea fi tătarul care Îi aducea cina și Îl ajuta să mănânce. Singurul care nu avea aproape nici o vină În tot ce se Întâmpla. Singurul care făcea un gest de bunătate, chiar dacă la porunca lui Ogodai. Tătarul ajunse la etaj și deschise ușa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Oană rămase nemișcat, așteptând. Putea fi tătarul care Îi aducea cina și Îl ajuta să mănânce. Singurul care nu avea aproape nici o vină În tot ce se Întâmpla. Singurul care făcea un gest de bunătate, chiar dacă la porunca lui Ogodai. Tătarul ajunse la etaj și deschise ușa. Oană nu mișcă, rămânând cu ochii Închiși. Tătarul spuse ceva În limba mongolă. Nu primi nici un răspuns. Îngrijorat, puse strachina cu mâncare pe jos și se aplecă asupra rănitului, care părea mort. Cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să mănânce. Singurul care nu avea aproape nici o vină În tot ce se Întâmpla. Singurul care făcea un gest de bunătate, chiar dacă la porunca lui Ogodai. Tătarul ajunse la etaj și deschise ușa. Oană nu mișcă, rămânând cu ochii Închiși. Tătarul spuse ceva În limba mongolă. Nu primi nici un răspuns. Îngrijorat, puse strachina cu mâncare pe jos și se aplecă asupra rănitului, care părea mort. Cu un efort de care nu se credea capabil, Oană Își răsuci umărul și lovi cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Nu primi nici un răspuns. Îngrijorat, puse strachina cu mâncare pe jos și se aplecă asupra rănitului, care părea mort. Cu un efort de care nu se credea capabil, Oană Își răsuci umărul și lovi cât putu de tare În tâmpla tătarului. Omul căzu, sub dublul efect al surprizei și al loviturii. Oană se Întoarse cu greu În patul În care se afla și căzu jos, peste tătar, lovindu-l din nou În același loc. Ascultă dacă respiră, dar de data aceasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
credea capabil, Oană Își răsuci umărul și lovi cât putu de tare În tâmpla tătarului. Omul căzu, sub dublul efect al surprizei și al loviturii. Oană se Întoarse cu greu În patul În care se afla și căzu jos, peste tătar, lovindu-l din nou În același loc. Ascultă dacă respiră, dar de data aceasta tehnica avusese succes. Singurul lui ajutor În acea casă murise. De jos se auzeau voci, dar nimeni nu părea a urca pe scări. Oană continuă aplicarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Acum. Pădurea. Salvarea. Intră Între arborii Înalți, Încărcați de zăpadă, auzind doar cum haiducii trec la aplicarea planului. - Smârt! Moarte! se auzi vocea lui Mihajlo, din umbră. Nici un prizonier! La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi! Incendiați casa! Săgețile se Înfipseră În acoperiș, În uși, sparseră geamurile și ajunseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi! Incendiați casa! Săgețile se Înfipseră În acoperiș, În uși, sparseră geamurile și ajunseră În camere. În scurt timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
puțin de un minut, un călăreț mongol purtând steagul alb al păcii traversă defileul dinspre Răsărit, gonind aproape culcat pe coama calului. Călărețul urcă la galop dealul pe care se aflau Apărătorii și se opri În fața lui Angelo. Era un tătar scund, purtând pe cap un calpac din blană de vulpe. Privi luptătorii din jurul lui, descălecă și se Înclină, cu mâna dreaptă la piept, În fața lui Angelo. - Dacă nu mă Înșel, mă aflu În fața comandantului suprem al Ordinului Apărătorilor, spuse tătarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
tătar scund, purtând pe cap un calpac din blană de vulpe. Privi luptătorii din jurul lui, descălecă și se Înclină, cu mâna dreaptă la piept, În fața lui Angelo. - Dacă nu mă Înșel, mă aflu În fața comandantului suprem al Ordinului Apărătorilor, spuse tătarul În limba turcă, știind că va fi Înțeles. Toți ofițerii Apărătorilor cunoșteau limba turcă. Angelo Încuviință din cap. Douăzeci de Apărători făcură un cerc În jurul mesagerului, atenți la cel mai mic gest amenințător. Tătarul observă că fusese Înconjurat și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
comandantului suprem al Ordinului Apărătorilor, spuse tătarul În limba turcă, știind că va fi Înțeles. Toți ofițerii Apărătorilor cunoșteau limba turcă. Angelo Încuviință din cap. Douăzeci de Apărători făcură un cerc În jurul mesagerului, atenți la cel mai mic gest amenințător. Tătarul observă că fusese Înconjurat și că fiecare luptător ținea mâna, Întâmplător, pe mânerul spadei. - Sunt trimisul Înălțimii sale Amir Baian, șeful tribului Bordjighin, urmașul stăpânului Asiei, Gingis han. Misiunea mea e scurtă, fiindcă Împrejurările sunt speciale. Sunteți atacați de o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
trei Întrebări. Iată mesajul: venim În pace și nu dorim o ciocnire cu Apărătorii. Iată Întrebările. Prima: se află cumva sub protecția marelui comandant Angelo un căpitan al Apărătorilor de pe flancul de est al Europei, pe numele său Cosmin Oană? Tătarul se opri, sesizând o rumoare ușoară În rândurile Apărătorilor. Observă, la mai puțin de douăzeci de pași, un tânăr care scosese pe jumătate spada din teacă și o femeie care dusese mâna la gură. - Stăpânul meu așteaptă un semnal afirmativ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
află cumva În rândurile Apărătorilor fiul cel mare al căpitanului Oană, pe numele său Alessandro Frassetti? De data aceasta, rumoarea crescu. Cercul Apărătorilor se strânse În jurul mesagerului. Brațul lui Angelo se ridică din nou, potolind zgomotul. - Îmi pare rău... spuse tătarul. Fără răspunsurile la aceste Întrebări nu o pot pune pe a treia. Misiunea mea s-a Încheiat. Stăpânul meu spera că dialogul cu Apărătorii e posibil. Dar se pare că nu e. Cuceritorii se vor retrage. Aveți o bătălie grea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Misiunea mea s-a Încheiat. Stăpânul meu spera că dialogul cu Apărătorii e posibil. Dar se pare că nu e. Cuceritorii se vor retrage. Aveți o bătălie grea de câștigat ca să avansați spre nord. Vă doresc succes. - Stai! porunci Angelo. Tătarul Întoarse calul, așteptând. Pe chipul lui nu se citea nici teama, nici dezamăgirea. Era doar un mesager. Care nu primise nici un răspuns. - Regulile curtoaziei pe câmpul de luptă ne obligă la un răspuns, spuse Angelo, gânditor. Îi mulțumim marelui războinic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
care i-ar fi fost net favorabilă. Și Îi răspundem cu onestitate, așa cum, bănuiesc, ne-a pus și el Întrebările. Da, căpitanul Oană se află sub protecția noastră. Da, fiul căpitanului Oană se află alături de noi. - Fiul cel mare... murmură tătarul. - Ce ai spus? tresări Angelo. - Ce am spus și mai devreme. Poate Înălțimea voastră n-a fost atentă la formulare. Era vorba de fiul cel mare al căpitanului Oană. - Deocamdată, e singurul... spuse Angelo, scormonindu-l cu privirea pe mesager

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
luptătorul sosit de dincolo de capătul lumii, Învingătorul Celor Patru, Marele Maestru al Ordinului Șarpelui și Săgeții, Ștefan Oană. În fața lui, toți suntem țărână și vânt! O liniște grea se lăsă după cuvintele mesagerului. Apărătorii priviră spre Alexandru, care Înaintă spre tătar, de data aceasta fără a mai scoate spada din teacă. Ajuns În fața lui, spuse doar atât: - Jură. Tătarul nu schiță nici un gest. - Jură, repetă Alexandru. Jură că tot ce ai spus e adevărat. Jură pe ce ai mai scump. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În fața lui, toți suntem țărână și vânt! O liniște grea se lăsă după cuvintele mesagerului. Apărătorii priviră spre Alexandru, care Înaintă spre tătar, de data aceasta fără a mai scoate spada din teacă. Ajuns În fața lui, spuse doar atât: - Jură. Tătarul nu schiță nici un gest. - Jură, repetă Alexandru. Jură că tot ce ai spus e adevărat. Jură pe ce ai mai scump. Pe Tengri, Eternul Cer Albastru, divinitatea voastră, a mongolilor de dincolo de munții Altai. Jură pe spiritele munților și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ai spus e adevărat. Jură pe ce ai mai scump. Pe Tengri, Eternul Cer Albastru, divinitatea voastră, a mongolilor de dincolo de munții Altai. Jură pe spiritele munților și pe cercul pe care sunt construite iurtele voastre. Nici de această dată tătarul nu răspunse. Dar, cu un gest lent, ca să nu fie suspectat de Apărători, duse mâna la piept și scoase un răvaș. - Aceasta, spuse mesagerul, este scrisoarea pe care fiul cel mic al căpitanului Oană Îl trimite fratelui său Alexandru. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Amir Baian. Încredințez flancul drept războinicilor săi. Aștept de la ei să devieze atacul spre centru și să provoace pierderi cât mai grele dușmanului. Vreau să am ienicerii În bătaia artileriei, cu flancul stâng expus șarjei de cavalerie. - Am Înțeles, spuse tătarul. Dați-ne doar cinci minute ca să intrăm În dispozitiv. Apoi dădu pinteni calului și dispăru În vale, ridicând În urma lui un val de zăpadă. Adevărata bătălie abia Începea. Observatorul semnaliză eliminarea silențioasă e ienicerilor de pe flancul drept. Strecurați fără zgomot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
mongolă privi bandajele de sub blana de urs și observă urmele vineții ale torturii. Sânge Închegat, arsuri, degete strivite, oase rupte. Așeză cu grijă blana la loc și, câteva clipe, rămase nemișcat. Apoi, Încet, fără a se Întoarce cu fața spre tătarul legat de șaua calului, spuse În limba mongolă: - Ogodai... Acesta este prizonierul tău? La aceste cuvinte, trei oameni reacționară simultan. Alexandru Înțelese cuvintele și, străbătut de un fior, scoase spada și porni În goană spre tătarul legat. Angelo ridică brațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Întoarce cu fața spre tătarul legat de șaua calului, spuse În limba mongolă: - Ogodai... Acesta este prizonierul tău? La aceste cuvinte, trei oameni reacționară simultan. Alexandru Înțelese cuvintele și, străbătut de un fior, scoase spada și porni În goană spre tătarul legat. Angelo ridică brațul pentru a avertiza Apărătorii că ceea ce avea să urmeze nu implica participarea lor. Iar Yves opri goana lui Alexandru, aruncându-se asupra lui și prăvălindu-l În zăpadă. - Ogodai... reluă Amir, netulburat. Ai Încălcat Yassa, legea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
va trebui să accepți ultima umilință. Din cele șase săgeți vei primi cinci. Folosește-le cât poți de bine. Căci nu vei mai vedea niciodată Eternul Cer Albastru. Cei doi războinici Bordjighin care Îl păzeau pe Ogodai Îi dezlegară mâinile. Tătarul primi un arc identic cu cel al lui Amir. Apoi primi cinci săgeți, iar Amir una. - E nebun... șopti, fascinat, Alexandru. De pe ce lume vine omul ăsta? Va muri inutil... e nebun... dar ce nebunie frumoasă! Ce provocare! Parcă toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]