4,773 matches
-
literar” (în „Literatorul”, 1899), „Poezia nouă” și „Transformarea liricii” (în „România Jună”, 1900), îl situează pe cântărețul și cavalerul „Fecioarei în alb”, comilitonul „Solilor păcii” și doritorul parfumului „Trandafirilor înfloriți”, să fie, după maestrul Al. Macedonski, cel de-al doilea teoretician al simbolismului românesc, întruchipând intelectualul analitic, cu viziune integratoare, multidomenială, în calitate de poet, prozator, dramaturg, sociolog, economist, ziarist. George Bacovia publica în revista bârlădeană "Vitraliu" poemul ”Tu ai murit”, dedicat memoriei lui (apud. Constantin Ciopraga, Despre fenomenul Bacovia, în "Vitraliu", XV
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Ed. Vieței Nouă, 1910, pp. 122-125. CARACOSTEA 1940: D. Caracostea, "Semnificația lui Titu Maiorescu", București, Institutul de istorie literară și folclor, 1940, p.20. CARACOSTEA 1988: D. Caracostea, "Scrieri alese", Editura Minerva, București, 1988 CAZACU 1967: Mihai Cazacu, "Ștefan Petică, teoretician literar", în „Analele Universității din Timișoara”, Seria Științe Filologice, V, 1967, pp.103-115. CARDAȘ 1937: Gh. Cardaș, "Poezia românească dela origine până în zilele noastre. Antologie și studiu" (vol. 2), Institutul de Arte Grafice „Tiparul Universitar”, București, 1937, pp. 523-526 CĂLIN
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
trecut de concursul jurizat de scriitorul Alexandru Odobescu. Timpul pe care l-a petrecut acolo i-a oferit ocazia să își lărgească cercul de cunoștințe și prieteni, întâlnindu-se cu Caragiale și Alexandru Vlahuță, istoricii Hasdeu și Grigore Tocilescu, și teoreticianul marxist Constantin Dobrogeanu-Gherea. A studiat pentru prima dată în străinătate în Italia (aprilie și iunie 1890), apoi în Franța, unde a urmat cursurile "École pratique des hautes études". A contribuit la "Encyclopédie française", recomandat personal de slavistul Louis Léger. Reflectând
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
contracarată de un grup de naționaliști de extremă-stânga din facțiunea poporanistă, care au intrat în Partidului Național Liberal, și, la scurt timp după aceea, au intrat în conflict deschis cu Iorga. Deși făcea parte din aceeași familie culturală ca "Sămănătorul", teoreticianul poporanist Constantin Stere a fost desființat în articolele lui Iorga, deși Sadoveanu a încercat să rezolve această problemă. Campania naționalistă a lui Iorga a cunoscut vârful în acel an: profitând de un val de francofobie în rândul populației urbane tinere
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
despre Germanii din România și i-a felicitat pe românii care plecau din armata austriacă. Antantiștii care doreau Transilvania înapoi s-au întors împotriva poporaniștilor, care deplângeau soarta românilor din Basarabia, regiune aflată sub opresiunea Imperiului Rus cu consimțământul aliaților. Teoreticianul poporanist Garabet Ibrăileanu, editor al publicației " Viața Românească", l-a acuzat pe Iorga că nu a venit deloc în sprijinul basarabenilor. Iorga a reflectat asupra temelor politice în raportul predat Academiei în 1915, intitulat " Dreptul la viață al statelor mici
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
finanțeze proiectul, mai ales a pasionaților de aerostate însă s-a lovit de mult scepticism asupra ideii că o mașină zburătoare cu o densitate mai mare decât cea a aerului ar putea zbura. Vuia merge la Victor Tatin, un cunoscut teoretician care construise în 1879 un model experimental de aeroplan. Tatin este imediat interesat de proiect dar încearcă și să-l convingă pe Vuia că nu este nimic de făcut pentru că-i lipsește un motor adecvat și este instabil. Vuia însă
Traian Vuia () [Corola-website/Science/296853_a_298182]
-
țările din sfera de influență a URSS-ului, pe timpul vieții și după moartea lui Stalin. Termenul folosit în Uniunea Sovietică și de cei mai mulți care i-au susținut moștenirea este de fapt „marxism-leninism”, denotând faptul că Stalin însuși nu era un teoretician, ci mai degrabă un lector care a scris câteva cărți într-un limbaj lesne de înțeles și, în contrast cu Marx și Lenin, a adus puține contribuții teoretice noi. Mai degrabă, stalinismul este o interpretare a ideilor celor de mai înainte, un
Stalinism () [Corola-website/Science/298236_a_299565]
-
occidentale. Pentru comuniști, marxiști, antileniniști, ca și pentru , bolșevicii au pus la punct încă de la început un și au încălcat principiile comuniste și marxiste. Comentând încă din epocă pe marginea evenimentelor din octombrie și Războiului Civil, marxiștii, cum ar fi teoreticianul sau revoluționara Rosa Luxemburg, și-au concentrat criticile asupra naturii Partidului Bolșevic și asupra organizării sale leniniste (pe care Troțki însuși a denunțat-o încă din 1904 ca un pericol). În ochii lor, asimilarea partidului cu poporul, disprețul lui față de
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
viza subiecte clasice sau exotice pe care le tratau cu o mare rigiditate a formei și cu o maximă detașare a emoției. Elementele acestei detașări proveneau în foarte mare măsură din „Estetică” lui Arthur Schopenhauer. În 1972, Théodore de Banville (teoretician al parnasianismului) publică documentul „Micul tratat de poezie franceză” ("Petit traité de poésie française"), adevăratul manifest al noului curent. Parnasianismul european este bine reprezentat de poeții francezi: Théophile Gautier («Leș Emaux et Camées»), Théodore de Banville («Leș Camées parisiens», «Le
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
ul (cuarcul, sau quarkul, pluralul quarcuri sau quarci) este o particulă elementară care interacționează prin forța nucleară puternică și care constituie materia „grea” (numită și barionică). Ipoteza existentei quarcului a fost propusă de teoreticianul Murray Gell-Mann în 1964. După un șir lung de experiențe și descoperiri, se cunoaște în prezent că materia este formată din molecule și moleculele din atomi care definesc elementele chimice, descoperite la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către Lavoisier. După
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
dovedit mai apoi a fi și el divizibil și conținînd nucleoni (protoni și neutroni). La începutul anilor 1970 s-a demonstrat însă experimental că și nucleonii sunt de fapt compuși, iar componenții lor, botezați „quarcuri” (en: Quark s) de către fizicianul teoretician Murray Gell-Mann, sunt considerați a fi indivizibili, adică particule elementare ca și electronii. urile sunt particule de spin 1/2, din familia de fermioni (un fermion, doi fermioni), nume generic atribuit particulelor care au proprietatea că nu se pot găsi
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
multe propuneri pentru o eventuală structură, dar aceste propuneri se bazează mai degrabă pe considerente logice și de bună inspirație, doar cu legături indirecte cu experiențele. Câteva exemple sunt modelele rishonilor, partonilor și ale preonilor, propuse în anii 1980. Fizicienii teoreticieni Murray Gell-Mann și George Zweig au propus independent în 1964 modelul de quarcuri. Cuvântul "quark" (scris în românește și în varianta "quarc") a fost ales de fizicianul Murray Gell-Mann, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, inspirat de romanul "Finnegan's
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
pereții catacombelor și din plafonul interior al Capelei Sixtine, iar ale artei orientale sunt scenele din viața lui Buddha sau picturile mormintelor faraonilor egipteni care au reprezentat trecerea la imortalitate. André Félibien (n. mai 1619 - 11 iunie 1695), arhitect și teoretician al clasicismului, a arătat o ierarhie de genuri, ale picturii clasice, acestea fiind „istoria, portretul, peisajul, mările, florile și fructele”. Pictura este una dintre cele mai vechi expresii artistice umane. În ceea ce privește estetica sau teoria artei moderne a picturii, ea este
Pictură () [Corola-website/Science/297480_a_298809]
-
desemna bunuri de consum ale elitelor și activități cum ar fi bucătăria, arta sau muzica. Alți folosesc eticheta de "cultură înaltă" pentru a o distinge pe aceasta de cultura "joasă", desemnând toate bunurile de consum care nu aparțin acestei elite. Teoreticienii culturii din secolul al optsprezecelea și începutul secolului al 19-lea și foarte mulți dintre cei de azi identifică cultura și civilizația pe care adesea le opun naturii. Astfel oamenilor cărora le lipsesc semnele culturii înalte par adesea mai naturali
Cultură () [Corola-website/Science/297522_a_298851]
-
naziștilor), oamenii politici germani care s-au decis pentru capitulare în Primul Război Mondial și pentru abolirea monarhiei în Germania, îndeosebi social-democrații, au fost porecliți "„criminalii din Noiembrie”" ("Novemberverbrecher"). Ideologia nazismului s-a bazat inițial pe idei preluate de la unii teoreticieni rasiști care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, lansaseră conceptele rasa ariană, puritate rasială. Conform acelor idei, omenirea ar fi fost alcătuită în baza unei ierarhii valorice a raselor, iar viața reprezenta numai „supraviețuirea adaptabililor”. Poporul german era considerat superior
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
al teoriilor conspirației" și a spus că popularitatea teoriilor conspirației pune de multe ori în umbră proiectul HAARP care poate furniza beneficii pentru comunitatea științifică. Informaticianul David Naiditch a făcut, de asemenea, referire la HAARP ca fiind "un magnet pentru teoreticienii conspirației". De exemplu, Rosalie Bertell a avertizat în 1996 despre dezvoltarea HAARP ca armă militară. Michel Chossudovsky a afirmat într-o carte publicată de Committee on Monetary and Economic Reform că "cercetări științifice recente sugerează că HAARP este pe deplin
HAARP () [Corola-website/Science/317017_a_318346]
-
fost realizată de muzicologi abia în anii 1980 și 1990 când au fost publicate cataloage tematice extinse. În timpul vieții sale și în ultima jumătate a secolului al XVIII-lea Telemann era apreciat atât de colegi cât și de critici. Numeroși teoreticieni au considerat lucrările sale ca fiind model iar compozitori importanți precum Bach și Handel i-au cumpărat și studiat lucrările. A fost foarte popular nu doar în Germania, ci și în alte părți ale Europei: comenzi pentru versiunile publicate ale
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
(n. 5 august 1909 Ploiești-d. 24 noiembrie 1974, București) a fost o italienistă, teoretician și istoric al literaturii italiene, profesor la Universitatea din București. A fost membră a Catedrei de Limbă și Literatură Italiană, discipolă a italienistului Ramiro Ortiz. În 1938 obține teza de doctorat în Litere și Filozofie despre "poezia lui Michelangelo". A
Nina Façon () [Corola-website/Science/317589_a_318918]
-
(n. 1908 - d. 1991), a fost un arhitect român de origine aromana și teoretician al arhitecturii românești care a avut contribuții esențiale atât în creația de arhitectură, cât și în protejarea, restaurarea și valorificarea monumentelor istorice. Adept al arhitecturii clasice moderne, nemulțumit de înstrăinarea față de tradiția de construcție regională, a căutat după terminarea studiilor
Constantin Joja () [Corola-website/Science/317605_a_318934]
-
întreg globul, au ceea ce se numeste intonație absolută. - Sistemul de intonație temperat, este un sistem artificial, creat matematic de om, preluat de teoria muzicii europene și folosit în creația culta europeană începând cu anul 1691, când a fost enunțat de teoreticianul Andreas Werkmeister. Consacrarea practică a fost făcută de Johann Sebastian Bach, prin cele două volume ale “ Clavecinului bine temperat “. Vom prezenta mai jos două sisteme de intonație netemperata, util a fi cunoscute de cântăreți. Acestea sunt : - Sistemul lui Pitagora - Sistemul
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
a Universității din București în anii 1951-1955, pe care a absolvit-o cu succes, fiind repartizat ulterior în laboratorul de spectroscopie al Institutului de Fizică al Academiei Române. În anul 1957, după schimbarea denumirii Institutului, Ionescu a fost angajat ca tânăr teoretician în laboratorul de metode optice în fizica nucleară, condus de profesorul Ion I. Agârbiceanu. În luna decembrie 1959 Ionescu-Pallas s-a căsătorit cu Constanța Potoceanu, fizician la același institut. Are un fiu. A fost membru al PCR. Destul de curând laboratorul
Nicolae Ionescu-Pallas () [Corola-website/Science/317630_a_318959]
-
Ryan Burke, Jüri Lina and Morgan Gricar au argumentat că Iluminații bavarezi au supraviețuit, posibil până în ziua de azi. Multe din aceste teorii sugerează că evenimentele din lume sunt controlate și manipulate de o societate secretă care se numește Illuminati. Teoreticienii conspirațiilor au afirmat că mulți oameni de seamă au fost sau sunt membrii a societății Illuminati, incluzându-i pe Winston Churchill, familia Bush, Barack Obama, familia Rothschild, David Rockefeller și Zbigniew Brzezinski. Pe lângă organizația secretă și întunecată, diverse grupări frățești
Illuminati () [Corola-website/Science/317678_a_319007]
-
sau ipoteză în cadrul romanului. Totuși există o explicație alternativă și mai plauzibilă - o soluție extrem de ingenioasă, care a fost luată de Eco din „Nopțile Arabe”: povestirea „Vizirul care a fost pedepsit” se bazează pe aceeași temă. Umberto Eco este un teoretician postmodern important, și "Numele trandafirului" este un roman postmodern . De exemplu, el afirmă în roman că „întotdeauna cărțile dezbat alte cărți și fiecare povestire cuprinde o alta, care a fost deja spusă.” Deși ideea a fost exprimată deja de Ecleziast
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
(n. 4 mai 1923, Roanne (Loire, Rhône-Alpes), Franța; d. 30 decembrie 1999, Bures-sur-Yvette (Essonne, Île-de-France), Franța) a fost un fizician teoretician francez. Fondator al Centrului de Fizica Teoretică de la École Polytechnique, a fost profesor la Institut des Hautes Études Scientifiques (IHÉS), președinte al "Societății Franceze de Fizica" și membru al Academiei Franceze de Stiinte. A adus contribuții importante în fizica teoretică
Louis Michel () [Corola-website/Science/318066_a_319395]
-
de conștiință privată și nu trebuiau administrate de către stat. Radicalismul târziu al lui Priestley a apărut din convingerea sa că guvernul britanic încălca aceste libertăți individuale. De asemenea, Priestley a apărat drepturile disidenților împotriva atacurilor lui William Blackstone, un eminent teoretician juridic, a cărui lucrare "Commentaries on the Laws of England" (1765-69) devenise ghidul juridic legal de atunci. Cartea lui Blackstone afirma ideea că disidența de la Biserica Engleză era o crimă, iar disidenții nu puteau fi subiecți loiali. Furios, Priestley a
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]