5,413 matches
-
Jenuța nici nu exista de fapt, dar ca să fie și mai credibil, i-a descris-o în amănunt, adăugându-i și niște gesturi nostime, cum ar fi fost că atunci când tăia ceapă nu îi dădeau lacrimile, dar o mânca nasul teribil și îl freca atât de tare, că ajunsese să aibă cojițe pe vârful lui. A-nceput să-și aranjeze cele câteva cravate pe care le avea, batistele, a numărat nasturii și butonii de rezervă, să fie sigur că-i ajung
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și pașii grăbiți ai celor trei prieteni. Ați adus banii, da ? Numărați-i să fie ficși, le spune Fernic. Pribeagu tocmai primise o parte din drepturile de autor pe câteva melodii și își dublase suma la Hipodrom, având un noroc teribil. Lui Cristi îi ajungea din cât făcuse în ultimele seri la Grand. Ia, mai bine dați-mi-i toți mie, să nu ne-apuce soco- telile cu ăștia, c-o să zică că-i luăm la mișto. — Ai, prințișorilor, rătăcitu-v-ați ? îi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
amici, îi privește în ochi cu un rânjet de invidiat pe concurenți. Le mai face cu ochiul, își mai țuguie buzele, mai scoate limba, se maimuțărește, încercând să-i irite. — Doi ! Unu ! Și deodată trage și se aude un bubuit teribil. Moment în care toți concurenții încep să țipe și să dea cu bicele în cai. — Aida, copii ! Aida ! țipă Fernic, care și ia un avans de câțiva metri. — Din stânga vin francezii, din stânga ! zbiară Pribeagu, iar Fernic o ia ușor spre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Când era-n cădere, în ultimele clipe, știi ce cred c-a spus ? „O s-o fac și p-asta, să nu zic-ai naibii că nu m-am și dus.“ Și Cristi a surâs pentru prima dată în acea săptămână teribilă, în care-i plecase fratele de cântec și de pahar. — Dintre toate nebuniile pe care le-a făcut, nu l-au dărâ- mat bătăile, nici foamea, taxele sau amenzile, nici avionul său cu care se-ntrecea-n peripeții, nici parașuta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în a lovi un om legat de mâini, din întuneric. — V-ați atins de domnul Vasile ? i-a întrebat imediat colonelul. — Nu, domnule, nici vorbă. Este posibil să fi adormit în dubă, mă iertați, și să fi avut un coșmar teribil, le zâmbește Cristi, a cărui sângerare s-a mai potolit. — Domnule Vasile, aveți ceva împotriva uniformei ? — Din contră. Tatăl meu a murit pentru țara asta în război. Am fost crescut cu dragoste și devotament pentru patrie și respect poate mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de băut. Abia la dușuri reușise să soarbă puțin din apa rece ca gheața, cu gust de clor și fier. Nu-i dăduseră nimic cu care să se șteargă, a pus uniforma pe trupul încă ud, iar în răcoarea aceea teribilă ca a unui beci, de aproape scotea aburi pe gură, loviturile primite în ceafă, în ficat, în burtă și la picioare au început să se facă tot mai simțite. Nasul își revenise, dar avea încă sânge închegat în nări și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
taică-su, care supravie- țuiseră războiului și acum aveau funcții înalte în cadrul armatei, au făcut toate demersurile și au reușit să -l declare inapt, pe motiv de boală, evitând astfel trimiterea în fața Tribunalului Militar. Scapă și din arest, scapă de teribilul proces care i-ar fi putut aduce o pedeapsă cruntă, însă va fi nevoit să execute câteva luni de instructaj militar înainte să poată fi lăsat la vatră și să-și continue cursul vieții de unde o lăsase. Până să primească
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mie, de aproape sau de departe, au Împărțit timpul lor - Timpul lor! - cu mine, acel timp al luptei, credinței, Îndoielilor, erorilor multiple, lașităților, dar și al unui curaj care nu rareori ne-a surprins pe noi Înșine, de parcă un Înger teribil și atent ne sufla la ureche, În ora ezitărilor și a tentațiilor demonice și atractive, reacția, gestul hotărîtor, adeseori sinucigaș! Dar... dar... dar...! Nu, nu Înșir aceste lucruri cu mânie; e „prea târziu” pentru mânie, În cazul meu este ora
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unui deceniu de „normalizare” politică și administrativă, „țapul ispășitor” și „monopolizator” al tuturor relelor, greutăților și eșecurilor enormului aparat statal, Încă hipercentralizat, În care reveneau, În cârduri ca să zic așa, foștii demnitari și funcționari superiori, fugari „o clipă” după șocul teribil care a Însemnat sfârșitul anului ’89 pentru Europa de Est și 22 decembrie pentru Români. Deși dăunătoare și exorbitantă, această „demonizare” a unui fost activist de vârf - care sub dictatură a arătat În multe ocazii, plătind pentru aceasta cu Îndepărtarea din posturi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care era renumit În primele decenii comuniste prin „portretele” purtate cu fast de atâtea și atâtea delegații ale fabricilor și instituțiilor! - și, mai ales al „unuia” - „prim-secretarul”, „secretarul general” și apoi „președintele” cu sceptru și cocardă tricoloră. Această concentrare teribilă a puterii În persoana unui singur individ a creat o simbolistică care, cum am văzut după 22 decembrie, s-a răsfrânt, s-a „revărsat” asupra celui ales, de data aceasta prin vot liber, secret și universal. Și, dacă nu numai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o „instituție” - a „patra putere În stat” cum Îi place a fi numită! - care trebuia să Învețe și să exerseze noul și asprul drept și responsabilitate de „veghe a puterii”Ă, În acel an ’90 care a văzut și trăit teribilul fenomen al „venirii minerilor În capitală”, toate reproșurile, acuzele, vindictele opiniei publice, ale presei, dar și ale populației În lungile marșuri zgomotoase de potest ce aveau loc peste tot, se Îndreptau toate Împotriva președintelui, niciodată contra primului-ministru. Deși acesta era
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care se Întinde pe parcursul a patru decenii, cel puțin, putem constata câteva lucruri care vor spune mult nu numai despre destinul lui, dar și despre destinul oricărui politician român; poate și al oricărui cetățean care a traversat aceste decenii unice, teribile, cum o spuneam, din istoria românească și est-europeană. Cunosc extrem de puține date din genealogia familiei sale - a crescut În orașul dunărean Oltenița, dar l-am auzit la televizor mândrindu-se cu o bunică maramureșeană! -, tatăl său a fost un comunist
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu se supun sau fac greșeli În aplicarea capriciilor sale, numite legi, ei bine, marele Tiran, Despotul istoric pedepsește, de la un moment dat, fără nici o noimă, distrugând nu numai orice legătură Între cauză și efect, dar desemnând prin voința sa teribilă și imprevizibilă pe oricine ca posibil recalcitrant, ca posibilă victimă. În „principiu” - ce sinistru sună acest cuvânt inventat de Greci! -, În „principiu” oricine poate fi vinovat, și se ajunge până acolo cu „arta conducerii”, Încât nimeni nu trebuie să aștepte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întârziere În fumurile adolescenței și ale „idealului” sau idealurilor de atunci m-a ajutat tocmai de a supune mai bine realitatea; de a nu-mi fi „frică de ea”, o „zeiță”, trebuie s-o recunoaștem, care inspiră, cu bune și teribile motive, o spaimă milioanelor de ființe vii care sunt „aruncate În Oceanul ei!”. Mi se părea mereu, cum o spuneam, că există soluții care Întrec ceea ce-mi apăreau mie - dar și celor din jurul meu, inși care erau certificați În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
miracol otrăvit de chingile propriilor lor, trecute, interese, de propria lor amintire, memorie, chiar din chingile cele mai ferme ale omului - legătura dintre cauză și efect. Sau, cei care trăiesc o catastrofă primesc „În dar” prezentul, ce-și arată fața teribilă, zeiască, Înfricoșându-i Încă o dată și catapultându-i fără milă În realitate - cea mare, cea „concretă”, acea moară care produce indestructibil și infinit creația și distrugerea - necesară Viului. - Ein jeder Engel ist schreklich! strigă Rainer Maria Rilke În prima și a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
avem atâta Încredere și totuși... ne urmărește și nu ne lasă odihna, ne strică „limpezimea vieții”, dar, uneori, când avem geniu - acea privire brusc pătrunzătoare, de o perspicacitate miraculoasă! -, Într-o catastrofă ce se abate peste noi ca simunul, vântul teribil al deșerturilor, sau când ne este obrazul „sfârtecat de leoaica numită iubire”, cum o spune poetul, sau când suntem cu adevărat singuri - singuri În natură, re-descoperind-o, cu farmecul și echilibrul ei de suprafață și forțele ei distrugătoare și clătinătoare, creatoare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se retrage orgolios, nu atât ca să se apere pe sine, ci pe noi. Pe care se pare că ne disprețuiește, dar... din nou, acest cuvânt, acest verb Își pierde Înțelesul când punem În mișcare forțe atât de inefabile și de teribile precum Prezentul, zeul ascuns și capricios, rudă cu Eros și aliat al lui Dionysos, de care unii dintre noi avem o acută nevoie. Și Înșirăm lungi și Întortocheate istorii, mișcând felurite personaje, doar pentru a-l atrage din vizuina sa
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
imperiu ideologic și armat a fost, cum o spuneam, iscat parcă din mintea unui ins „lipsit de simțul realității” și absolut lipsit de „cunoașterea psihologică a oamenilor” - cum adică, un fost prim-secretar, educat și protejat de șeful celei mai teribile organizații de poliție politică și dezinformare (după Gestapo, se’nțelege!Ă, distruge, demantelează, „dezorganizează” din interior Întreaga „construcție” care propulsase, e drept (fapt pentru care și azi milioane de Ruși regretă ce s-a Întâmplat!Ă, Rusia sovietică ca putere
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
doilea război, autorul are un capitol, nu amplu, dar curajos, ce poartă titlul Deutsche Katastrophe oder deutsche Konsequenz - Catastrofă germană sau consecvență germană; se Încearcă aici, cu calm și curaj istoric și psihologic, Într-o analiză de asumare a formidabilului, teribilului coșmar care fusese nazismul, de integrare a lui nu numai În istoria acestui popor, milenar ca și al nostru, la fel de Împărțit În stătulețe și posedat de aceeași „criză identitară” ca și al nostru, dar și În „psihologia” lui. Și concluzia
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Caragiale, mai „greoi de cap”, nu ne grăbim uneori să dăm oricum și orice fel de răspunsuri. Nu cumva, ne gândim noi În „prostia” noastră!, nu cumva sunt Întrebări care nu suportă un răspuns pe dată sau, mai știi - chestiune teribilă! -, nu cumva „există” Întrebări care nu „suportă” nici un fel de răspuns?! Cum erau sau cum era chestiunea pe care o pune acel dragon la intrarea În vestitul oraș al Tebei și care dragon, profund uimit și stupefiat că acel călător
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
poate fi schimbat, aflându-ne, noi, aici, aux portes de l’Orient, où tout est pris à la légère, legănați de un dulce și senzual fatalism „local-oriental”, fără Însă anvergura celui sud-asiatic, fără fanatismul lor religios, fără acea „credință În teribilul Profet” sau fără vigoarea, tenacitatea ascunsă a acelei calme „pulsiuni de victimă”, botezată „non-agresivitate”, o armă, s-a văzut, la fel de eficace ca și aroganța și organizarea imperială britanică... Da, „se pare” că perioada românească Între al cincilea și al nouălea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
chiar și fundamentele sau criteriile esențiale ale comunității care i-a dat naștere și care l-a format până la un anume nivel, până la un anume moment. Și „asistăm” atunci - atunci sau post-festum, după dispariția acestuia! - la un spectacol unic și teribil, căruia puțini „Îndrăznesc” să-i Înțeleagă semnificațiile - o „luptă a viului”, a acelui proces niciodată calm, ne-dăunător, al „Înaintării” unui grup comunitar, a unei comunități, o „Înaintare” care, În fapt, nu este decât o formă de a „rezista”, de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a unei paranoia a vârstei, diferită de acea demență senilă care se instalează la unii. Spaima de moarte care, din iluzorie și Îndepărtată În timp, devine brusc „prezentă”, secerînd În jur pe congeneri, făcându-se brutal simțită prin gâfâitul ei teribil. Schopenhauer, printre splendidele sale maxime traduse la noi de Titu Maiorescu, are una pe care o țin minte din tinerețe: viața, spune filosoful scepticismului european, viața seamănă cu un ochean; În tinerețe, Îl privim Întors și atunci moartea pare depărtată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dat naștere și la acel mit al paradisului sau al Arcadiei, ca la vechii Greci, loc și vârstă privilegiate, exonerate de orice vicisitudini cu care zeii ne Încarcă ființa și istoria. Nu știu dacă există un leac contra acestei spaime teribile, spaima de moarte; se pare că În lupta cu ea, cu această spaimă, mai eficiente sunt comunitățile decât indivizii izolați și e adevărat că În vremea noastră, când tehnica medicală a făcut mari pași În a prelungi viața, În același
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
putea numi tensiunea existențială. Valoarea unui corp, a unui proces, oricât de complex ar fi acesta, e dată de unicitatea sa, de limita sa inexorabilă. - Bine, bine, mi se va spune, e frumoasă teoria asta, dar... ce facem cu acel teribil instinct de conservare, un alt „zeu” al existenței și care, printre altele, este cel care sprijină efectiv și esențial nu numai prezervarea speciilor, dar, În regnul uman, produce Creația În toate domeniile, știință, artă, literatură, religie! Un instinct orb și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]