5,751 matches
-
să le câștige detașat, un an mai târziu vor decapita Partidul Țărănesc, iar la sfârșitul lui 1947, sub amenințarea armelor, îl vor forța pe rege să abdice, România urmând să fie declarată Republică Populară. Până atunci, toată populația este sub teroare. Armata rusă ocupă Bucureștiul, devastat și ruinat oricum după bombar- damentele din ’44, arestând sau executând pe oricine era sau pur și simplu părea a fi împotriva lor. Oricine putea să fie închis, împușcat sau găsit mort în cine știe ce condiții
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să dormi. — Da, pe Rada au arestat-o, încă de pe front, când era cu trupele artistice. — De ce ? — Au închis-o pentru că a recitat „Tatăl nostru“ !... Dumnezeu știe ce se întâmplă cu ea acolo. În noul București, aflat sub ruine și sub teroarea noului regim, căci odată cu plecarea regelui Mihai s-a dus și ultima speranță, Cristian Vasile era ca un străin. Din generația care odată îi era la picioare, cei mai mulți erau morți, alții fugiți pe afară, pe unde apucaseră, iar printre supraviețuitorii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
desemna, fără odihnă, dușmanii. Deoarece, se știe, dușmanii sunt la fel de necesari puterii ca și slujitorii, ba, uneori și mai și, iar marea artă a despotului este de a inspira acea spaimă supușilor - pe care cei care-l calomniază o numesc teroare! - ce este magnifică tocmai prin iraționalitatea ei. Și dacă un tiran sau altul Îi pedepsește pe cei care nu se supun sau fac greșeli În aplicarea capriciilor sale, numite legi, ei bine, marele Tiran, Despotul istoric pedepsește, de la un moment
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
diferitele părți ale globului spre țările - puține, altfel, sau spre Îngusta fâșie a Europei occidentale! - este un fenomen de masă al secolului care s-a sfârșit și al celui care Începe. Să fie oare motivată doar de cele două invocate: teroarea polițienească sau mizeria economică?!... Nu știu, dar aceasta este o altă discuție.Ă Pentru a conclude, aș putea zice, „imitând pe un Înțelept”, că acest refuz al meu dintotdeauna de a responsabiliza pe alții sau istoria pentru ezitările sau erorile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe care-l visau comuniștii - caricaturizând o utopie veche a unor visători sociali italieni, francezi sau ruși! - nu a „apărut” pe meleagurile noastre și niciunde, răul cel mare pe care l-a făcut dictatura ceaușistă a fost nu „asasinatul și teroarea polițienească” În primul rând, atribute ale antecesorului său, mai degrabă, Dej, ci... un amestec uluitor de grav și de amplu al tuturor straturilor sociale, rezultând, ca pe vremea trecutelor năvăliri barbare, o completă și profundă destructurare a orașelor, a populației
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În contradicție flagrantă cu datele pozitive ale existenței și, mai ales, cu voința noastră de „a fi” Într-o demnitate a ființei și Într-un bun echilibru cu principiile și credințele noastre pozitive, În flagranță, mai ales, cu „umilința și teroarea” extincției umane, „azvîrlirea” noastră În neant de parcă nu s-ar fi Întâmplat nimic În realitatea fenomenală și cosmică, Unamuno afirmă, la sfârșitul „revoltei” sale: iar dacă toate acestea trebuie să se Întâmple „astfel” și existența noastră lucidă și luptătoare va
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
religie a renașterii naționale, atrăgându-i prin proiectul său ideal (dar nu mai puțin obscur și utopic) pe unii dintre cei mai distinși tineri intelectuali din epocă (Între care Mircea Eliade și Emil Cioran), legionarismul și-a Încheiat cariera În teroare și sânge.<endnote id="22"/> În ansamblu, România Înclina spre dreapta. Era o lume predominant rurală, În sens atât real, cât și simbolic, iar țăranul, cu mentalitatea lui de mic proprietar, nu se lasă ușor tentat de ideologiile de stânga
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de ocupație sovietică), sau aflate În tabăra Învingătorilor, ca Polonia și Cehoslovacia, au avut aceeași soartă. Comunismul a fost un regim impus de cuceritor. Ar fi Însă greșit să se tragă concluzia că s-a menținut doar prin asuprire și teroare. Nici un sistem politic nu poate rezista atât de mult dacă nu Întrunește, În lipsa consensului, măcar adeziunea unor anumite categorii sociale. Procedând la o răsturnare radicală, construind „o lume pe dos“, comunismul i-a atras pe cei care au profitat (sau
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și așa au apărut În București pe 14 iunie mii de mineri din Valea Jiului În salopetele lor negre și Înarmați cu bâte. Printre ei, dirijându-i și stimulându-i, și falși „mineri“. Timp de două zile, În București a domnit teroarea. Au fost devastate sediile partidelor de opoziție, Universitatea și Institutul de Arhitectură. Erau vânați mai cu seamă intelectualii sau cei care păreau minerilor a fi intelectuali ori persoane cu moravuri dubioase: bărbați cu ochelari, femei cu rochii scurte... Loviți sălbatic
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu o altă atmosferă. Orașul acesta, cândva atât de animat, amorțise; oamenii doar se duceau și se Întorceau de la slujbă. Nopțile, cu străzi cufundate În Întuneric, erau sinistre. Puținele restaurante Închideau devreme, iar orașul rămânea pustiu. Anii ’50, În plină teroare, Încă mai păstraseră ceva din vechiul București. La 1989 nu mai rămăsese mare lucru. Mai erau În primii ani ai comunismului meseriași sau restauratori care-și știau meseria dinainte. Cu timpul, au dispărut, iar cei care le-au luat locul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
1940 este Încă prezent În memoria bucureștenilor. Au pierit atunci sute de oameni, cei mai mulți În urma prăbușirii blocului „Carlton“, abia construit, pe Bulevardul Brătianu. Catastrofele au prostul-gust de a se ține lanț, parcă invitându-se una pe alta: era În zilele terorii legionare și cu câteva luni Înaintea intrării României În război. Dar cea mai cumplită dintre catastrofe a fost cutremurul din 4 martie 1977, cu magnitudinea 7,2 (pe scara Richter). Timp de un minut, orașul s-a mișcat ca pe
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de stază, iar pentru a combate această constrângere trebuie să construiască zilnic o lume diametral opusă și un alt eu. Problema cu care mă confruntam în dimineața aceea era faptul că aveam nevoie să compun o alternativă pașnică vizavi de teroarea nopții precedente, însă jumătatea de univers a vieții unui scriitor încurajează drama și durerea și înfrângerea propice artei: din noapte putem face zi, din iubire ură, serenitatea devine haos, bunătatea răutate, Dumnezeu se transformă în diavol, fiica în prostituată. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de vin roșu. Pe parcursul următoarelor patru ore nu-mi aduc aminte nimic din ce s-a întâmplat. Scriitorul a furnizat amănuntele. Am scos laptopul și m-am conectat la Internet. Aici am tastat următoarele cuvinte: „stafie“, „bântuire“, „exorcist“. Surpriză și teroare: existau mii de pagini dedicate acestor subiecte. Aparent am încercat o delimitare, tastând „districtul Midland“. Asta a comprimat considerabil lista. Se pare că am intrat și pe alte site-uri, dar nu-mi amintesc asta. Se pare că am „decis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cred că știți în mare aceste lucruri, pentru că la dumneavoastră, în Moldova, a fost cam la fel.” Muzeul, cum spuneam, ilustrează cele trei ocupații succesive pe care le-a suportat Letonia. Prima invazie sovietică: 17 iunie 1940 - iulie 1941. Arestări, teroare, naționalizări, sovietizarea administrației. A început, ca și în Basarabia, cu un ultimatum sovietic care cerea capitularea Letoniei. Președintele țării l-a acceptat, pentru ca, ulterior, el și miniștrii guvernului leton să moară în Siberia. Au fost deportați în GULAG aproape 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
adaugă Verner, scriitorii ruși i-au spus că își doresc o mână forte, nu o democrație de tip occidental. Întrebarea lui e superficială, ca să nu zic prezumpțioasă: el uită prea ușor ce este o dictatură, ce este paternalismul consolidat prin teroare, prin frică și prin sărăcia celor mulți. Același reproș ni l-a adresat la Paris și nouă, basarabenilor, în legătură cu slaba aderență democratică a maselor din Moldova. În plus, Verner greșește așezând „renașterea națională” și democrația într-un raport de adversitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fraternizând în luptă și, cum am văzut, uneori și în ideologie cu Rusia lui Stalin. Acești intelectuali de vârf, mulți dintre ei cu doctorate în Apus și privind neclintit spre valorile sale, deodată părăsiți în mlaștina unei noi ocupații, o teroare, spre deosebire de cea seculară, turcească, nemulțumindu-se să ne spolieze aurul, petrolul și minereul, dar încercând să ne distrugă și ființa națională, tradiția și marile repere care au făcut din „cele trei mari provincii românești” o singură națiune, în ciuda istoriei lor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de exemplu!Ă au vrut, după revoluție, să arunce mărul discordiei printre literații români, avansând unele concepte precum: colaboraționiști, scriitori comuniști etc., „înfierând” uriași creatori precum Călinescu, Sadoveanu, M. Preda sau Nichita Stănescu și încercând să creeze un microclimat de teroare intelectuală în rândurile scriitorilor sub semnul „revanșei”, al „tribunalului istoriei” sau al „moralei”. Ideea, chiar, că „unii” au publicat sub comuniști era, după acești foști amici și totuși colegi ai noștri, un semn al colaborării cu instituțiile comuniste, uitând, d-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
uitați”, șterși sau „acoperiți” de figura „vampirului de Ceaușescu”. Dej, Pauker, Luca și ai lor au arestat și împușcat zeci și zeci de mii de inși, din toate straturile populației, și au instalat, pentru vreo două decenii, un regim de teroare ce nu-și avea corespondentul nici măcar în Rusia bolșevică, decât în perioada dură, stalinistă, a marilor procese din anii treizeci. Ceaușescu nu aresta aproape pe nimeni, cu excepția „frontieriștilor”, cei care încercau să „fugă” peste graniță, unii plătind-o cu viața
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a purtat și el uniforma de general de securitate, se pare chiar că nu s-a sfiit să tragă în unii țărani ce se împotriveau spolierii pământului lor și a vitelor, la începutul deceniului șase, dar, răspunderea marilor crime, a terorii anilor cincizeci, a tipului barbar de deposedare a avuțiilor particulare, a atacurilor contra culturii, credinței, tradiției revine lui Dej, Pauker, Luca Teohari Georgescu and company.Ă Să fim noi atât de „uituci” față de marii criminali, tinerii care fac publicistică intensă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după ocuparea României de către Rușii bolșevici. O analiză fină, complexă, pertinentă, exersată într-un dialog scriptic de doi intelectuali de rasă, o recomand tuturor celor care vor să arunce o privire nuanțată asupra unei jumătăți de secol de istorie și teroare comunistă. Uimirea mea la lectura atentă a acestei cărți a fost că prietenul Matei face extrem de puțin caz în paginile ei de prietenia „celor cinci”, care mie, lui Nichita și lui Cezar ni se păruse o fază esențială în formarea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ci „vechea estetică” ieșită din tiparele Renașterii și Europei moderne s-a afirmat plenar și a trebuit să fie înghițită și acceptată de ciracii și oportuniștii momentului politic. Mai mult, au apărut, în acești cincizeci de ani de confuzie și teroare ideologică, personalități culturale uriașe, care au produs opere ce vor fi cu greu egalate în libertatea de azi. Iar noi, scriitorii de atunci, care am luptat enorm pentru fiecare carte, pentru fiecare text - încă o dată, nu numai cu cerberii regimului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
singură editură națională, supravegheată strâns de foruri culturală și politice. Unul dintre ele era al scriitorilor din jurul Gazetei... -, S. Damian, Al Mirodan, Geta Horodincă, Mazilu, parcă, dar nu garantez de exacta componență a acestor grupuri. Cum ne aflam în plină teroare stalinistă, astfel de prietenii literare păstrau un fel de aer de „conspirativitate ne-politică”, tinerii debutanți erau extrem de prudenți, de temători, mai ales după scandalul grupului lui Cosașu, numit și al „adevărului integral”, sau după moartea fulgerătoare a lui Labiș
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care nu-i respectă pe „maeștrii culturii”! Nici Stancu, care a murit înainte de revoluție, și nici Crohmălniceanu nu au dat vreodată cel mai mic semn de regret față de serviciile ample și „entuziaste” pe care le-au adus partidului în anii terorii celei mai brutale, când închisorile gemeau de elita administrativă, financiară sau culturală a României, iar din programele școlare erau extirpate numele cele mai prestigioase ale clasicității și modernității literare, un loc larg ocupându-l veleitari penibili, descoperiți și umflați valoric
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca un bun costum de haine, să li se potrivească „pe măsură”... La urma-urmei, stăm cu fața spre o jumătate de secol, și noi, generațiile care ne-am trăit cea mai mare parte a existenței lucide sub un regim de teroare, am... trăit, totuși! A trebuit „să trăim”, să rezistăm, în pușcăriile politice sau „afară”, în aerul dens și otrăvit al unei false și criminale „utopii” importate de la dușmanul de veacuri al României, de la ruși! Și, o dată trecută bariera brutală a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
litera, cuvântul scris ce, cum o spuneam, „fixează”, unește și legitimează o națiune. „Complice” cu propria-ți națiune aflată o jumătate de secol în barbarie civică înseamnă „a nu minți”! A nu minți în operă, când vă aflați împreună sub teroare, a îndrăzni a scrie texte în limitele nu numai ale verosimilității, dar și ale adevărului civic și apoi a avea forța și răbdarea, tenacitatea de a le publica, atunci, sub tirania comunistă, trecând de numeroasele cenzuri dure și perfide ale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]