5,246 matches
-
deja o opinie despre dumneavoastră. Nu și-o vor modifica prea mult, așa cum vă închipuiți. E posibil să creadă că astăzi păreți puțin mai stresat. Ar putea să vă considere o persoană mai tensionată sau chiar mai nervoasă, poate chiar timidă și atîta tot; chiar contează? Care sînt lucrurile cele mai importante pentru dumneavoastră și cum ați vrea să fiți perceput de către ceilalți? Totodată, trebuie să apreciați în mod realist și intensitatea dorinței dumneavoastră de a obține aprobarea celorlalți. A B
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de cel pe care l-am cunoscut vreme de 18 ani. Istoric Nu există un istoric psihiatric sau medical anterior semnificativ. A fost cel mai mare dintre trei copii, a avut o copilărie stabilă, deși afirmă că la școală era timid și cam singuratic. Și-a descris mama drept o femeie nervoasă, care tindea să evite contactele sociale. Tatăl obișnuia să bea destul de mult, deși dl D. nu și-a amintit nici un episod de violență asociată cu alcoolul. Și-a descris
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
oarecare măsură pretențiile lor, ne-am anihilat, ne-am gârbovit, am lăsat deci deoparte Biblia noastră, valorile noastre de netăgăduit; ne-am simțit ca niște oameni de nimic în fața gălăgiei timpurilor, iar cuvântul nostru (n.n. predica, cateheza) a devenit nesigur, timid și aproape ceva rușinos. Când ne vom elibera, deci, de sclavia infamă a unei științe ridicole care prezintă toate ipotezele sau presupunerile romantice, ale unor minți preconcepute, drept dogme științifice; ale unei filozofii superficiale care-și schimbă continuu logica de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care creștinul catolic le primește sub chipul pâinii și al vinului (sf. Împărtășanie sau sf. Euharistie) Date biografice Născut la Verona la 8 oct. 1873, Sf. Ioan Calabria a fost botezat pe 1 nov. 1873, în biserica Sfinților Apostoli. Copilului timid și sărac nu i-a fost ușor să răspundă la chemarea Domnului, Care îl voia preot: a putut să-și atingă țelul datorită minunatelor intervenții ale Providenței divine, urmând, cu mari dificultăți, studiile teologice la Seminarul din Verona, întrerupte vreo
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lucrurilor (nuclee, atomi, molecule, stele, galaxii ...). „Miracole“, de fapt întrebări la care nu există răspuns, există în ambele teorii. Însă „creațiunea“ ne dă „miracolul“ dintr-odată, cu o punere în scenă grandioasă în timp ce „evoluția“ ne dă „miracolul“ puțin, câte puțin, timid, un „miracol“ în pilule. În concluzie am putea vorbi despre „evoluție“ venind dinspre „creație“ fără a le separa, ci acceptând ideea că, de fapt, este vorba despre „creație și evoluție“. 3. Complementaritatea știință-religie Astăzi, mai mult ca oricând, se caută
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
mai pierde timp, luam „inima“ pe sus și intram cu ea buzna în câte un birt de mâna a doua ori a treia. îmi amintesc cum odată Nicolae Maimarolu apare cu un prieten al său, anume Borcănescu. Era un băiat timid, bun băiat de altfel, și cu parale. Maimarolu îl cam pusese în curent cu situația când l-a adus la cafenea. Îi spusese că va trebui să invite la masă pe câțiva capuținiști, fiindcă așa e tradiția. Borcănescu a primit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
dar acesta era original, prin prostie. Nu considera răspunsul bun decît dacă era dat exact cu frazele din cursul lui. Am fost, la examene, în seria de zece studenți, după alfabet, mereu cu George Brătianu. Era un student studios și timid și suferea că nu i se puneau întrebări mai grele din cauza numelui, spunea el. Ne-am reîntîlnit, mai tîrziu, la studii și la Paris. El se dedicase însă științelor istorice ca să devină profesor. În ziua cînd ni s-a dat
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pe Stil Nou, aplicat de la 1 aprilie 1919). Regina Maria relatează că: „După prânz, a venit (la Palatul Cotroceni nn.) Mihai să ne vadă. El a intrat în încăperea în care ne aflam cu toții după dejun. N-a fost deloc timid, dar foarte tăcut. Este întotdeauna adorabil, dar vorbește foarte puțin, deși înțelege totul și mimează tot ce vrea să spună”. Vineri, 18 ianuarie. Regina Maria se duce să-l viziteze pe Mihai. „...Ne-am decis să luăm o ceașcă de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de pe Calea Victoriei, iar seara și noaptea stătea cu mama, în Palatul de pe Șoseaua Kiseleff. Ca urmare a firii sale interiorizate și a sistemului educativ aplicat de Principesă, mult contestat de Regina Maria (vezi 5 ian. 1929), ,,Mihai era un copil timid și ultra-corect, care abia avea curajul să vorbească”. Regele Carol îi schimba sistemul educativ, integrându-l într-un grup de copii cu vârste apropiate. La Palatul Regal veneau să-și petreacă timpul împreună cu Mihai, copiii lui Puiu Dumitrescu, (Jenny), ai
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
în cursul aceleiași zile trebuia să se încadreze și să răspundă exigențelor comportamentale impuse ziua de tatăl său, iar dimineața și seara de mama sa, trebuie să-i fi creat micului Mihai dificultăți de adaptare. Așadar, chiar dacă era potolit și timid, și dornic de a le îndeplini dorințele, avea și momente de evadare, când lăsa timiditatea și rezervele deoparte și devenea zgomotos, ca orice copil normal. Era în spiritul epocii ca, pentru potolirea copiilor “recalcitranți”, părinții să recurgă la o sperietoare
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ținută discretă care amintește de a mamei sale”. Regele explică lui Iorga, modul său de a vedea muzeele, întâi în ansamblu și apoi în amănunt. ,,Ar vrea ca fiul său să aibă o primă visiune totală a străinătății. Îl crede timid; așa a fost mult timp și el”. Sâmbătă, 28 decembrie. Ministrul Franței la București, d’Ormesson, a remis regelui Carol al II-lea „însemnele Legiunii de onoare în gradul de Mare Cruce conferite de domnul Președinte al Republicii Franceze MS
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
îndeajuns pe Mihai. Va avea prilejul acum când, împreună cu tatăl său, va fi primit la Buckingham Palace, la Primărie, va fi oaspete la banchetul de la Palatul Regal și gazdă la banchetul de la Legația română. „Voevodul Mihai este un bărbat acum... Timid cu toate că apare des în public, este demn, are o atitudine încântătoare și de abia a împlinit 17 ani. El are înfățișarea unui tânăr de 20 de ani. <...> Odată cu această vizită se va deschide în capitala Angliei sezonul de iarnă, care
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
foarte apropiat și distins. Scria frumoase scrisori, izvorâte din sufletul său nobil și sensibil, pe care le-am păstrat multă vreme... Alături de el era Fănică Pascari, un bun economist de mai târziu, la o unitate CEC din București. Deși mai timid, era un băiat de ispravă, rămânând prieteni foarte apropiați ani în șir. Trucă Nichiforiuc, cantor bisericesc, frumos fizic și psihic. Avea un dar înnăscut de-a vorbi, de-a încânta fetele și mai ales de a interpreta o diversă gamă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
va urma, dacă rămâne în continuare pe teritoriul Basarabiei. Cu greu am reușit să intrăm pe pod. Aici, paza era asigurată de soldații ruși. Am trecut prin momente critice. Ne-au salvat inițiativa, curajul mamei (de altfel o femeie foarte timidă) și cunoștințele ei de limbă rusă. Ajunși dincolo de pod am fost protejați de localnici. Podul a fost dinamitat, rușii s-au ținut de cuvânt! De aici până în satul bunicilor mei din Suceava, drumul s a derulat fără evenimente deosebite. Doar
POVESTEA REFUGIULUI MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Codreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1674]
-
printre animeuri numărându-se „Ojomajo Doremi”. Ziua de 3 martie se mai numește și „Mimi no hi”. În luna martie se încheie anul școlar și tot acum au loc și ceremoniile de absolvire. „White Day”( Ziua Albă)14 martie. Deși timizi din fire, în această zi, bărbații japonezi își înving timiditatea oferind femeilor, soții, mame, fiice, colege de muncă, subalterne și prietene, ciocolată și flori . De fapt, este răspunsul bărbaților la gestul delicat al femeilor care le-au dăruit flori sau
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
s-a Întâmplat nimic, după cum cred, Adelheid călărește mai departe. O s-o găsești la locul unde a fost chemată. În astă vreme, obiectul uneltirilor lor infame călărea cu inima grea spre capela din pădure, făcându-se că nu aude reproșurile timide și pline de spaimă ale Berthei, care se străduise zadarnic s-o Întoarcă din drum pe stăpâna ei. V Cam cu zece ani Înainte de , momentul când Începe povestirea noastră, la Curtea ministerialului din Appenweier, avusese loc un eveniment cu totul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și podul nicăieri! Am întrebat un om, mi-a spus că podul era în față, dar nu știe dacă este cine să ne treacă. Era vorba de un pod plutitor. Ne-am uitat unul la altul, eu și George, apoi timid am întrebat cum s-ar putea ajunge la șosea. Mi s-a răspuns că doar prin Bacău (Bacăul este la 40 de kilometri de Roman, de acolo ar mai fi fost încă vreo 15; după trecerea peste Siret la Bacău
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Pe vremea aceea, încă mai trăiau bunicii mei după tată și, bineînțeles, o parte din unchii și mătușile mele. Ne-am instalat într-o aripă casei părintești și am început să ne adaptăm noilor condiții de viață. Era primăvară. Ici-colo, timid, vegetația încerca să-și facă simțită prezența. Fusese o iarnă relativ ușoară, lipsită de ninsorile binefăcătoare pentru agricultură. Au fost, în schimb, geruri năprasnice și vânturi puternice, care răscoleau puțina zăpadă, îngrămădind-o pe ulițele întortocheate ale satului. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
primul rând de la ușă, cu fundul pe pupitru și picioarele pe banchetă, înghesuind brutal pe cei doi copii unul în celălalt. Din poziția asta dominatoare, asemenea unei reptile pufăitoare, pândea momentul oportun pentru a ataca fulgerător victimele inofensive. Am bătut timid la ușă. Mi s-a răspuns cu o voce strident-șuierătoare, asemenea unei lovituri de bici: Intră! La vederea mea, cu ghiozdănașul în spate și chipiul în mână, legiunea de draci a reacționat la unison și violent ca o erupție vulcanică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
carate dintre toate diamantele ce se descoperiseră vreodată în carierele Continentului Negru. Uluitor! Impresionat și marcat profund de cele constatate, m-am grăbit să transfer spre analiză pertinentă această "bijuterie perisabilă", confratelui său întru simțuri: organul olfactiv. Acesta, la început timid, apoi cu siguranță din ce în ce mai mare, dilata și contracta orificiile nazale, asemenea unui burduf de acordeon, mânuit cu o desăvârșită măiestrie de Fărâmiță Lambru. Erau fascinate! Efluviile aromatice invadau căile de acces, ducându-se instantaneu la organul decizional, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
postero" "Bucură-te de ziua aceasta, încrede-te cât mai puțin în ce va fi mâine". Apoi ușa vagonului a huruit puternic pe ambele role, deschizându-se generos pe întreaga lungime. În fața noastră, Neamțul, cu arma la spinare, ne zâmbea timid, copilărește. Sărut-mâinile, doamnă. Bună dimineața, copii. A sosit timpul să ne luăm rămas bun. Copii, să ascultați de mămica voastră în toate împrejurările și să nu o supărați. Eu vă iubesc și mă voi gândi întotdeauna cu drag la timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
deja se stricase, iar nouă ne era din ce în ce mai greu să facem chirpici. Apa era rece, pământul se răcise și din înaltul cerului începuseră să apară, balansându-se ușor în aerul înfiorat de vântul aspru, primii fulgi de zăpadă stingheri și timizi, uitându-se plini de curiozitate la munca noastră de pe șantier; parcă ar fi vrut să ne spună: Bine, băieți, dar se poate? Acum e rândul nostru să venim... Da, fulgilor de nea, însă noi mai avem treabă. Nici nu poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
După o lungă perioadă s-a îmbunat, scena mi-a revenit instantaneu în memorie și am scris poemul Prințesa din Bodemuzeum, publicat în volumul Marțea canonului. Cred că aici e vorba despre tabu-ul în artă. A.B.Poeții sunt timizi? Eu unul sunt. La o lansare de carte, la o întrunire, de orice natură ar fi, când nu sunt eu cel implicat, nu mă așez în prima bancă. Tot așa la o masă festivă nu mă așez în capul mesei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
un laborator de creație. Când și unde se naște scriitorul? De ce și pentru cine scrie? Își cunoaște publicul? Ce așteptări are de la critici? Sunt citite cărțile? Ce înseamnă poezia? De ce e singur poetul? Ce îl inspira pe scriitor? Poeții sunt timizi? Pot deveni scriitorii personajele-din-carte? E sărac artistul? Când mor unde ajung poeții?... Întrebări unele cu răspuns, altele fără... 1
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cumințit. Pământul trepidează și acum de pregătirile unui nou război, poate mai mare, mai Înfricoșător. Cotim pe șosea la dreapta. Locul e plin Încă de nebunia războiului. E greu să descoperi un metru pătrat nerăscolit de obuze. Vegetația e slabă, timid dezvoltată și ea de nebunia omului. Ajungem la vestitul fort Vaux. Vizităm tot interiorul. Într-o cameră de 20 m², au stat Îngrămădiți ultimii soldați francezi, zile Întregi, alături de bravul lor comandant, colonelul Reynal, În Iunie 1916, când a fost
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]