5,369 matches
-
mi aduc aminte că vreme îndelungată am fost fascinată de lumea aceea cuminte, așezată și tăcută a cărților, acolo unde toți oamenii vorbeau în șoaptă și erau extrem de amabili. Și mai era ceva, ceva ce ținea doar de parfumul hârtiei tipărite, asociindu-l uneori cu cel al unei mușamale noi, abia desfăcute, proaspăt ștanțate. Am împrumutat atunci primele cărți alese cu grijă de tata, dar țin minte că fascinația mea de copil s-a oprit în fața unei cărți pe un format
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mi aduc aminte că vreme îndelungată am fost fascinată de lumea aceea cuminte, așezată și tăcută a cărților, acolo unde toți oamenii vorbeau în șoaptă și erau extrem de amabili. Și mai era ceva, ceva ce ținea doar de parfumul hârtiei tipărite, asociindu-l uneori cu cel al unei mușamale noi, abia desfăcute, proaspăt ștanțate. Am împrumutat atunci primele cărți alese cu grijă de tata, dar țin minte că fascinația mea de copil s-a oprit în fața unei cărți pe un format
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
anul 2005. Eliade vorbea despre fosilele vii, relicvele sociale existente în lumea rurală care s-au conservat peste timp. Cam așa ceva cu unchi-miu’. Mereu a avut un comportament bizar ca telespectator și în calitate de consumator al oricărui mesaj scris sau tipărit. Biblioteca lui unchi-miu’ era, orice s-ar spune, extrem de bine garnisită, aprovizionată sau cum vreți s-o luați. Găseai acolo de la Almanahuri ale umorului sau Perpetuum comic, cum parcă se numea și nu înțelegeam ce vasăzică asta, până la Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
au scos din minți chiar și pe cei care nu își pierduseră încă simțul realității. Nu e nevoie să ajungi mare dictator ca să simți pe propria piele cînd ești strîns cu ușa. Punctul unu, începe Roja, aruncîndu-și ochii pe rîndurile tipărite strîmb, fiecare cu ce-l doare, Frontul Democrat Român vrea să înceapă dialogul cu Guvernul României, dar nu mai vrea să audă de Pitic, Geniul trebuie să iasă din scenă, așa zice aici. — Ce-ați spune, dom’Roja, întreabă Gulie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Acestea erau adesea ocupate de ofițeri de la Kripo din Alex, iar asta avea ca efect faptul că Stock era obligat să Își etaleze devotamentul față de național-socialism, chipurile. Pe perete se afla un afiș mare cu Führerul, ca și un Îndemn tipărit care zicea: „Dați Întotdeauna Salutul Hitler!“ Stock nu fusese mereu așa, iar Înainte de martie 1933 fusese un pic cam „roșu“. Știa că eu știu și Îl Îngrijora permanent gândul că și alții ar putea să-și aducă aminte de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
vreunei cărți și nici eu nu publicasem vreo carte. Eram fiecare, el ca avocat, eu ca inginer, captivi Încă fragezi ai „Marii Bestii”, cum numește Simone Weil societatea. Puntea dintre noi se deschisese instantaneu, boltă de cărămizi imponderabile de hârtie tipărită. Carnea trupurilor noastre nu era Încă tristă, mai credeam că vom citi toate cărțile și vom izbuti, cine știe, să ne transcriem toate visele... Am și fost găzduit câteva luni În apartamentul său, și chiar dacă nu aș fi revenit vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
călătoriei „turistice” de o lună, care nu știam Încotro mă va duce, dar care, bănuiam, nu mă va Întoarce, măcar pentru o vreme, la locul de plecare, aveam să descopăr, ulterior, cu uimire, o tăietură dintr-un ziar. De foaia tipărită erau capsate câteva fâșii de hârtie pe care erau transcrise vorbe celebre, repetând, mai mult sau mai puțin, același gând. Nietzsche, mai Întâi: „Arta este ceea ce ne este dat pentru ca să nu murim de adevăr”. Apoi, Halldór Laxness, islandezul Încununat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sus, spre Înalturi.” Sperasem, presupun, că hârtia nu va ajunge sub ochii supraveghetorilor. Buclucul s-ar fi agravat, cu certitudine, prin jumătatea de pagină de revistă de care erau atașate aceste benzi-anexă. Textul pe care Îl conținea jumătatea de pagină tipărită nu tenta subtilități literare. Se referea direct chiar la realitatea pe care tocmai o părăseam. L-am redescoperit recent, uluit, Într-un plic gri, uzat. Un articol din revista Flacăra, apărut la 26 martie 1981 și intitulat „Vânătoarea de vrăjitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai era, nici el, prea tânăr. „Nu l-am citit și nici nu-l voi citi vreodată!”, a răspuns profesorul care Îndemna Învățăceii să judece doar ceea ce au citit sau cunoscut direct. Vorbe, vorbe... ar trebui să repetăm, melancolic. Vorbele tipărite nu se mai pot, Însă, trata cu ușurință. Vorbele Își găsiseră, În cele din urmă, o cale mai durabilă de acces: tiparul. Da, profesorul Zaciu Îmi trimitea, din nou, știri ciudate. Într-un lung interviu publicat În Tribuna, nr. 13-16
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
picioarele Îndoite și anchilozate de la genunchi, cu șira spinării distrusă de tuberculoză, cu Întreg trupul ciuruit de abcese și fistule, cu doi ochi mari, puțin sticloși, dilatați de lunga lor insomnie, scriitorul M. Blecher. El lasă În urma lui două cărți tipărite, care - nu am nici o Îndoială - Îi vor păstra pentru totdeauna dureroasa lui memorie. Nici Alain Fournier, nici Raymond Radiquet nu ne-au transmis tinerețea lor pierdută Într-un mai sfâșietor mesaj. Deocamdată moartea lui a trecut neobservată și sunt ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
-o, cum amintește Danilo Ki½, asupra „doctorului numit Detouches, autorul pamfletului intitulat Bagatelle pour un massacre”, care este și un mare scriitor. N-ar fi singurul, din păcate. Nu m-a decis nici chiar faptul că Protocoalele au fost grabnic tipărite și difuzate În România democrată de după 1989 sau că, la editura care a avut această inițiativă, publicaseră, și au continuat (!) să publice și după aceea, scriitori și democrați de prestigiu ai țării. Deși aceste motive nu sunt chiar străine unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
asociat cu agenți străini. Interoghează-i și fă-i să spună ce vrei tu. Comunist sau nu, nici un stomac nu suportă băgarea în apă cu ardei iute. Avem noi mijloace de a descleșta fălcile. Vor exista semnături, apoi publici versiunea tipărită. Nu e vorba aici dacă Liu este sau nu trădător, le zice Doamna Mao Jiang Ching celor din echipa de anchetatori. Sarcina voastră este să obțineți probe și să faceți rost de martori. Aveți trei zile. Echipa lucrează zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
transformă după un timp, pentru prima oară în urechile lui, dintr-un hârâit neînsuflețit ca scârțâitul patului într-un sâsâit animalic, ceva blocat, dar conservat în corp, rezidual, eliberat de lună în somn. Cu o sută de mii de exemplare tipărite și cronici în general corecte înainte de publicare, Țara mirării ajunse la un public cititor avid să descopere străinul dinăuntru. Cartea părea punctul culminant al unei cariere secundare îndelungate, pe care Weber nu se așteptase s-o urmeze. Nu spusese nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
seara aceea, când se abătu de la însemnări, îl apucă vertijul. Era cățărat pe o stâncă înaltă, peste care se revărsau șuvoaie de apă. Până la urmă ce era acrofobia, dacă nu dorința, pe jumătate conștientă, de a sări? Rămase aproape de cuvintele tipărite, dar din cauza reflectoarelor ațintite asupra lui și a ochilor care-i jucau feste, pierdea întruna șirul. În timp ce citea cu voce tare, își dădu seama că proiectase discursul la un nivel prea modest. Aceștia erau oameni de știință, cercetători. Le oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
partea mai înaltă a sălii, chiar pe rândurile din stânga, privea țintă slide-urile, stând picior peste picior cu un carnețel cu arc în poală, cu pixul lipit de buza de sus. Pe tăblia rabatabilă a băncii ei erau puse toate cursurile tipărite. Iată-i ajunși la sfârșitul semestrului și până acum n-o observase. —De-a lungul anilor, H.M. a devenit unul dintre cei mai studiați subiecți din istoria medicinei. Cu ajutorul nenumăratelor repetiții zilnice, a reușit să înțeleagă că se află sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înlocuită la fiecare pas de impostori. Simte nevoia ca ea să fie acolo, de cealaltă parte a sălii de bagaje, deși și-a pierdut orice drept să mai spere în asta. Să fie acolo, cu un cartonaș cu numele lui, tipărit clar, ca să-l poată citi. Bărbatul, așa trebuie să scrie pe cartonaș. Nu, Weber. Ea o să fie cea care-l ține în mână și așa trebuie s-o găsească. Cuprinstc " Cuprins" Partea întâi Sunt nimeni 7 Partea a doua Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și Ierusalim. Peste tot e pomenit ctitor și binefăcător, mai ceva decât orice împărat din lume. Pe bună dreptate, cine a mai plătit atâtea tipărituri? Manual de sintaxă greacă, manual împotriva schismei papistașilor, manual contra rătăcirii calvine, mărturisirea credinței ortodoxe, tipărite toate în două, trei limbi, făcându-ne astfel celebri și pe noi autorii lor, pe mine, pe sfinția sa patriarhul Dosoftei, pe Sevastos Kimenitul, pe Hrisant Nottara și pe mulți alții. Dar acum trebuie să mă zbat să-l conving pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a runcat În ...scotocirea străfundurilor scenelor și a observării nesănătoaselor culise, dar mai ales simplitatea cu care abordează creatorii, Îi acordă un loc privilegiat În istoriografia teatrului național. Cum pot Încheia mai inspirat acest crochiu senti mental, decît citînd dedicația (tipărită! a) autoarei : „Artiș tilor, pe care uneori i-am iubit cu patimă și fără măsură, al teori i-am detestat cu convingere, dar niciodată nu mi-au fost indiferenți”. Din cărțile doamnei Pop, se vede clar că ia iubit exagerat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ca eterul și spirtul de pe coridoarele spitalului, vorbe care păstrează într-însele toată fascinația instrumentelor chirurgicale sterilizate, cuvinte ca scurgere și biopsie... Și-apoi, mai sunt cuvintele pe care le căutam acasă, pe furiș, în dicționar, numai ca să le văd tipărite, dovada palpabilă a celei mai îndepărtate realități din toate câte sunt, cuvinte ca vulvă, vagin, col uterin, cuvinte ale căror definiții nu-mi vor mai fi niciodată sursă de plăceri ilicite... Și-apoi, mai e cuvântul pe care așteptăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și Paul Bujor. 1908 Profesor suplinitor la catedra de Istorie a literaturii moderne de la Facultatea de litere din Iași. 1909 În editura "Vieții romînești" apar volumele Spiritul critic în cultura românească și Scriitori și curente reunind studii, articole și cronici tipărite anterior în revistă. 1912 G. Ibrăileanu publică teza de doctorat în litere, Opera literară a dlui Vlahuță. În introducere, autorul își expune concepția despre critică. E numit profesor titular la Facultatea de litere și filozofie. 1916 România intră în război
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
isprăvit cu plecarea mea la Bârlad. Țin minte că simțeam că-mi lipsește ceva strălucit, ca să o fac să moară de iubire pentru mine. Adesea mă gîndeam: să pot eu scrie la gaze-ta locală! Să vadă ea că scriu tipărit! (Era o gazetă îngrozitor de proastă!) Dar era un vis numai, nici vorbă măcar să mă gândesc serios. Nici o posibilitate. Așa ceva, cum acuma m-aș gîndi: Dacă aș fi general, să cuceresc Rusia! Pe fata aceasta, cu rochiile ei veșnic reflectând albastrul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am putut s-o exprim în scris - atunci când toată ființa mea se târa în genunchi, sărutând urma pașilor unei femei adorate. E de mult de-atunci! Încă o dată, poeziile de la 18 ani, expresia sentimentelor mele de-atunci, expresie scrisă și tipărită, este o pată pe inteligența mea, mă ofensează esteticește, este unul din acele lucruri care aș dori să fie șterse din trecut. Dar, trecând peste aceasta, și luând în bloc activitatea de publicist din acea vară, ce semn de viață
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-i dea a înțelege că aștept răspuns. Și, ca să fiu și mai puțin pretențios, numele meu cu adresa erau tipărite în locul unde se unesc cele două file ale scrisorii - parcă aș fi avut, adică, hârtii de scris cu adresa mea tipărită și... parcă i-aș fi scris pe astfel de hârtie din întîmplare! Mi-am dat pe urmă seama că această hârtie, cu aerul așa de comercial, nu era tocmai potrivită pentru un scop așa de romantic! Dar eu o puneam
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
destul de bine în cartierele mărginașe ale orașelor țării fără teama de a nu fi înțeleși. Am învățat, direct de la Traian Băsescu, ce înseamnă „găozar“, iar acum îl scriem și-l pronunțăm fără teama că ne va acuza cineva de pornografie tipărită sau verbală. Dacă până nu demult pe unii dintre noi cuvântul „păsărică“ îi trimitea cu gândul doar la niște zburătoare, între timp am avut posibilitatea să ne dumirim că e la modă să fluieri după o femeie pe stradă, strigând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
că zeița Maya îmi joacă feste sub înfățișare feminină, că realul e aici, la un buton distanță de pupitrul pe care scriu, că imaginea captată de CCD-ul aparatului foto exprimă mai mult decât arată pixelii saturați, că pe hârtia tipărită cerneala e neagră și... Da, desigur, e trecătoare, se șterge cu o gumă specială, se mânjește la contactul cu apa, se ia pe buricele degetelor când întorci pagina, chiar și o foaie de lux păstrează amprenta, mai ales dacă e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]