7,762 matches
-
fost real? Vis cumplit... Vreau să uit! Mă plimb pe coridoare. Vine noaptea. Vârtejul acela mă prinde din nou În ghearele sale. Mă tem. Deodată apare o funie și mă leagă. Vânt puternic. Mă prind de perete, dar mâinile mă trădează. Alunec, zbătându-mă, în gol... Și totuși, nu e loc de teamă. E bine aici. Visez și... visez cu ochii plini de adevăr. Nesfârșitul ruginit îmi șoptește cu lacrimi în ochi Să plec departe, Acolo unde malul mării nu este
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
legendelor, Poetul veghează gânditor în barbă. În umbra legendarului destin, Poetul cast drumul veghează. Sub greutatea visului sublim, Întunericul său lumina scurtează. Ca o piatra pentru urmași, Tu ți-ai schilodit sufletul si chipul, Ți-ai năruit, și ți-ai trădat, Și ți-ai distrus visul. Pământule bun, numai tu Îi iubești pe poeți. Te umpli, cu nenumărate vieți. Câtă iubire le arăți, doar tu. Eminescu deasupra tuturor, A fost și va fi, întotdeauna. El a scris poezia viselor Ce va
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Pitit la poalele dealului, satul parcă ar fi vrut să se ascundă de natura dezlănțuită. Vântul și ploaia măruntă aruncau asupra micii comunități un aer de pustietate. Doar cele câteva lumini care răsăreau ici și acolo ca niște licurici bezmetici trădau prezența vieții. La marginea unui colț de pădure, o potecă scurta drumul până la gară. De fapt, era o haltă unde opreau câteva trenuri vechi, destinate navetiștilor. Celelalte trenuri noi și impunătoare își continuau nepăsătoare drumul fără să ia în seamă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
căci s-a produs o metamorfoză: pilastrul s-a făcut lapis lazuli când mâna a trecut pe lângă un cocoș de aur. Hmm!... A văzut același semn pe peretele din marmură roșcată de Muri... O fi o ușă care nu-i trădată de clanță?! Să încerce. A contemplat toată încăperea cu luare-aminte, după care a împins peretele respectiv. S-a urnit, și-o oglindă vălurită inundă fundalul. O cameră în stilul neorenașterii germane, care reflectă gusturile unor mari sculptori. Șemineu din aur
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Oare nu auzise bine? Nu putea să glumească cu așa ceva, pentru ce ar face-o, cu ce l ar satisface dezorientarea i umbra chinuitoare de pe chipul ei? Se uită iar și iar la expresia lui, căutând ceva, orice, care să trădeze falsitatea vorbelor sale. Dar nu era nimic, aceeași apariție rece care nu se potrivea cu nimic din ce știa ea. Și atunci cum rămânea cu sufletul ei? Nu conta dacă inima ei s-ar fi spart în bucăți, transformându-se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-o repede, pentru a nu avea timp a plânge. Prietenii nu se sărută între ei când unuia îi este greu în viața sa personală, ci vorbesc despre asta. Prietenii nu se amăgesc între ei, ci sunt cinstiți. Prietenii nu se trădează între ei, ci se ajută. Prietenii nu... Se uita la mine diferit, dorea să știe ce vroiam să adaug...: Nu... ce? Nu se îndrăgostesc! Am spus-o tare și atunci chiar am început să plâng; știu că sentimentul nu era
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
său îl înșelase luându-i binecuvântarea tatălui, dar cum Rebeca fusese în spatele întregii înșelătorii, era încă o dată evident că îl prefera pe fratele mai mic. Iacob se uitase la fața lui Esau în timp ce acesta își dădea încet seama cum îl trădase propria familie și tata era acum cel care se rușina. Înțelegea durerea pe care Esau trebuie s-o fi simțit și recunoștea în sinea lui că, dacă ar fi fost în locul lui, ar fi scos de asemenea pumnalul și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai stat un pic până ne-am dat seama că pentru noi întâlnirea se terminase. Interogatoriul pe care Bunica i l-a făcut mamei a ținut până noaptea târziu. Mai întâi, Rebeca s-a uitat cu atenție la nora ei, trădându-și astfel vederea slabă, pentru că s-a apropiat foarte mult de fața ei, examinând-o. Apoi a început o investigație strânsă despre fiecare detaliu al vieții Leei. - De ce nu te-au aruncat la naștere când au văzut cum ai ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Leei și a Rahelei, a Zilpei și a Bilhei. În tot acest timp, Werenro a dat din cap, a suspinat și m-a ținut de mână. Când am tăcut într-un târziu, ea a spus: - Nu ești moartă. Vocea ei trăda o ușoară tristețe. - Nu ești ca mine. Suferința strălucește în inima ta. Flacăra iubirii e puternică. Povestea ta nu s-a terminat, Dina, a zis ea, cu accentul mamelor mele. Nu Den-ne, moașa străină, ci Dina, fiica iubită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că mi-ai stricat viața încă de la naștere! Mi-ai măcelărit tatăl când era în plină tinerețe. Tu și frații tăi barbari l-ați omorât și pe bunicul, care, deși canaanit, s-a purtat onorabil. Ai rupt inima bunicii. Ai trădat-o pe sora ta, ai lăsat-o văduvă pe mama și din mine ai făcut un orfan și un proscris. Când eram copil, servitorul bunicii mi-a spus că atunci când o să aflu numele ucigașilor tatălui meu, o să mi se frângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Szabi a luat-o înainte, ne-am urcat pe movilă, uitându-ne în jos, în șanț, în care se aflau, neasamblate și necimentate, componentele conductei groase de beton, și atunci Szabi a spus că el se căiește sincer că am trădat colectivul clasei și că-i pare rău că, din cauza noastră, colegii nu vor putea participa la concursul de panouri, deși clasa care face cel mai frumos panou câștigă două săptămâni de tabără la mare, și atunci eu am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-am mai scos capul din lan pentru o clipă, dar în afară de mănunchiurile de grâu care se clătinau în toate direcțiile n-am văzut nimic, m-am pus deci la loc, în așteptare, era o liniște profundă, nici un zgomot nu trădase că lanul de grâu e plin de copii, soarele se înălțase pe cer, se simțea că va fi cald, mi-am scos suflătoarea, și am băgat în ea un gogoloi de hârtie, în timp ce-mi imaginam că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-și fața de a lui. Punînd tava jos pe tejgheaua barului, cu un gest brutal, se năpusti spre un tînăr de nici treizeci de ani, care avea o expresie deschisă pe chip, o privire zîmbitoare, și a cărui Înfățișare nu trăda prin nimic faptul că era șeful jandarmeriei. - Stéphane, vezi ce are de gînd să facă Gildas, cred că... O, Doamne! Ryan, vizibil enervat, tocmai Îl lovise zdravăn pe Gildas, expediindu-l ca pe o ghiulea Într-o masă care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Kersaint mi-ar fi adus o groază de bani, doar ca să le aduc un vot În plus... De ce crezi că am acceptat? Ca să fii fericită, ca să duci o viață ușoară. Făcu o strîmbătură dureroasă. - Toate astea pentru nimic: m-ai trădat Încă o dată, o dată În plus, și Într-un mod atît de josnic... Dacă pun mîna pe mica ta jigodie de Nicolas, Îl omor! - Nu vă agravați situația, domnule Pérec, Îl sfătui Lucas. - Oriunde s-ar găsi, am să-l fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
foarte deslușit siluetele celor doi jandarmi de pază. Cealaltă avea În prim-plan menhirul pe care era săpat semnul meduzei. În partea de jos a fiecărui ecran, defilau În viteză cifrele care indicau ora captării imaginilor. Glasul lui Lucas Îi trăda exaltarea. - Gwenaëlle a șters-o de acasă după ora 20, manevra s-a petrecut probabil Între acel moment și ora 9 dimineața... - Ora 4, comentă Marie citind cifrele de pe ecran. Tot nimic... Privirile lor treceau necontenit de la un ecran la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
socrul ei. Saci cu nisip. Trei saci odihneau pe satinul capitonat, cu urme de mucegai pe alocuri. Arthus era livid. Se uită la sacii cu nisip, apoi la cei doi polițiști care stăteau În fața lui. CÎnd vorbi, rostirea Întretăiată Îi trăda profunda descumpănire. - Asta ar Însemna că fiul meu n-a murit? - Asta confirmă doar bănuielile noastre, răspunse Lucas, evocînd pe scurt uzurparea de identitate. - E ridicol, protestă Armelle, revenită din șoc. L-am primit la noi acasă pe Ryan În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe punctul să nască, nu s-ar fi putut ține după noi! Ryan slăbi apăsarea. Nu-i venea să creadă. - Ai un minut ca să te explici. PM nu mai era În situația de a trage de timp. Vezica lui Îl trădase. - CÎnd marea a atins plafonul grotei, ne-am cățărat cu toții În galeria Îngustă. Unul cîte unul. Dacă eu am trecut ultimul, preciză el cu amar, e pentru că ceilalți nu mi-au dat de ales. CÎnd am ajuns În criptă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ridicat de pe plajă, a fugit luîndu-mă cu el, ținîndu-mă strîns la pieptul lui. Alături de el am fost de față la uciderea acelei femei, a mamei mele, omorîtă de Arthus! Chipul lui Ryan se făcuse livid, rămăsese nemișcat, doar respirația Îi trăda emoția. Cu suspine În glas, cu mîinile Jeannei Într-ale ei, Marie continuă: - Ai fost atît de dură, nu suportam să mă alungi, acum Înțeleg, voiai să plec doar ca să mă ocrotești... Tot ce ai făcut era pentru mine, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-o? Nici pe ea nu admiteam s-o pierd... Aș face orice pentru asta... Orice... Glasul tăcu, lăsînd-o pe Marie prăbușită. Deziluzia ei În legătură cu Christian era totală, mai ales cînd se gîndea cum se Învinovățise și se acuzase că-l trădase pentru Lucas... Ryan reîncepu să vorbească, Îl ghidă pe skipper să vorbească despre un alt naufragiu, cel din 1968... Marie Își ținu respirația. Ce avea să mai descopere? Glasul lui Christian se făcu mai subțire. De parcă ar fi avut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe atît de neașteptată, Ryan trase arma Mariei din holster și, imobilizînd-o În timp ce o ținea lipită de el, o amenință cu arma. Marie, fulgerată de un sentiment de trădare, se zbătu amarnic. - Dă-mi drumul! Nu ai dreptul să mă trădezi, nu tu! Nu acum! - N-ar fi trebuit să-i spui prietenului tău să vină. O Întoarse pentru ca să poată vedea, venind pe drumul dinspre landă cu toată viteza, mașina lui Lucas urmată de mașina de teren a jandarmeriei. - Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-și transforme mediul social (În general format din părinți) În niște sclavi supuși celei mai mici dorințe a lor; egoismul lor nu mai are limite; e consecința existenței individuale. Bruno se ridică de pe mocheta din salon; urletele se Întețeau, trădând o furie teribilă. Pisă două tablete de Lexomil În puțină dulceață, se Îndreptă spre camera lui Victor. Copilul se scăpase pe el. Ce naiba făcea Anne? Lecțiile de alfabetizare a cioroilor se terminau din ce În ce mai târziu. Luă scutecul murdar, Îl aruncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gamă largă de marcatori radioactivi. Și mai ales am nevoie de o putere de calcul foarte mare - iar ei, dacă-mi aduc bine aminte, au două Cray În paralel. — Te gândești la o nouă direcție de cercetare? Vocea lui Desplechin trăda o anume excitație; Își dădu seama de asta, schiță din nou un surâs discret, parcă autoironic. — Dorința de cunoaștere..., făcu el cu o voce slabă. După părerea mea, eroarea e că vrem să lucrăm numai cu ADN natural. ADN-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
științelor umaniste”; acapararea de către oamenii de știință a tuturor domeniilor gândirii devenise inevitabilă. Interesul ocazional, contradictoriu și fluctuant pe care, din când În când, simpatizanții mișcării New Age Îl simulau pentru câte-o credință născută din „vechile tradiții spirituale” nu trăda decât o stare de confuzie patetică, vecină cu schizofrenia. În realitate, ca toți ceilalți membri ai societății și poate mai mult decât ei, adepții New Age aveau Încredere doar În știință, știința era pentru ei un criteriu de adevăr unic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
momentul în care am auzit că urma să fiu făcută partener. Când crezusem că viața mea a intrat în fine pe făgașul mult așteptat ; când am crezut că totul e perfect. Nu, zic, sforțându-mă ca vocea să nu-mi trădeze tulburarea. Nu s-a întâmplat așa. Iris mă privește cu niște ochi atât de limpezi și de plini de înțelegere că aproape că-mi vine să cred că e în stare să-mi citească gândurile. Nu fi atât de aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Toate la un loc. Mă așez și rămîn cîteva clipe cu ochii la ecranul gol. Apoi, cu degete tremurătoare, iau un dosar gol. Aștept pînă cînd Artemis Îmi Întoarce spatele, apoi scriu “Dosarul Leopold“ pe cotorul acestuia, Încercînd să nu trădez faptul că e scrisul meu. Acum ce-i de făcut ? Păi, e foarte limpede. I-l duc sus, la birou. În afară de cazul În care... O, fuck. Dacă fac o prostie cît casa ? Dacă cumva chiar există un dosar Leopold ? Intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]