5,364 matches
-
lui. Avea să găsească el, În curând, o modalitate de a se răzbuna. Profitând de adăpostul provizoriu oferit de tejgheaua unui schimbător de valută, se ridică pe vârfurile picioarelor, uitându-se după polițai. Dar nătărăii se vede treaba că dispăruseră. Tresări. Cineva Îl apucase de o mână. Căută să se elibereze din strânsoare smucindu-se, dar cel ce i-o strângea rezistă cu o forță nebănuită. Un bănuț! Ce naiba vrei de la mine, babo? Îi strigă poetul femeii care Îl reținuse. Acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
negustori. Omul meu și-i amintește prea bine: conduceau muncitorii pe șantierul de la domul cel nou, În orașul lui. Sunt doi meșteri constructori. — La fel ca prima victimă? În timp ce reflecta, Dante Își plecă ochii asupra datei din josul paginii și tresări. — Dar s-a Întâmplat acum mai bine de o săptămână! De ce ai așteptat atât ca să Îmi aduci la cunoștință? Celălalt roși, stânjenit. — Controlul registrului se face numai din zece În zece zile... Omul meu nu-și putea Închipui... Îngăimă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Soarele, Venus, cerul al treilea... În acea clipă unul dintre Păcate, care se aplecase să Înșface fantoșa, se roti brusc, sărind cu un mârâit spre public. O exclamație de teamă străbătu masa spectatorilor. Omul de lângă Dante țipă și el. Poetul tresări: masca diavolului, cu trăsăturile ei bestiale, amintea, În mod cu totul și cu totul ciudat, de aceea Înspăimântătoare a lui Ambrogio. Poate că trăsăturile groazei se aseamănă toate Între ele, Însă nu și manifestările lor, Își zise el. Există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
târânduse cu chiu' cu vai, hodorogind din toate încheieturile. Janine își privi bărbatul. Marcel avea chipul unui păun îmbufnat: fruntea îngustă, năpădită de smocuri de păr încărunțit, nasul lat, gura ușor strâmbă. Când treceau peste vreo hârtoapă, îl simțea cum tresare lângă umărul ei. Apoi lăsa iar săi atârne moale trupul greoi și picioarele rășchirate, în ochi cu o privire fixă, din nou inertă, absentă. Dar mâinile lui mari și fără fir de păr, parcă și mai scurte din pricina pulovărului cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din mașină nu mai putuseră vedea nimic, amuțiseră unul câte unul, continuându-și drumul în tăcere, învăluiți într-un fel de noapte albă. Din când în când, își ștergeau buzele și ochii înroșiți de nisipul care pătrundea în mașină. - Janine! Tresări la chemarea bărbatului ei. Îi trecu și de data asta prin minte cât de ridicol era acest nume pentru o femeie ca ea, puternică și înaltă. Marcel voia să știe unde se află mica valiză cu eșantioane. Ea pipăi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
scule de sub tabloul de bord, apoi, fără să închidă ușa, dispăru din nou în ceață, undeva înspre botul mașinii. Marcel se văită: - Poți fi sigură că ăsta n-a văzut în viața lui un motor. - Liniștește-te! spuse Janine. Deodată tresări. Pe marginea drumului, chiar lângă mașină, se înălțau, neclintite, câteva forme înfășurate în veșminte largi. Pe sub gluga burnusului și de sub pavăza de văluri nu li se zăreau decât ochii. Tăcuți, veniți nu se știe de unde, priveau la cei din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
școlii. "Visez, visez!" își spunea întruna. Și dormea mai departe. Când se trezi, cerul era senin, prin crăpăturile ferestrei pătrundea aerul rece și curat. Arabul dormea, încovrigat sub pături, cu gura căscată, doborât de somn. Dar când Daru îl zgâlțâi, tresări puternic, privindu-l fără să-l recunoască, cu niște ochi de nebun și cu o expresie atât de înfricoșată, încât învățătorul se dădu un pas îndărăt. - Nu te teme. Sunt eu. Trebuie să mâncăm. Arabul dădu din cap, încuviințând. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care, jur-împrejur, cât vedeai cu ochii, acoperea vegetația rară a stepei. Soarele apăsător, munții palizi și mâncați de puhoaie, zebușii costelivi întâlniți în cale, având drept alai stoluri obosite și jalnice de vulturi urubu, lunga, nesfârșita călătorie prin deșertul roșu... Tresări. Mașina se oprise. Erau în Japonia: case cu decorație fragilă de fiecare parte a drumului și, în case, chimonouri furișate. Șoferul vorbea cu un japonez îmbrăcat într-o salopetă murdară, pe cap cu o pălărie de pai, braziliană. Apoi mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Când timpul parc-a dispărut Trupuri în joacă se alintă... Iar dansul erotic devină Cu mișcări ce parcă se rup, Unindu-se trup cu alt trup într-un joc ce nu se termină... Pe brațe de iubiri purtată Și cerul tresare în noi Aș vrea să dau timpu-napoi Nu vorbi, mai vreau încă o dată... Ninge cu vise Ninge cu vise ascunse cândva într-un colț al florii albe de nea, Cade peste trupul tăinuit de tăceri Zâmbet de nufăr al zilei
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tristețea din gânduri rebele... Răsari curcubeu peste fruntea boltită Alungând lacrima din vorba șoptită, Și umple-mă soare cu dor și speranță, Iubirea celestă spre tine mă-nalță... Dragobete Fecior ce umblă agale zâmbind Și-n urma lui și umbra tresare, O vrajă de dor, descântec șoptind Umple pământul din zare în zare... Iubirea doinind, patimi se-adună în palme rotunjimi se desfată, Cântec de dor sub clarul de lună Parfumu i suav sufletu-mbată... Visele scurmă jaru-n tăcere Sfărâmând lanțuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de nemurire. Și beat de tine fi-voi eu, Cât puls mai am în vene, Căci martor mi-este Dumnezeu, Și dulcile-mi catrene. Și mă tot mir... Cum de-am putut să trec hoinar, La geamul tău să nu tresar, în ochii tăi să nu mă scald, La pieptul tău rotund și cald, Când mă chemai? Cum de n-am ars ca un chibrit, Cînd te-am atins, când te-am iubit? Cum de-am scăpat nevătămat, De trupul tău
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
argilă, un bolovan confuz. Avea-vei tu putere să modelezi din mine, Cu razele-ți din suflet, cu ochii, cizelând? Putea-vei să insufli de-acum în nemurire, în inima-mi pustie, IUBIRE, doar iubind? Simți-vei cum din mine tresar a vieții unde, Trascedentale umbre de galaxii apuse? Vedea-vei cum din ochii-mi consum simțiri fecunde, Puzderii, goluri negre, iubirilor impuse? Să măcin cuvântarea în raze de lumină, Minciuna să dispară în cosmice sclipiri, spre alte Universuri. Iubirea cea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
unde nemurirea suie Te văd și-acum zburând spre neființă, Cu aripile frânte de atâta zbor. Grăbită ești, găsind de cuviință, Că lumea asta nu mai are spor. Din visele ce-ai tors de-acum o viață, Firave scame mai tresar în vânt. Le-ai prinde toate în fuior semeață, Dar fusul vieții, toarce necuvânt. Destinul tău, prin meliță trecut, Ferfenițit și strâns în ghemotoace, Se lasă dus în coșuri, abătut, Pentru folos, în dosuri de cojoace. Speranțele rămase ne-ntinate, Ascunse
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în geam apare mândră față Cu ochi de cer, cosiță blondă Să dea binețe-n dimineață Și cu privirea-i ca o sondă Absoarbe zarea-n întregime Cu fața-i vie, rubicondă. De sus în jos, pe-a ei lărgime Tresare cămașa din umeri Gonind din iarnă o câtime... Doi muguri de începi să numeri Sub ie sau pe crengi, afară, Aștepți să vezi cum din senin Va exploda o primăvară. Și cu speranțele ce vin Din piept, voind pe geam
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
iertarea, pacea mea, Că Tu ești pentru toate Ziditorul Ce ne reverși deplin, sfânt, dragostea. Liniște Coboară noaptea peste ape, în simfonii de lungi tăceri, Se-așterne somnul peste pleoape Și peste vechile dureri. Coboară liniștea în gânduri, Discrete, șoaptele tresar, Valsând în nesfârșite rânduri, Să cheme dorul meu hoinar. Coboară pacea în unghere; Albastrul cer, cu glasul mut, într-o continuă veghere, Mi-aduce visul ce-am pierdut. CRISTINA PARALESCU Născută în 1959, ultimul reprezentant al zodiei Peștilor (20 Martie
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mic răspuns la mii de întrebări. îți spun cât te iubesc când tu nu ești de față și simt cum mă desprind de tot ce-i omenesc, te-aștept de așa de mult, aproape de o viață, de-atâta dor suspin, tresar, mă prăbușesc. Cu tine-n gând mi-e pasul pe-un drum curat de rouă și inima se scaldă în calde dezmierdări, aproape-ți simt privirea și mâinile-amândouă unite-n rugăciune și mii de-mbrățișări. Presimt atâta pace din cer
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și la flacără de rug, Iar cenușa, ca ofrandă pentru Ștefan, îngropați, în mormântul de la Putna și la poale de Carpați. Bătrâni... -Salut... -Salut! -Ce faci? Cum îți mai umpli timpul? Mă-ntreabă un amic pe bulevard. -Cu mai nimic. Tresar de întrebare, Aș vrea să scot și bruma de pe card. Și plec, Filozofând răspunsul. De ce mai vor bătrânii noștri timp, Când neputința ne ucide, De ce mai vrem ca iarnă, anotimp? Suntem balast sau frâna de serviciu, Consumatori ce n-au
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
agonia viselor fugare în lumea largă destinul mi s-a stins Pe pânzele durerilor amare Și-n ploi nocturne la margine de gând Un zvon stingher mai bate la o poartă în ziua cea de ieri când un dor plăpând Tresare singur prin tăcerea moartă Iar când noaptea târziul suie zarea Sorbind în taină lacrima din mine Pașii mei pribegi străbat încet cărarea Cu șovăiala zilei care vine Mai răzbat prin mine clipe ce au fost Ca o poveste în singurul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în cârcă mormane de proiecte. Nu-i sprijină absolut deloc și, după câteva luni, oamenii sunt epuizați. Există un motiv pentru care Vivian nu alege angajați din categoria seniorilor, editori cu experiență. Ăștia nu i-ar suporta toate rahaturile. Am tresărit. Ego-ul meu fusese rănit. Dintr-o dată, parcă nu-mi mai venea să-mi execut dansul victoriei. Oare Mara încerca să-mi sugereze că Vivian nu-mi oferise postul pentru că credea că am mult potențial - ci, mai curând, fiindcă nu găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
conștientă de faptul că nu puteam s-o las să-mi scape. Înghițindu-mi nodul din gât, am bătut la ușa biroului lui Jackson. — Vivian mi-a cerut să încep marțea viitoare, i-am spus cu voce șoptită. Jackson a tresărit. — Bine, Claire. Marțea viitoare e bine. Atunci vineri să fie ultima ta zi aici. Ia-ți liber luni și odihnește-te. O să ai nevoie de odihnă. Dacă ești sigură că vrei să faci chestia asta, atunci trebuie să te obișnuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
New York. Am ieșit în aer liber - ei, liber, dar împănat de noxe și de miasmele unui cărucior ambulant unde vânzătorul începuse să prăjească un fel de carne condimentată (niciodată nu mă apropii destul ca să aflu detaliile exacte). — Claire... Claire? Am tresărit la auzul vocii unui bărbat care-mi striga numele. M-am uitat împrejur, dar n-am reușit să descopăr nici un chip familiar în șuvoiul dezabuzat de oameni. Vai, Doamne, era bebelușul supradimensionat! Tipul venea către mine, făcându-și potecă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
vegetariană (care se părea că-l surprinsese uitându-se la o haină din piele întoarsă)... încă un rând... apoi Luke conducându-mă acasă, brațul lui împrejurul umerilor mei pentru că tremuram de frig... Luke sărutându-mă pe obraz în fața blocului... Am tresărit. O-ho. În mod indubitabil, asta era partea amintirilor mele care mă făcuse să mă simt atât de inconfortabil. Trăsesem de mâneca lui Luke și încercasem să-l conving să urce în garsonieră pentru încă un pahar de băutură. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a fost Randall când a intervenit chestia aia la serviciu - ți-am arătat ce mi-a luat, ca să-mi demonstreze cât de rău îi pare c-a ratat week-end-ul ăsta? Am ridicat încheietura cu brățara de aur și instantaneu am tresărit. Până și eu îmi dădeam seama cât de neconvingătoare eram - dar atitudinea pro-Luke a mamei și a prietenei mele celei mai bune mă făcuse ciudat de defensivă. Niciodată nu mă așteptasem ca ele să vadă în Luke un potențial romantic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sînt altceva decît calități degradate, pe care însă le poți controla cu mare ușurință. — Se vede că știa meserie țiganca, intervine Dendé, despre Gemeni ce ți-a spus? Bănuiam că ești dintr-o zodie din asta duală, cum se spune, tresare Tîrnăcop, neștiind ce metal, piatră prețioasă sau culoare i s-ar fi potrivit mai bine. Galben, oranj, argintiu, gri, smarald, mercur, paladiu, rubin. Patima asta a schimbării am avut-o dintotdeauna, m-am născut cu ea în sînge, se gîndește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să-ți dai seama, nu ar fi asta o prostie cît toate zilele, l-a întrebat în timp ce-l urmărea cum șterpelește un pachețel de tampoane sterile dintr-un dulăpior, crezînd că nu-l observă nimeni. Asta da camaraderie, dom’ Colonel, tresare admirativ Poștașul, îndoindu-se tot mai tare de calitatea articolului. Uite pe ăsta de exemplu l-aș face bucățele fără nici un pic de remușcare, recunoaște. La cîteva minute după ce erouașul nostru s-a reîntors în mulțime, Securitatea a deschis focul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]