KorAP: Find »[drukola/base=tresări & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...184 185 186 ...207 >

5,174 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

plimbare pe străzile mele ude, o întoarse ea vorbind acum în numele orașului, pe care o să rătăciți până ce o să vă intre picioarele în gât, iar seara o să vedeți un film care o să vă amuze oricum, oricât de tâmpit ar fi... Mergem?" tresări cu un entuziasm ai fi zis frenetic, ca și când viziunea orelor care vor urma i-ar fi apărut mirifică și nimic pe lume n-o să ne împiedice s-o trăim... Da, nimic pe lume! afară de pasiunea ei pentru case și conversația

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
o mână din alt secol, va arunca totul în foc... Dar nu același lucru îl spusei când ne văzurăm apoi la birou. Intră fără indecizia pe care i-o cunoșteam, dar rămase câteva clipe lângă ușă ca s-o văd. Tresării. Pieptănătura îi desvăluia maiestatea chipului așa cum îmi apăruse prima oară în fosta ei odaie de fată. Îmbrăcase o rochie de o culoare pe care n-o ghicii bine, bleu foncé, dungată cu largi spirale în formă de flăcări verzi. Se

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
întîmplă după ce ne despărțim, și-i spusei cum aprind adesea veioza smuls din primele clipe din somn de o șoaptă misterioasă, glasul ei care mă chema. "M-ai chemat?!" "Bineînțeles", îmi răspunse scandalizată că aveam, în acest sens, îndoieli. Cum tresar cu putere pe străzi văzînd-o întruchipată în alte făpturi, ubicuitate care se poate produce prin trimiterea în lume a ființei noastre de către o forță misterioasă și pe care cei care ne-au văzut simultan în două locuri diferite pot s-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
fi așteptat liniștit ca totul să-mi treacă și ruptura să vină într-o zi de la sine. Mi se întîmpla chiar să contemplu senin această perspectivă. Dar... Iarăși dar! Era suficient doar să gândesc acest lucru în prezența ei, ca să tresară cu putere și o suferință acută, însoțită de panică, să i se aștearnă pe chip. Ce e cu tine, zicea, cu o îngrijorare care nu mai disimula nimic, cu privirea rătăcind fără sprijin în ochii mei, repetând cu o șoaptă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Ce e cu tine, zicea, cu o îngrijorare care nu mai disimula nimic, cu privirea rătăcind fără sprijin în ochii mei, repetând cu o șoaptă gravă, plină, ca o lovitură de gong: mă auzi, ce e cu tine?!" Și atunci tresăream eu însumi ca trezit dintr-un somn și alungam gândul despărțirii ca pe o fantasmă... Într-o zi însă nu-l mai alungai, fiindcă nu mai era în puterea voinței mele... III Eram la mine acasă, pe o vreme atât

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-i deschisei ușa. "Suzy, îi șoptii, te iubesc!" Își apropie chipul de-al meu și îi văzui o expresie gravă, voit rătăcită. Îmi repetă spusele ca si când era întîia oară când le auzea: "Mă iubești? Victoraș, mă iubești?". "O, tresării auzind din gura ei diminutivul, te iubesc atât de tare, că vor să sune la salvare!" "Asta ce mai e?" "Un poet, acolo unde-am fost, mi le-a spus înainte de a muri să i le transmit iubitei lui; ascultă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nu înțeleg, fiindcă altfel de ce ar trăi cu mine? Și de ce și-ar da atât de total pe față întregul ei arsenal de seducție? Nu cumva se credea urîtă? Nu cumva nu numai prima ei iubire fusese un eșec? Nu tresărise ea cu putere când îi spusesem că femeile superioare sânt ocolite de bărbați și ținuse s-o asigur că ea era o femeie obișnuită? Că fusese ocolită și că trăise eșecuri, cum ar fi putut să mi le povestească? Și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
moderat ca și când eu ași fi cerut să viu, nu ei m-ar fi invitat... "Oricum, zise Suzy, trebuie să trecem și pe la ai mei. Trecem acuma, luăm masa împreună, ciocnim un pahar și pe urmă ne întoarcem acasă." Acasă deci, tresării, casa mea o consideră așadar și a ei. Și n-or să se supere că îi lași singuri diseară?" Nu, nu vor fi singuri, zise Suzy, ba chiar s-ar putea supăra că n-o să petrecem Revelionul cu cei de

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
să-mi spună că aveau valoare? Dacă eram din nou arestat și s-ar fi descoperit că el le citise? (fii fără grijă, Ioane, o să trec să te văd, dar fără lucrări!) " În nici un caz!" exclamă Suzy în clipa aceea. Tresării. Ce era asta? Gândurile se aud? În nici un caz ce?" o întrebai. Parcă nici nu mă auzi. Îmi răspunse totuși cu o mișcare a mâinii, cu degetele fluturând a respingere, să-mi văd adică de treabă, iar dacă n-am

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
luase tot ce era al ei, nu mai lăsase nimic în urmă... Ba nu: "Vorbim la telefon"... Asta putea să nu mai însemne mare lucru... Mă lungii în pat, cu mâinile sub ceafă. În timp ce auzeam ușa de la intrare trîntindu-se. Nu tresării, știam că Matilda plecase și o luase și pe Silvia cu ea... Astfel începu pentru mine noul an, da, chiar anul de-acum, când scriu toate acestea; cel fatal... PARTEA A ZECEA I Închisei cu o mișcare furioasă șifonierul căscat

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
să stau cu ea, sau în orice caz să nu mă duc nici eu, sau să coborâm mai târziu amândoi... era devreme, orele șapte, până la unsprezece, când se închidea restaurantul, putea să-i treacă... "Bine!", zisei și mă ridicai. "Stai! tresări, așa de repede ești gata să mă părăsești?" "Bine, stau", îi răspunsei și mă reașezai pe pat. Se uita la mine lung, dar cu privirea într-o parte. Mi-era greu să-mi dau seama dacă era sub puterea unei

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
viu, dar oprit în adâncurile ființei... Observasem însă că dacă în astfel de clipe mângâierile mele sau dorința de a afla CE era cu ea cădeau în gol, în schimb un cuvânt sau o inițiativă mai brutală o făceau să tresară ca sub un șoc și încetul cu încetul își revenea. Da, dar acel cuvânt sau acea inițiativă, dacă nu erau sincere, adică adevărate, nu aveau nici un efect. Dar cum puteai inventa cu ușurință așa ceva? Simulai nepăsarea. "Bine, repetai, atunci plec

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
dar acel cuvânt sau acea inițiativă, dacă nu erau sincere, adică adevărate, nu aveau nici un efect. Dar cum puteai inventa cu ușurință așa ceva? Simulai nepăsarea. "Bine, repetai, atunci plec!" (la restaurant) și mă ridicai și o luai spre ușă. "Stai! tresări iarăși, și iarăși repetă: așa de repede ești gata să mă părăsești?" "Bine, stau", îi răspunsei și mă reașezai pe pat. Parcă se trezi, expresia i se schimbă într-un fel, ași zice, spectaculos, cu buzele întredeschise trase îndelung aer

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
se aducă borșul. Era tăcută, se uita într-o parte și surâdea retrasă în sine, destinsă și vrăjită de ambianța cabanei... glasurile schiorilor, râsetele, agitația chelnerilor... Părea, ai fi zis, resemnată, dar de ce anume? Nu!", zise întru târziu. "A, da?", tresării. Se redresă și deschise ochii mari, care îmi făceau impresia că fără să miște capul vedeau enorm, în trei părți, panoramic. O întrebasem dacă nu se simte obosită. Se aplecă spre mine și începu să-mi șoptească, uitîndu-se însă în

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
desigur alta era pricina, în gălăgia asta nu se mai puteau spune anecdote decât urlînd), a venit la el în inspecție un șef mare de la București. "De ce, zice, ai luat dumneata unui bolnav 30 000 de lei?" "Treizeci de mii?", tresării... " Da, continuă ea, așa face, pe unii îi vindecă pe gratis, pe alții îi jupoaie. "Bolnavul dumneavoastră, a zis el, e un ștab. Are de unde plăti. L-am prevenit, nu l-am tratat cu sila. De ce nu s-a dus

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
o fatalitate la nivelul ei modest de doctoriță de copii. Nu? Nu există printre copii predispoziții la alcoolism! Și apoi cu forma asta de alcoolism se poate trăi, hăt! mulți ani! fiindcă nu toți sânt violenți..." Telefonul sbîrnîi și amândoi tresărirăm cu putere. Ea ridică receptorul și auzii și eu ce i se spunea: "Suzy, nu coborîți? Vedeți că la zece avem tren." "Acum cât e ceasul?", zise ea. "E șapte, dar mai bem și noi cîte-un pahar!" "Și ce sărbătoriți

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
această oră târzie din noapte. Eu am fost judecător și voi juca și rolul procurorului. Puteți deci aduce martori?" "Ce fel de martori?" "Că de nenumărate ori viața dumneavoastră a fost în pericol!" Nu, nu am asemenea martori, zise, dar tresări cu putere simțind primejdia și repetă: ce fel de martori?" "Că niște vecini, dacă nu interveneau, alarmați de țipetele dumneavoastră, v-ar fi tăiat cu cuțitul, sau v-ar fi sugrumat..." Chipul i se decoloră. Începu să se uite într-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

funcțiilor ei vitale și patul ci confortabil. Era leoarcă, în ciuda răcorii agreabile care domnea în cameră. Mai ținea pumnul pe stern ca pentru a se convinge că era întreg. Apoi camera video de deasupra patului se puse în mișcare și tresări. O femeie de o vârstă incertă o privea îngrijorată. Meditehniciana din serviciul de noapte. Îngrijorarea ei părea sinceră, nu doar profesională. ― Iar coșmaruri? Vrei ceva ca să dormi? În stânga lui Ripley, un braț mecanic se deplasa bâzâind. Îl privi cu dezgust

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
fața nocturnă a Pământului. Câțiva nori zdrențuiți ascundeau luminile orașelor îndepărtate, populate de oameni nepăsători, care nu aveau habar de indiferența absolută a cosmosului față de ei. Ceva sări și căzu în pat lângă ea. dar de data asta ea nu tresări. Ripley recunoscuse forma familiară pe care o strânse la piept neluând în seamă miorlăiturile de protest. ― Totul e-n ordine, Jones. Am reușit, suntem salvați. Îmi pare rău că te-am speriat. Totul va fi bine de-acum. Totul va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Nu-i părea rău. Nu-și dorea să mai audă de Companie și nici aceasta nu-și mai dorea să audă de ea. Dacă nu i-ar fi retras brevetul, ar fi plecat demult. Soneria de la ușă o făcu să tresară. Jones se mulțumi doar să ridice capul, după care intră în baie. Nu-i plăceau intrușii. Era foarte inteligent. Stinse țigara (garantată fără produse cancerigene, nicotină sau tabac... iar abuzul fără pericol, dacă ar fi să dai crezare inscripției de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
refăcută. ― Scutește-mă, Burke, făcu ea scurt. Am trecut deja prin psihanaliza lunară. Zâmbetul bărbatului se estompă, dar vocea se făcu mai puternică: ― De acord, să lăsăm vorbăria. Am citit rapoartele. În fiecare noapte ai același coșmar și te trezești tresărind, asudată și... ― Nu! Răspunsul meu e nu. (Luă cele două cești, deși bărbații nu-și terminaseră cafeaua. O altă modalitate de a-i concedia.) Acum lăsați-mă. Îmi pare rău. Se priviră. Expresia lui Gorman era imposibil de interpretat, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
fum, urlet, umpleau sala, un preludiu al Apocalipsei la nivelul C. Vasquez fu deodată cuprinsă de o fericire intensă. Nici raiul n-ar putea fi mai plăcut. Un alt urlet se transmise prin difuzoare în postul de operații și Ripley tresări. Camera lui Wierzbowski își încetă emisia, iar traseurile vizibile pe biomonitorul lui se neteziră. Femeia strânse pumnii și unghiile-i intrară în carne. Pe bărbatul acesta îl simpatizase. Și ce făcea ea aici, la urma urmei? De ce nu se afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
fumegândă, roasă de acid. Blindajul considerat invulnerabil nu mai era decât o grămadă de fiare. Ripley se învârti cu scaunul și se uită în culoarul central. ― Newt. Unde-i Newt? Cineva o trăgea de pantaloni; erau mișcări ușoare, așa că nu tresări. Copila era ghemuită în spațiul îngust dintre scaunul conductorului și blindajul mașinii. Tremura, îngrozită, dar cu toate simțurile la pândă. Ripley consideră acum că era aproape normal: fetița asistase la scene și mai înspăimântătoare, atunci când creaturile invadaseră colonia. Privea oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Și femeia se gândi: fericiți copiii, care pot să doarmă în pace, în orice împrejurări. Cu băgare de seamă puse pușca pe pat, îngenunche și se vârî sub pat. Fără s-o trezească pe Newt, o luă în brațe. Fetița tresări și se cuibări la pieptul ei, căutând din instinct căldura reconfortabilă a adultului. Un gest primitiv. Ripley se răsuci pe o parte și suspină. Newt se strâmbă, dovadă că universul ei oniric era tulburat. Scăpă un țipăt, un fel de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Ea nu avea de gând să doarmă, doar să se odihnească lângă copil, la căldură. Dar trupul își cunoștea nevoile și, de cum slăbi controlul asupra ființei sale și-i oferi prilejul, el luă hotărâri în locul ei, numaidecât. Ripley se trezi tresărind și era cât pe-aci să se dea cu capul de somiera metalică. Lumina venind de la laborator ajungea sleită până la blocul operator. Ripley se uită la ceas și constată cu stupefacție că se scursese o oră. Destul timp pentru ca moartea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]