8,428 matches
-
aici mai prieten cu el? Când Wolf scutură din cap, Brunetti adăugă: — Doamna doctor Peters a fost foarte tulburată când a văzut cadavrul. — Păi, au lucrat Împreună o jumătate de an sau așa ceva. Nu credeți că e normal să fie tulburată să-l vadă? — Da, presupun, răspunse Brunetti, fără să ofere nici o informație. Altcineva? — Din câte mă pot gândi eu, nu. Poate că l-aș putea Întreba pe domnul Dostie când se Întoarce. — Sergentul Dostie, Îl corectă Wolf imediat. Îl cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Spuse că va Încerca să o sune dacă se Întâmpla asta, dar știa că ea era atât de obișnuită cu ieșirile lui la ore ciudate Încât probabil telefonul lui nici n-avea s-o trezească, și nu voia să le tulbure somnul copiilor. Autobusul numărul cinci ieșea din cursă la nouă, așa că nu avu de ales decât să meargă pe jos. Nu-l deranja, mai ales În acea splendidă noapte luminată de lună. Cum se Întâmpla atât de des, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Cherbel Lavinia Se sting clepsidrele arse de soare, Se sparg paharele pline cu timp, Se-nchin imensele bolte de sare, Se tulbură-n ape un alt anotimp. Mă uit în oglinda albastră din zare, Aud tărâmul, mă strigă-n răstimp, Te-aștept, trecător cu vorbe ilare, Căci pieptu-mi tresare ca valul în mare. Când roua lucește cu lacrimi de înger Și-n
Sacrificiul uman. In: ANTOLOGIE by Cherbel Lavinia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/249_a_525]
-
am văzut m-a lăsat mută de uimire. Camera avea un minunat curcubeu, iar la capătul curcubeului, exact ca în poveste, ședea un spiriduș, păzindu-și oala de aur. L-am privit lung și am ieșit încetișor ca să nu-l tulbur. Cu cele trei chei strânse în mână, m-am întors la măsuța de pe hol și mi-am oprit privirea asupra sticluțelor cu lichid colorat. Oare ce era acolo? Am întins mâna către cea mai subțire și, tocmai când voiam să
Poveste la gura sobei. In: ANTOLOGIE:poezie by Sabina Turcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_696]
-
făcuse sub privirile personalului de asistență, iar el nu știuse ce să facă sau ce să spună. Tot timpul cât îl ținuse în brațe, copilul urlase. Ceea ce nu-l ajutase deloc. Mieunăturile și plânsetul ca de pisică al băiețelului îl tulburaseră pe Hugo și-l făcuseră să-și dorească să bocească și el. Așa că acum, Hugo stătea în fotoliu și se prefăcea că citește ziarul, dar în realitate își scruta toate cele patru colțuri ale inimii în căutarea unei urme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tremurândă, a sunat la cabinetul medical. Vocea înregistrată a recepționerei l-a anunțat, pe un ton cald, cu accent vestic, că la ora aceea centrul de sănătate era închis. I se recomanda să sune la linia directă a NHS-ului. Tulburat de această turnură neașteptată a evenimentelor, Hugo a trebuit să sune înapoi de două ori ca să noteze corect numărul pe care, după aceea, l-a format cu o mână tremurătoare. Într-un final, cineva i-a răspuns și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice cum mai mergeau lucrurile cu Jake. Faptul că el fusese cel care răspunsese la telefon nu putea să fie un semn bun, iar misterul referitor la ce mai căuta Jake în căsuța ei - de fapt, în viața ei - îl tulbura pe Hugo. Cu toate astea, Fine a evitat subiectul. Suferise destule traume pentru o singură seară și se temea de răspunsul pe care avea să-l primească. Ochii i-au căzut pe un morman de farfurii pline de firimituri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de ea) Lucia o ștergea la diferite interval de timp de praful care se depunea cu o plăcere teribilă. Folosea o cârpă moale, de culoare roșie, iar mișcările ei erau de fiecare dată delicate, ca și cum nu ar fi dorit să tulbure liniștea aparatului care făcea parte integrantă din viața unui scriitor ratat. Nu făcu niciun gest pentru a se apropia de birou. Pur și simplu nu avea chef să scrie. Sau poate că îi era frică de ceea ce ar fi putut
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
imaginația criminalilor, o crimă perfectă nu exista. Mai devreme sau mai târziu, de regulă exact atunci când criminalul punea capul pe pernă și dormea fără vise, imaginându-și că nici Sfântul Petru cu alaiul său de îngeri nu-l mai poate tulbura, se găsea un detectiv abil care să dea de capăt întregii afaceri. Ițele erau descurcate, criminalul săltat din scutece, judecat și condamnat, iar dosarul clasat. După aceea, exact ca în producțiile de la Hollywood, detectivul respectiv mergea la bar, se așeza
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un clovn, cum să descrii un clovn?, toți clovnii sunt la fel. Și părea intrigat. - Nu mai bateți așa de tare, Maestrul face ultima repetiție... Intrați, dar nu scoateți niciun zgomot, Maestrul nu suportă. Concentrarea dânsului nu trebuie să fie tulburată de zgomote colaterale, domnule. Intră. Aici trebuia să fie holul meu, bombăni, susprins că starea de enervare nu-l strângea deja de gât. Întâi absența fantei, apoi cabina de machiaj - nu mai înțelegea nimic. Maestrul era cu spatele. Așezat pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spre exemplu) concluzia că ar fi ieșit din casă tocmai pentru a se combina cu un bărbat într-o noapte nesfârșită de iarnă, printre fulgii smooth jazz-ului... Ridică paharul și o privi atent, prin vinul roșu. Întregul decor se tulbură dintr-o dată, căpătă nuanțe sângerii, ca și cum pictorul din atelierul imaginar ar fi stropit tabloul, vru să se ridice de la masă și să o invite la dans (bineînțeles că nu avea să fie refuzat, cel puțin așa se întâmpla în scenariul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pretinde o adaptare constantă la noile circumstanțe, deoarece apar schimbări, diferite urgențe și sensibilități distincte. - Iertarea pentru renașterea vieții de familie: se remar-că faptul că, cu cât legăturile sunt mai puternice și decisive pentru viață, cu atât ofensa care o tulbură este mai grea și iertarea mai dificilă. Această situație se lovește de banalizarea iertării, gândită ca un lucru simplu de făcut. Din dinamica iertării face parte și libertatea persoanei, cu un nivel de intimitate fără termen de comparație, de aceea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ce se ivesc. Nu te gândi la ceea ce va fi peste un an... peste zece, gândește-te la ziua de azi. Continuă vocea. Trăiește în prezent, fii cucernic cu fiecare zi. Iubește-o chiar dacă e cenușie și tristă. Nu te tulbura... Fii bun, fii răbdător și credncios.. Așteaptă!... Dacă ești bun, toate se vor îndrepta. Dacă nu... dacă ești slab și chiar dacă nu reușești, tot fericit trebuie să fii și așa. înseamnă că mai mult nu e cu putință... și, atunci
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
întâmplare. Ochii îi alergau peste rânduri... literele fugeau pe pagină ca gâzele... nu reușea să-i dea de înțeles ceea ce citea. ”... Când spune: Somnul nu va potoli durerea, odihna nu va alina suferința, atunci mă înspăimânți cu visuri și mă tulburi cu mâhniri...”...” În zadar se străduia el să deslușească tâlcul acelor cuvinte sacre, dar nu reușea. O închise. Dar, o redeschise din nou, tot la întâmplare și citi... Nu mă vei cruța, oare, nicicând?!... Nu¬mi vei îngădui nici măcar un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
omul, ci-i cum vrea Domnul!... Trebuie să te împaci cu soarta. Lucrul cel mai de seamă în viață e să nu obosești de a voi și de a trăi. Restul nu e în puterea omului! Acest dialog interior îl tulbură. O neliniște îi forfecă inima ca un clește. O neliniște care pusese stăpânire pe el și nu-l slăbea o clipă, trezind suferința în el, mai aprigă, când sentimente nedeslușite îi apăsau sufletul. - Mi-ar prinde bine să pot plânge
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu poate vorbi, a renunțat, îl privește doar și tace... Numai ochii i se făcură mari, licăreau o durere ascunsă, nemărturisită. Pentru o clipă, lui Iorgu inima i se opri, parcă, și se înecă pusă pe plâns... ceva nedeslușit îl tulbură, îl puse pe gânduri. Peste câteva clipe, apăru infirmiera cu o tăviță acoperită cu un șervețel... Era ora prânzului. ”- A venit papaua, bunica... hai să păpăm!” se alintă infirmiera, vorbind singură. Vasilica o privi cu neprietenie în ochi. Ei nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
au, în general, oamenii de vârsta și cultura lui, cu alte cuvinte, nu prea ținea seama de practicile exterioare ale religiei, dar, acest lucru nu-l împiedica să fie profund impresionabil față de lucrurile sacre. Minunea Învierii Domnului, de plidă, îi tulbura sufletul profund. - Este prea greu pentru fărâma de minte omenească... e prea greu! Murmură el, continuând să urmărească jocurile de lumini și umbră de pe tavan. Ori crezi, ori nu crezi... nu le poți curpinde pe amândouă!... Se pomeni el gândind
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a dat viata mai bun!... murmură el. Dragostea, se știe, este cel mai dumnezeiesc sentiment dintre sentimentele omenești, atunci când este o dăruire de sine... o jertfă. Bătrânul Iorgu, după atâta suferință, tânjea după odihnă și liniște. Când se lăsa noaptea, tulburat de gânduri, singur în casă, stătea și o aștepta ca un copil în Ajunul Craciunului... I se părea că intră în casă și se strecura în pat lângă el, ca o binefacere. Chipul ei de lună plină, râdea de mulțumire
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-Te, Doamne, de mine... Îndură-Te, Doamne!... Ce să fac, Doamne, ce să fac! ”- Roagă-te!... îi șopti un gând. Roagă-te... Privește minunea Cerească!... Gândește-te la ziua de azi... Iubeșteo, chiar, dacă e cenușie si tristă. Nu te tulbura... Fii răbdător!... Așteaptă... dacă ești bun toate se vor îndrepta... Dacă nu, chiar dacă nu reușești tot fericit trebuie să fii și așa!... Însemnează că mai mult nu e cu putință, Și, atunci, de ce să vrei mai mult!... de ce să te
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
putem crește calitatea modului nostru de viață. Suntem înzestrați de Creator cu abilitatea de a stimula dezvoltarea unei relații între latura logică și cea înstructivă și intuitivă, ambele reprezentate în creierul nostru. A continuat gândul. Elementele din vis care te tulbură, ori te agită își au originea în amintirile, gândurile și impresiile tale din stare de veghe... Visele sunt deseori încărcate de înțelesuri ascunse. A analiza visul înseamnă a te înțelege pe tine însuti... Interpretarea din punct de vedere spiritual sau
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un vis plutind... Când ridică privirea, o zări pe Vasilica în mulțimea care se pierduse în soare... Tocmai se trezi dintr-o toropeală lungă și grea, de friguri și vise stranii... Se cercetă. Acum i se păru că era "altul”. Tulburat de febră și delir, în mintea lui rătăcită nu mai rămăsese decât ceva confuz, care nu-i îngăduia să cuprindă ce s-a întâmplat cu el. Încet, încet se limpezi. Făcu câțiva pași prin cameră și se opri în fața ferestrei
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
realitatea minunii Dumnezeiești. Ori, ea nu se poate explica. înseamnă să-ți distrugi fărâma de credință pe care o mai ai!, își zise el înfiorat. Iorgu era un om profund impresionabil față de lucrurile sacre. Miracolul învierii Domnului, de pildă, îi tulbura profund sufletul. -Este prea greu pentru fărâma de minte omenească, pentru a pricepe. e prea greu!.. Crezi, ori nu crezi. nu le poți cuprinde pe amândouă! Își zise el. Afară, pe stradă, se auzi un murmur molcom de oameni. Șiruri
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
s-a ridicat încet în pat... apoi, s-a lăsat încet-încet, simțind o amorțeală între umeri. Nu-și putea aminti tot... doar, și-a șters ochii cu dosul palmelor, și a încercat să-și limpezească gândurile, să-și adune puterile. Tulburat de febră și delir, în mintea lui rătăcită nu mai rămăsese decât ceva confuz, care nu-i îngăduia să lege întâmplările între ele... vedea, doar, imagini ca prin ceată. Si alunecă din nou în somn. ... Pe când se zbătea împotriva fantomelor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să fac, dacă voința singură, nu-i de niciun folos?!.. trimise el un gând către Dumnezeu. ”-Roagă-te!.. îi șopti un gând. Roagă-te!.. Privește minunea Cerească... Gândește-te la ziua de azi... Iubeșteo, chiar dacă e cenușie și tristă... Nu te tulbura. Fii răbdător... Așteaptă! Dacă ești bun, toate se vor îndrepta. Dacă nu... chiar dacă nu reușești, tot fericit trebuie să fii și așa. însemnează că mai mult nu e cu putință... Si atunci de ce să vrei mai mult. De ce să te
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Doamne, Doamne... Oare, cum a putut rămâne în viață o dragoste, supusă atâtor încercări!.. Primește, Fata, lacrima amarelor mele căinti si iartămă!... ”Precum în Cer, așa și pe pământ”, Vasilicăi, pentru totdeauna!.. Și, totuși, o neliniște mult prea mare îmi tulbură sufletul profund... privind tema cărții. In ”ea”, cu o teamă mistică, am încercat, să aflu doar, o corelație, într-un Mare Întreg, între marele cosmos și micro¬cosmosul din noi... Omul este un mic univers... o grămadă uriașă de atomi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]