5,483 matches
-
Războiul franco-turc ori Războiul din Cilicia (în limbile franceză: "La campagne de Cilicie", turcă: "Güney Cephesi (Frontul de Sud)") a fost un conflict armat dintre Forțele coloniale franceze, alături de care lupta și Legiunea franco-armeană, și Forțele naționaliste turce de sub comanda Marii Adunări Naționale a Turcie. Conflictul a fost una dintre urmările încheierii Primului Război Mondial. Franța își creionase interesele în regiune prin semnarea Acordului Sykes-Picot și a acordului franco-armean din 1916. Cel din urmă acord a permis înființarea forțelor armene
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
își creionase interesele în regiune prin semnarea Acordului Sykes-Picot și a acordului franco-armean din 1916. Cel din urmă acord a permis înființarea forțelor armene din cadrul armatei franceze. La sfârșitul anului 1921, Franța avea în schimb relații mai bune cu naționaliștii turci și a încetat să mai fie solidară cu puterile Antantei, semnând Tratatul de la Ankara. Interesul inițial al Franței față de regiunea Çukurova, deși manifestat încă din timpul campaniei lui Napoleon din 1798 - 1800 din Egipt și Siria, a devenit mai concentrată
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
Marea Neagră, trupe care au avut ca obiectiv ocuparea minelor de cărbune din regiune. Trupele franceze s-au retras din cele două orașe în iunie 1920. Timp de un an de zile, ele au fost obligate să facă față rezistenței populație turce din regiune. Principalele operațiuni în Tracia au vizat sprijinirea obiectivelor strategice aliate. O brigadă franceză a intrat în Constantinopol pe 12 noiembrie 1918. Pe 8 februarie 1919, generalul francez Franchet d'Esperey, comandantul șef al trupelor de ocupație din Imperiul
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
preluat de la britanici, așa cum se stabilise mai demult. În estul extrem al regiunii, francezii au ocupat pentru o singură zi (21 noiebrie 1919) și orașul Mardin, după care l-au abandonat. Francezii au desemnat doi guvernatori ai Ciliciei (în limba turcă: Çukurova) ocupate: Édouard Brémond (1 ianuarie 1919 - 4 septembrie 1920) și Julien Dufieux (septembrie 1920 - 23 decembrie 1921). În regiunile pe care le-au ocupat, francezii s-au confruntat cu rezistența activă a populației turce din primul moment al sosirii
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
guvernatori ai Ciliciei (în limba turcă: Çukurova) ocupate: Édouard Brémond (1 ianuarie 1919 - 4 septembrie 1920) și Julien Dufieux (septembrie 1920 - 23 decembrie 1921). În regiunile pe care le-au ocupat, francezii s-au confruntat cu rezistența activă a populației turce din primul moment al sosirii lor, în special datorită faptului că au fost asociați cu obiectivele armenilor. Francezii au fost interesați în primul rând să-și întărească prezența în Siria. Datorită presiunii naționaliștilor turci, Cilicia a fost abandonată cu relativă
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
confruntat cu rezistența activă a populației turce din primul moment al sosirii lor, în special datorită faptului că au fost asociați cu obiectivele armenilor. Francezii au fost interesați în primul rând să-și întărească prezența în Siria. Datorită presiunii naționaliștilor turci, Cilicia a fost abandonată cu relativă ușurință. Controlul asupra Munților Taurus era un obiectiv stategic pentru Mustafa Kemal Atatürk. Soldații francezi nu erau familiarizați cu regiunile absolut diferite de cele din care proveneau și foloseau intensiv milițiile armene pentru obținerea
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
fel înfrângerea forțelor greco-britanice de pe frontul de vest. Pe 1 noiembrie 1919, la două zile după ocuparea de către francezi a localității Maraș, a izbucnit așa-numitul „incident Sütçü İmam”, în timpul căruia au fost uciși soldați din Legiunea armeană și localnici turci, incident care a declanșat lupta împotriva ocupanților, care s-a transformat într-un război urban în adevăratul înțeles al cuvântului. După 22 de zile de luptă, pe 11 februarie 1920, francezii au fost obligați să evacueze orașul Maraș. Miliția turcă
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
turci, incident care a declanșat lupta împotriva ocupanților, care s-a transformat într-un război urban în adevăratul înțeles al cuvântului. După 22 de zile de luptă, pe 11 februarie 1920, francezii au fost obligați să evacueze orașul Maraș. Miliția turcă din Maraș a continuat luptă, reușind să elibereze câteva alte centre urbane ale regiunii, forțându-i pe francezi și aliații lor armeni să evacueze orașele unul după altul. Pe 9 martie 1921 a fost semnat Tratatul de pace al Ciliciei
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
reușind să elibereze câteva alte centre urbane ale regiunii, forțându-i pe francezi și aliații lor armeni să evacueze orașele unul după altul. Pe 9 martie 1921 a fost semnat Tratatul de pace al Ciliciei , între Franța și Mișcarea națională turcă. Acest tratat de pace nu a fost decât o fază intermediară, ostilitățile încetând practic numai după semnarea Tratatului de la Ankara de pe 20 octombrie 1921. Acest tratat a fost urmat de Armistițiul de la Mudanya (11 octombrie 1922), prin care s-a
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
fost decât o fază intermediară, ostilitățile încetând practic numai după semnarea Tratatului de la Ankara de pe 20 octombrie 1921. Acest tratat a fost urmat de Armistițiul de la Mudanya (11 octombrie 1922), prin care s-a pus capăt luptelor dintre Mișcarea națională turcă și forțele armate ale Franței, Regatului Unit și Italiei. Trei zile mai târziu, și Grecia avea să semneze acest armistițiu . Trupele franceze s-au retras din zonele ocupate în Anatolia în primele zile ale anului 1922, la aproape zece luni
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
pe care turcii doreau să-l includă în granițele noului stat național, a rămas sub controlul francezilor, a contribuit la creșterea tensiunilor între cele două tabere. Interesele financiare ale francezilor, care priveau datoriile otomane, au fost satisfăcute de tânăra Republică Turcă odată cu semnarea Tratatului de la Lausanne.
Războiul Franco-Turc () [Corola-website/Science/321431_a_322760]
-
Piatra ei de temelie s-a așezat în 1597 la inițiativa soției sultanului Mehmed al III-lea, pe nume Safiye. Odată cu moartea sultanului, lucrările s-au întrerupt șapte decenii, fiind reluate abia în 1660 de către o mamă de sultan (în turcă Sultan Valide), pe nume Turhan Hatice. Era mama sultanului Mehmed al IV-lea. Inițiativa sultanei Safiye de a construi moscheea a fost împiedicată de disensiuni politice legate de amplasament și de costuri. Cartierul Eminönü era locuit de mulți evrei, iar
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
cu un trunchi de piramidă cu trei laturi. În centrul curții interioare tronează tradiționala fântâna a abluțiunilor rituale, a purificării (sadirvan). Are un plan hexagonal și este atât de cochetă încât reprezintă una dintre cele mai reușite piese ale arhitecturii turce. Adevărata spălare rituală se face, însă, la niște robinete de pe latura de sud a curții. Curtea are ziduri foarte înalte și latura de 39 de metri. Este înconjurată spre interior de un portic cu 24 de cupole scunde, sprijine pe
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
mic pavilion imperial atașat edificiului principal. Este vorba de un mic pavilion extern, ornamentat cu ferestre multicolore, cu uși sculptate și cu faianțe fine. În zidăria edificiului s-a încorporat o veche poartă a fortificațiilor vechiului Constantinopol, "Poarta Hebraica". Constructorii turci au adus porții antice unele modificări estetice, pentru a servi exclusiv accesului sultanului. Astfel, această poartă a fostelor fortificații a devenit una dintre cele mai bine protejate de vitregiile timpului și de acțiunile oamenilor. Mihrabul este decorat cu stalactite aurite
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
cea de a opta minune a lumii antice târzii, Sfânta Sofia este oricum o glorie a geniului constructiv uman. Ea a reprezentat centrul vieții religioase a Imperiului Roman de Răsărit, servind în această postură timp de 916 ani. După cucerirea turcă a servit drept moschee alți 482 de ani, iar după anul 1935 a devenit muzeu la inițiativa marelui reformator turc Mustafa Kemal Atatürk. Prima biserică cu acest nume a fost construită de împăratul Constantin cel Mare în anul 325 e
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
a reprezentat centrul vieții religioase a Imperiului Roman de Răsărit, servind în această postură timp de 916 ani. După cucerirea turcă a servit drept moschee alți 482 de ani, iar după anul 1935 a devenit muzeu la inițiativa marelui reformator turc Mustafa Kemal Atatürk. Prima biserică cu acest nume a fost construită de împăratul Constantin cel Mare în anul 325 e.N, pe locul înalt unde existase anterior un templu dedicat zeiței Artemis, pe "acropolisul" vechiului Byzantion. Au urmat lucrări de
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
colțuri. Primul l-a ridicat Mahomed al II-lea Cuceritorul, cel de al doilea l-a înălțat fiul său, Baiazid al II-lea, iar ultimele două au revenit lui Selim al II-lea, în sec. al XVI-lea, prin arhitectul turc cel mai valoros, Sinan. În anul 1573, tot acela a condus consolidarea edificiului cu noi contraforturi. Sinan a mai construit în interior "Loja sultanului", iar în exterior mausoleul lui Selim al II-lea, în 1577. Cu timpul, în jurul Sfintei Sofia
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
ca moschee. Cu trecerea timpului, în preajma bisericii s-au adăugat alte trei construcții de interes: cea a Tezaurului ("Skevophilakion"), Baptisteriul ("Baptiserion") și Clădirea Patriarhatului. Astăzi din ultima nu a mai rămas decât amintirea. Baptiseriul a devenit mausoleu pentru doi sultani turci, iar clădirea străvechiului Tezaur mai dăinuie între contraforturile din nord-estul edificiului principal.
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
coloană comemorativă ridicată în Forumul lui Constantin din Constantinopol, chiar pe timpul domniei lui de Constantin cel Mare, în anul 328 e.n., cu doi ani înaintea inaugurării Noii Rome. Astăzi mai este numită și Coloana Incercuită sau Coloana Arsă, în limba turcă Çemberlitaș, nume care derivă din cuvintele çember-cerc și taș-piatră. Este un monument de referință al Istanbulului, din patrimoniul antic și are o vârstă de aproape șaptesprezece secole. Înălțimea coloanei era de 23,40 metri, iar monumentul în ansamblu atingea circa
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
Halide Edip Adıvar, în turca otomană: خالده اديب اديوار , altă formă: Halidé Edib, (n. 1884 - d. 9 ianuarie 1964) a fost o scriitoare turcă și lider al mișcării feministe din această țară. Talentul său este descoperit de scriitorul Ahmet Midhat, însă adevăratul debut al lui Halide Edip are loc în anul 1908 când aceasta începe să publice diverse articole în ziarul "Tanin", editat de
Halide Edib Adıvar () [Corola-website/Science/321466_a_322795]
-
Edip va evoca aminitirile fericite ale copilăriei pe care le-a trăit în casa bunicilor în cartea care cuprinde memoriile sale Mor Salkımlı Ev ( "Casa cu glicine"), conceput inițial în limba engleză în anul 1926 și tradus ulterior în limba turcă în anul 1963. În această casă Halide Edip va beneficia și de prima educație religioasă; în cartea sa autobiografică descrie moscheea Selimiye, aflată în apropierea casei bunicilor, mesele de iftar din timpul postului de Ramadan, dar și rugăciunile facute la
Halide Edib Adıvar () [Corola-website/Science/321466_a_322795]
-
primește o educație modernă ajungând să își perfecționeze limba engleză și primind informații despre alte religii; mai mult decât atât, Halide Edip citește Biblia pentru prima dată. În paralel, Halide Edip primește în particular lecții de muzică, de limbă arabă, turcă și franceză predate de Rıza Tevfik, dar și lecții de matematică de la profesorul Salih Zeki. Mai mult decât atât, în anul 1901, după terminarea liceului Halide Edip se căsătorește cu profesorul său de matematică Salih Zeki. În această perioadă traduce
Halide Edib Adıvar () [Corola-website/Science/321466_a_322795]
-
condus la acea vreme de Hüseyin Cahit. Unul dintre primele articol pe care le publică în paginile acestui ziar este „Beșiği Sallayan El Dünyaya Hükmedir” în care Halide Edip vorbește despre principalul rol pe care femeile le aveau în societatea turcă a acelor vremuri, respectiv cel de soție și de mamă. Mai mult decât atât, în anul 1908, Halide Edip înființează "Societatea pentru Emanciparea Femeii" . Aceste idei cu viziuni progresiste se regăsesc și în operele sale de renume dintre care amintim
Halide Edib Adıvar () [Corola-website/Science/321466_a_322795]
-
Kemal Atatürk se reflectă în sprijinul acordat acestuia cu prilejul inaugurării "Marii Adunări Naționale"( Büyük Millet Meclisi) la 23 aprilie 1920, cît și prin implicarea sa directă în campaniile militare, în urma cărora Imperiul Otoman se prăbușește lăsând locul noii Republici turce . Feministă convinsă, Halide Edip va susține cu fervoare dreptul femeilor de a vota și de a candida la alegerile parlamentare, stârnind iritare. După 1924, Halide Edip Adıvar și soțul său vor fi nevoiți să părăsească țara, stabilindu-se pentru o
Halide Edib Adıvar () [Corola-website/Science/321466_a_322795]
-
-se împotriva unor regimuri totalitare și se implică din nou în politică, în calitate de deputată independentă de Izmir. Nu mai puțin importante sunt volumele de memorii ale lui Halide Edip Adıvar care au contribuit la o cunoaștere mai nuanțată a societății turce, respectiv celei otomane( Memoirs-1926, Mor Salkımlı Ev-1963). Halide Edip - devenită după cea de-a doua căsătorie "Adıvar" - una dintre cele mai importante scriitoare și feministe din Turcia moare în anul 1924, la vârsta de 82 de ani. Halide Edip, care
Halide Edib Adıvar () [Corola-website/Science/321466_a_322795]