5,154 matches
-
o motivație destul de puternică. Și tipa aceea a fost prima care mi-a zis atunci, când a citit ce-am produs, mă, tu nu ești prost deloc! Și, mă rog, acela a fost primul meu text. Și toți au fost uimiți că am reușit și io să produc ceva. Că m-am dovedit util. Că i-am făcut tema lui Grasu. Asta cred că trebuie să vă mai spun. Aveam mai demult tendința de a-i considera proști pe toți. Toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
spion. Nu există gratuitatea scrisului. Scrisul trebuie să aibă întotdeauna scop, finalitate. Descrii lumea având un mobil, care aici este evident unul abject. Să distrugi totul. Orice alogen, cum eram eu, are intenții necurate. Și cred că au mai fost uimiți de detașarea cu care am scris cartea și de nonșalanța sau nesimțirea cu care am sfidat tabu-urile. Nu am făcut propagandă. Ei așa credeau că se scrie. Proslăvind. Nu mai țineam de un teritoriu, cum se întâmpla în cazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
traversa cu ușurință granițele a trei județe: Suceava, Iași și Botoșani. Din discuția cu părinții mei, și făcând analogie cu cele învățate la ora de geografie, am găsit răspuns la unele din întrebările mele legate de satul Probota, sat care uimește atât prin pitorescul său, generat de formele de relief și anume, prin încadrarea în Podișul Fălticenilor arondat arealului Podișului Sucevei, cât și prin gospodăriile frumos îngrijite în care s-a pus ceva din sufletul țăranului român de altădată. Șirul întrebărilor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Îndeajuns proasta reputație. Însă preopinentul, Încruntând din sprâncene la mine și cântărindu-mă dintr-odată cu privirea, izbucni: — Dar ai o voce admirabilă, pe care ai putea să ți-o cultivi, să ajungi un cântăreț de seamă și să câștigi parale! Uimit de Întorsătură, rușinat și mișcat, fiindcă, Într-adevăr, aveam un glas cu lungi și plăcute vibrații metalice, la vorbit, ca și la cântat, Îi răspund Încurcat: — Mi-a spus-o și maestrul de muzică din liceu... Cânt... Am și o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din Obor care dau lipsă la cântar; să-mi arate ateneele populare, cu conferințele instructive și moralizatoare ale misionarilor cul turali Însuflețiți de entuziasmul lui pentru ridicarea culturală a maselor, să-mi arate, În sfârșit, să-mi descopere, să mă uimească și să mă Îngrețoșeze de toată fățărnicia și ticăloșia omenească. După mai mulți ani l-am Întâlnit pe Vasile Sasu, fost minis tru liberal și prieten, din studenția lui, cu tata, și l-am Întrebat: — Cum a fost posibil ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Europene din toamna lui 1922, când a vorbit despre Papini, necunoscut pe atunci decât numai câtorva dintre cei prea puținii noștri cititori de literatură italiană, a fost Încă o revelație pentru noi, ascultătorii. Fără nici o foaie dinainte, vorbitorul ne-a uimit până la stupefacție cu străluci rea multistelară a minții sale cu adevărat inspirate, cu impro vi zațiile lui subite, elaborate sub ochii noștri, cu desfrâul, aș zice cosmic, al unei inteligențe artistice creatoare de frumuseți inedite și multiple - Însușiri pe care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și de afaceri necurate, cum l-am descoperit și urmărit mai târziu; ispă șind astăzi, greu de tot, calculele lui politice cu „mize“, puse, doar doar, când pe roșu și când pe verde, ca să le piardă la urmă pe toate. Uimit din prima zi de acest menaj În trei, de o compoziție atât de bizară că nici c-ar fi putut-o scorni fantezia vreunui autor de farse bulevardiere, lucrurile mi se lămuriră, vorba vine, cu rând și după pofta curiozității
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
când omul de acțiune se simte prea fericit În preajma femeilor. Iar Christos: „Ce este mie și ție, mu iere? Încă nu a venit ceasul meu.“ Mă recunosc datornicul femeilor pentru contribuția lor la stilul și Înfățișarea mea de astăzi, care uimesc Încă pe cei de o seamă cu mine și chiar mai tineri; pentru grija lor continuă de a mi fi corectat alura mea nativă fizică și morală de felul ei intempestiv, fără sens și bădărănesc În multe privinți; libertină uneori
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de îndreptar, ea este bună, este pe drumul drept în chip natural, ea nu greșește în chip natural, chiar, nu-mi amintesc să fi avut ceva să-i reproșez mamei vreodată, să mă fi nemulțumit ea cumva vreodată, mama mă uimește cu felul ei, n-am mai întâlnit pe cineva ca ea. Mama voastră are vocație de sfântă, zice tata, cu o anume amărăciune, fiindcă el nu prea are. În fiecare zi tata, în afară de lectura din cărticica lui, mai are neapărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
descoperă pe fața mea, căci continuă cu încă un pas ințierea mea în tainele locului: -Veniamin, apropo de cine locuiește aici: țin să cunoști pe cineva, un apropiat al meu. Vino. Pornim amândoi, plutind într-o direcție necunoscută mie. Mă uimește ce aripi imense are. Cât stătuserăm de vorbă, le ținuse strânse, nu-mi dădusem seama de dimensiunile lor. Abia acum le pot admira în toată măreția lor strălucitoare. Zborul nu durează prea mult. Ajungem undeva pe malul înalt și stâncos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
apropie și își încearcă puterile cu cartea îngerului. Toți se străduiesc din răsputeri, dar cât de puțini dintre ei reușesc: unii nu sunt capabili nici să deschidă cartea, alții izbutesc s-o deschidă, dar dau pagină după pagină zadarnic, sunt uimiți și dezamăgiți, căci nu găsesc nimic scris înăuntrul cărții; în fine, doar puțini, puțini dintre străini ajung să descopere slove cu înțeles în cartea ciudată. Acestei îndeletniciri Lazarus îi rezervă câteva ceasuri în fiecare zi: cu o îngerească răbdare el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
i-a descoperit sensul arhaic originar și farmecul particular pastoral în melosul modovenesc pe care l-a transpus în nemuritoarele sale partituri. Curajul de a “topi” dorul într-un Preludiu la unison în debutul unei tumultoase suite simfonice autohtone a uimit acum un veac o lume întreagă, incapabilă să descifreze “secretul” ideii care ascundea dorul plăieșului moldovean din Livenii Dorohoiului. Creatorul acelor pagini muzicale încărcate de har a murit cu durerea în suflet fiindcă generația vremurilor sale nu i-a înțeles
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
la moarte de la pușcăria din Tiraspol. De fapt, totdeauna când i se întâmpla ceva lui Ilie, măicuța Natalia știa, presimțea totul. La veștile pe care le aduceam primeam adeseori un răspuns ferm: “știu, știu. Asta mi s-a arătat.” Mă uimea de fiecare dată și voiam să o întreb cum reușește să afle. Când i se arată, cum, în vis, atunci când în întunericul camerei se așează în patul de odihnă, în liniștea nopții, sau în timpul rugăciunilor ce le făcea în fiecare
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
luat omul marfa, a plătit.“ „Nu față de pușlamaua de restaurator, ci față de babă. Nu i-am dat cincizeci de EURO, i-am dat cincizeci de dolari. O să mă bată Dumnezeu.“ „Ce, parcă Dumnezeu umblă cu valută“, a zis doamna Bouleanu uimită de cât de corect putea să fie uneori soțul ei. „Și, în plus, tot ce-i pe lângă biserică se iartă.“ În drum spre magazinul de paturi și canapele de comandă, domnul Bouleanu a trecut prin fața atelierului de recondiționat mobilier de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la oficiul Gărzii Civile și, ca de obicei, am fost primiți foarte bine. Prin Sicuani trece un firicel amărît de apă, numit Vilcanota, pe cursul căruia am mers, Înnămoliți, o bună bucată de vreme. În piața din Sicuani ne-a uimit varietatea de culori care se revărsa de pe tarabe, amestecîndu-se cu strigătele monotone ale vînzătorilor ambulanți și cu zumzăitul la fel de monoton al aglomerației; am observat Într-un colț o adunătură de oameni și am mers acolo să investigăm. În mijlocul unei mulțimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
octombrie m-au biciuit cu un cablu de conductă electrică subterană. La primele lovituri am simțit dureri. După ulterioarele lovituri n-am mai simțit nimic. Însă a doua zi, dus fiind la baie cu un alt deținut, acesta a rămas uimit de mine declarându-mi că tot spatele meu era vânăt, înnegrit de atâtea lovituri. În timpul nopților mă obligau să dorm cu fața la intervalul dintre paturi pentru ca prin vizeta ușii de la celulă cu o lanternă puternică să reflecteze asupra feței mele ca să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
satului Barticești, el s-a îmbolnăvit grav, boala l-a stors ca pe o lămâie. În cele zece luni de spitalizare, Pr. Mihai a știut să suporte niște dureri foarte mari, cu un curaj și cu o seninătate care îi uimea pe toți cei din jurul său. Odată un preot de la Oradea Mare, după ce l-a vizitat pe Pr. Mihai la Spitalul Filantropia din București, mi-a spus aceste cuvinte pe care nu o să le uit niciodată: „Știi mata cine a fost
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în care ne aflam. Așteptați-mă puțin. Uite, aici sunt mieji de floarea-soarelui. Luați și mâncați fără frică. Mă întorc imediat. Morarul a plecat. În moară era cald. Ușa era închisă, iar motoarele încălzeau spațiul din interiorul morii. Ne uitam uimiți la procesul de obținere a uleiului; semințele erau "dezbrăcate" de hainele lor, apoi luau drumul presei care storcea din ele undelemnul gălbui atât de necesar și hrănitor. Acesta curgea într-o cuvă de unde era luat și pus în recipiente. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
entuziaste la radio și televiziune vorbesc despre "Republica redescoperită" și despre "bucuria populară". În mulțime antilezi, magrebini, estici... Celebrul "spirit revoluționar" francez a migrat în noile vlăstare ale națiunii. Încă din prima clipă a sosirii mele în Geneva, m-a uimit numărul mare de automate de fotografii la minut Photomaton. Bănuiesc că numele este derivat din numele primei firme ce a fabricat aceste cutii simpatice, unde bagi francul și iese fotografia. Dar ce fotografie, de multe ori nu recunoști chipul reprezentat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
istorie. Payot îi livrează gratuit cărțile la birou. Sau doamna burgheză (mirosind discret a Chanel 5, vine mereu la cumpărături în jur de ora 11 dimineață) care îmi cere cărți de "dezvoltare spirituală". I-am recomandat... Biblia. S-a uitat uimită la mine. Niciodată nu am mai văzut o privire atât de uimită. Simplă constatare: atunci când sunt obosit, nervos sau prea emoționat vorbesc prost limba franceză. 12 noiembrie 2002 Joi sunt "nocturnele" librăriei, ușile ei rămân deschise până la ora 21.00
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
complet, desenator, botanist, pedagog, politician. Este o carte de călătorie, scrisă în stilul savuros al primei jumătăți de secol XVIII, bogat ilustrată cu desene satirice (Töpffer este considerat părintele benzii desenate moderne). Călători care plecau să cucerească Mont-Blanc-ul și Alpii, uimiți de tot și de toate. Turismul modern, sub forma în care îl cunoaștem noi astăzi, a fost inventat în Elveția! Cartea se termină cu o gravură a lui Töpffer reprezentând La sagesse sous la figure de Mentor reconduit Télemaque en
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
curat de munte. Și ca la un semn toți băieții și toate fetițele clasei care știau că domnul lor povestește frumos, parcă mai cuminți ca altădată și-au pus coatele pe bancă, obrăjorii în palme și au ascultat, privindu-l, uimiți de cele ce le povestea domnul, cu ochii lor mari, limpezi și nevinovați. Noi autorii lucrării ne-am permis imixtiunea în expunerea frumoasei lecții susținută atunci de domnul învățător Nicu Budac. Cerem respectuos cititorului iertare pentru aceeasta și ne explicăm
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fruntaș între clasele paralele, interesul față de învățătură și starea disciplinară a elevilor scăzuseră dramatic. Pentru Dumitru Dascălu marea surpriză a venit atunci când foștii lui elevi au organizat banchetul de absolvire, la care nu l-au invitat. Gestul lor l-a uimit și l-a durut. Ar fi dorit să-i vadă cum arată la granița dintre adolescență și tinerețe, să le adreseze câteva cuvinte asupra cărora meditase îndelung, să se bucure împreună cu ei că au ajuns la acest moment crucial din
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
zdrențăroși și murdari, femei desculțe, copii anemici și palizi... Tiens, tiens! exclamă, la un moment dat, soția unui deputat francez, care zărise pe aproape un porc bălăcindu-se într-o băltoacă verzuie... Uite, uite... exclamă ea, adresându-se pe cât de uimită pe atât și de amuzată soțului său. N-ai crede că ne găsim la...? Și rosti numele, pe care nu mi-l mai amintesc, al unei localități neînsemnate din Nordul Africei: Mazagran, Meligrah, Gemilah...). Așa umblau și acolo, ți-aduci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
sale scrise. Cineva dintre noi l-a rugat să ne spue pe scurt cam despre ce va vorbi a doua zi la întrunire. Simțeam toți neliniștea și curiozitatea acelui lucru nou, atrăgător, excepțional, al acelui eveniment care trebuia să ne uimească și să ne încânte, ca tot ce venea de la maestru. La refuzul lui, surâzător și amical, am insistat. Am insistat atât, încât a trebuit să ne cedeze; și atunci, în tăcerea care a căzut între noi, Caragiale ne-a vorbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]