6,856 matches
-
o să te cheme pe la el. Se dă la televizor o emisiune cu poante de Mircea Crișan. Afară ninge În continuare. Zăpada s-a așternut peste străzile orașului. Totul este alb și lipsit de impurități. Doar În cameră mai stăruie un vag miros de țigări extrafine. Lux fără filtru. Cinci la leu. Prin nămeți, Înaintează spre casă, tatăl tău. E bucuros de montarea telefonului și cu această ocazie se pare că a băut o halbă În plus stând de vorbă cu prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Halal rugi! Tu ești, nu? Expresia lui surprinsă deveni un zâmbet de recunoaștere. Femeia din fața automatului de cafea? — Da, eu, desigur... Automatul de cafea... Ieri..., zise ea Încercând să facă incidentul de ziua trecută să pară că lăsase doar o vagă urmă În mintea ei. Uf, scuze că am dat peste tine, dar eram foarte concentrată. Și nu mă uitam pe unde merg. Sper că nu te-am lovit sau ceva. Nu, nu, sunt OK. Nu te Îngrijora. Ruby nu putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În legătură cu ce trebuie să fiu avertizată, a insistat Ruby. Încep să intru În panică. Însă Fi plecase deja. Când a Întrebat-o pe Bridget dacă știe despre ce vorbea Fi, i s-a răspuns că nu are nici cea mai vagă idee. — Dacă aș fi În locul tău, scumpo, nici că mi-ar păsa. Hormonii ei sunt Încă foarte instabili după naștere. Crede-mă pe cuvânt, trebuie să fie o nimica toată. Dar Ruby era ferm convinsă că nu putea fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
puțin voia Înainte să-l fi respins pentru că am fost nepoliticoasă la telefon. La Început am crezut că ideea de a te Întâlni cu un gine... chestie era dezgustătoare. Vreau să zic, știi cu ce se ocupă ăștia? Am o vagă idee, a zis el. Da’ cred că Încep să mă răzgândesc. A Început să chicotească. —Vino-ncoa, a mormăit. Tre să-ți spun ceva. S-a așezat pe marginea canapelei. —Nu, mai aproape. S-a aplecat. —Promiți să nu spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
telefoanele alea, mereu se scuza și se retrăgea Într-un colț pentru a vorbi În particular. Apoi părea amărât și absent. —Vești proaste de la spital? obișnuia ea să spună. El se uita lung În gol și murmura ceva de Încuviințare vagă. Și nu părea că vrea să discute despre asta. Câteodată Îi lua ore Întregi să-și revină. Ea presupunea mereu că se Întâmpla vreo catastrofă cum ar fi moartea vreunui bebeluș. Mereu Încerca să-l Încurajeze să vorbească despre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ducă pe apa sâmbetei fără să lupt pentru ea măcar. Nu după cât am muncit ca s-o pun pe picioare. Trebuie să fac rost de bani Într-un fel sau altul. Problema e că acum n-am nici cea mai vagă idee cum o s-o scot la capăt. Nici eu, spuse Chanel. —Cum adică? Îi explică că după ce plecase de la magazin se Întâlnise cu Hannah din Întâmplare pe stradă. Hannah și Alfie veneau Înspre petrecerea de deschidere. Au ieșit la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
brânci pentru că i-ar fi împiedicat să lucreze pe textele moarte ale operelor lui și să caute un hapax într-una din ele. — Bine, dar care e opinia dumneavoastră despre psihologia feminină? - îl întrebă Augusto. — O asemenea întrebare, atât de vagă, atât de generică, atât de abstractă, nu are un sens precis pentru un cercetător modest ca mine, prietene Pérez, pentru un om care nu este un geniu și nici măcar nu dorește să fie... Nici măcar nu doriți? Da, nici măcar nu doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu mai trăiau, căci el era materie și-atât, iar sufletul doar spirit, tinzând a se-ntregi, dulce-Eugenia! Ci ochii tăi țâșniră ca izvoare de vii lumini, lucind peste cărarea-mi, și sufletul mi-l strânseră, ducându-l din cerul vag pe-acest pământ nesigur, l-au pus în trupu-mi și de-atunci în viață sunt una și trăiesc, o, Eugenia! Sunt parcă ochii tăi aprinse cuie și trupul strâns acum mi-l prind de spirit, fac sângele-mi febril visare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă apăsau veacuri de tradiție tăcută înghesuite în cel mai ascuns ungher al sufletului meu; mă apăsau aducerile-aminte inconștiente și inefabile de dinainte de leagăn. Căci deznădăjduita noastră speranță într-o viață personală dincolo de mormânt se alimentează și prosperă din acea vagă rememorare a înrădăcinării noastre în eternitatea istoriei. Ce dimineți ale singurătății mele pariziene! După ce citeam, ca de obicei, câte un capitol din Noul Testament, pe cel ce mă aștepta la rând, începeam să aștept, și nu doar să aștept, ci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fiice de 3 ani, respectiv 18 luni. Locuiesc în Indian Hills. Acolo se află firma noastră, a mea și a partenerului meu. Gabor își ridică privirea din carnețel. —Asta-i tot, am scrâșnit eu. Unde v-ați născut? Percep un vag accent. Percepi un accent vag, doctore? Tu vorbești, cu felul tău cântat de a vorbi, ca un steag ungar fluturând în vânt. Nu am întâlnit încă un compatriot de-al tău care să se fi descotorosit de această cadență. Accentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
18 luni. Locuiesc în Indian Hills. Acolo se află firma noastră, a mea și a partenerului meu. Gabor își ridică privirea din carnețel. —Asta-i tot, am scrâșnit eu. Unde v-ați născut? Percep un vag accent. Percepi un accent vag, doctore? Tu vorbești, cu felul tău cântat de a vorbi, ca un steag ungar fluturând în vânt. Nu am întâlnit încă un compatriot de-al tău care să se fi descotorosit de această cadență. Accentul mă dă și mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pieptul atârnând, alb ca brânza și sfârcurile Înconjurate de bubițe de grăsime, dintre care una era infectată. Începu să le stoarcă Între degetul mare și arătător, privindu-se În oglindă. Golirea lor și țâșnirea lichidului gălbui Îi trezea o plăcere vagă, impură și iritantă. Cincizeci de ani, ca sarcina unei femele de elefant, funcționarul acesta șters se dezvoltase În pântecul copilului, al adolescentului și al tânărului. Iată că cei cincizeci de ani trecuseră, sarcina ajunsese la termen, pântecul se deschisese, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de fratele Raymond Martini, publicată la Paris În anul 1651, cu intenția de-a infirma o dată pentru totdeauna credințele „maurilor și ale evreilor“. Fima intenționa să scrie un studiu despre originile creștine ale antisemitismului. Dar Între timp Îi trezi o vagă curiozitate subiectul „Dumnezeului ascuns“. Se cufundă În biografia călugărului Eusebius Sophronius Hieronymus 1, care studiase ebraica sub Îndrumarea unui profesor evreu, se stabilise la Betleem, În Iudeea, În anul 386, și tradusese ambele Testamente În latină, adâncind, poate cu bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
i se pară uneori o nedreptate strigătoare la cer, aproape o boală crudă care afecta jumătate din umanitate și o expunea degradării și umilințelor de care cealaltă jumătate era cruțată. Alteori, dimpotrivă, se trezea În el un fel de gelozie vagă, o senzație de lipsă sau de pierdere, de parcă ar fi fost privat de un dar misterios, care le permitea lor să stabilească legături tainice cu lumea În modul cel mai simplu cu putință, dar care lui Îi era interzis pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În ochi și să-i spună: Mulțumesc, iubita mea, să-i spună: Nu sunt vrednic de aceste favoruri, dar se stăpânea, ba chiar se grăbea să deschidă geamurile ca să alunge fumul de țigară care Îi Îmbâcsise bucătăria. Avea o viziune vagă, În care zăcea bolnav În pat, iar Nina Îl Îngrijea, sau din contră, Nina agoniza, iar el Îi umezea buzele și Îi ștergea sudoarea de pe frunte. La zece minute după ce venise din ploaie, stătea deja În fotoliul ingenios al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lacrimilor arăt probabil ca o sperietoare. Fii bun și nu te uita la mine. —Dimpotrivă, spuse Fima și după o scurtă ezitare adăugă: Cerceii tăi sunt foarte drăguți. Fantastici. Ca o pereche de licurici. Nu că aș avea cea mai vagă idee cum arată licuricii. Mă simt bine cu tine, spuse Annette, e prima oară după foarte mult timp când mă simt atât de bine. Chiar dacă tu nu spui nimic, doar asculți și Înțelegi. Când copiii cresc puțin, Yeri mă Încurajează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acolo, din alte lumi. Nu trecea nici o mașină. Nici o lumină nu se zărea la ferestrele caselor. Asfaltul pustiu, strălucirea felinarelor, umbrele negre ale pinilor Învăluiți În ploaie de parcă porțile ar fi fost Încuiate pentru totdeauna treziră În Fima o spaimă vagă. De parcă propria sa viață se scurgea aici, sub ochii săi, În ceață și În ger. De parcă cineva agoniza În apropiere, În spatele unuia dintre gardurile ude de piatră. Șoferul spuse: —Ce noapte infectă. Și semaforul ăsta care nu mai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Atotputernicului În persoană. Și continuă explicându-i lui Fima unde era aici poanta reală, până când Fima avu senzația că prin firele telefonice se infiltrase mirosul caracteristic al tatălui său: un fel de cocteil est-european În care se Îmbinau un miros vag de colonie, un iz ușor de pilotă neaerisită, un damf de mâncare de pește fiert cu morcovi și o undă de lichior dulceag. Se simți cuprins de un fel de greață, de care i se făcu rușine, dar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a vorbit măcar cu tine? Stele mari străluceau În fața ochilor săi obosiți. Fima nu le cunoștea numele și nici nu-i păsa care era Marte și care Jupiter sau Saturn. Dar ar fi vrut să Înțeleagă de unde venea senzația aceea vagă cum că nu se afla aici pentru prima oară. Că mai fusese aici cu mult timp Înainte. Că văzuse deja pâlpâirile acestor stele Într-o noapte de iarnă rece și pierdută. Nu de la fereastra apartamentului acestuia de bloc, ci poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
iarăși aceeași tăcere. Fima simți totuși că această tăcere era mai puțin adâncă decât noaptea trecută: un fel de foșnet slab, intermitent, ca un scrâșnit din dinți, se auzea estompat. Ca un oftat din rărunchi. Fima diagnostică astfel primele semne vagi de viață, Începutul reanimării aparatului. Era convins că telefonul nu-și pierduse viața, doar căzuse Într-un fel de leșin adânc și iată, chiar dacă nu-și recăpătase cunoștința, Începea deja să reacționeze slab, un geamăt de durere neclar, un puls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se duse la geam ca să-și pună ordine În idei. Privea Între timp lumina de iarnă care se așternuse ca un metal nobil peste dealuri și văi. Fima cunoștea și iubea expresia „metale nobile“, cu toate că n-avea nici cea mai vagă idee care erau acestea. Odată, În casa tatălui său din cartierul Rehavia, Baruch și Dimi se străduiseră să-l prindă ca Într-un clește și să-i impună prima lecție de chimie. Ca un copil Încăpățânat, Fima Încercase să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Întâmpla din cauza buletinelor de știri de la radio, treburilor, dorințelor superficiale și goanei după deșertăciuni și banalități. Toată suferința, Își spuse Fima, tot ce e ridicol și obscen nu e decât rodul pierderii celei de-a Treia Stări. Sau rodul unui vag sentiment apăsător și neplăcut, care ne amintește din când În când, pe dinafară și pe dinăuntru, că există acolo, nu departe, aproape la Îndemână, ceva esențial În drum spre care ești mereu și totuși greșești mereu drumul. Te cheamă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe buze și cealaltă pe ochi și Îi sărută ceafa, rădăcina părului, umerii. Un parfum delicat de săpun de toaletă Îmbinat cu o aromă ușoară de tabac de la pipa lui Teddy Îi pătrunse În nări, amețindu-l cu o dorință vagă și cu o tristețe pe care Încercă s-o Înăbușe. Ridică În brațe trupul subțire, copilăresc și, la fel cum Îl purtase În brațe pe Dimi cu două nopți În urmă, o duse acum pe Yael și o Întinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
despre ce e vorba, În fond? Cele trei femei dispărură după colț, dar Fima continuă să stea În același loc, nemișcat, excitat și rușinat. Adevărul era că azi-dimineață nu avusese nici un chef de trupul slab al Yaelei, ci simțise nevoia vagă a unei altfel de uniri, nu sexuală, nici maternă, poate nici măcar unire, ci de ceva pe care nu era În stare să și-l explice, cu toate că simțea că tocmai acest ceva, necunoscut, subtil, nedefinit, dacă l-ar fi obținut măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
coborî la stația de pe strada vecină cu a sa. Nu uită să-i spună șoferului „mulțumesc și la revedere“. Amurgul Începuse să poleiască norii ușori de deasupra dealurilor Betleemului. Și Fima dintr-odată Își dădu seama foarte limpede, cu o vagă durere, că și ziua aceasta se dusese pentru totdeauna. Pe strada sa nu se zărea nici țipenie de om, În afara unui copil negricios În jur de zece ani, care Îndreptă spre el o mitralieră din lemn și Îl făcu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]