5,554 matches
-
a trecut prin acest calvar și-a păstrat bidonul de băutură la brâu. Bobby se apleacă și-l ia din mâna mortului. Când îl întoarce, observă inițialele J.P.B. gravate pe o parte, ceea ce-l face să se simtă încă o dată vinovat, dar nu mai mult de o clipă. Portmoneul gol este lângă el. Bobby tocmai vrea să plece, simțindu-se nefiresc în preajma unui cadavru, dar ceva îl face să se oprească. Lângă piciorul lui, vede un mic suport pliant din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tu ai votat pentru moarte? zâmbi Gross, dând vorbelor sale o culoare mai dulce, fiindcă observase supărarea lui Bologa. ― Ei și? urmă Apostol mereu dârz. În orice caz n-am să dau socoteală decât conștiinței mele, care l-a găsit vinovat! ― Conștiință! oftă deodată tânguitor căpitanul Cerven-ko, care ședea la stânga lui Klapka. Cine mai are azi conștiință? Glasul acesta se înfipse ca un ac în urechea locotenentului Bologa. Vru să răspundă și nu-i veni nimic în minte. Se uita la
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dojenitoare. Dar își curmă gândul, alungîndu-și din suflet lașitatea: "Marta nu m-a îndemnat niciodată să fiu erou, cu nici o vorbă... Numai gelozia mea neroadă a socotit că, prin uniformă și vitejie, are să-i potolească cochetăria. Vasăzică numai eu sunt vinovat și trebuie să îndur remușcările..." De altminteri, trecutul i se părea mort și se ferea să-l dezgroape. Mai mult îl preocupa viitorul care-i mijea ca o auroră strălucitoare după o noapte vijelioasă. Nu-l vedea încă lămurit, dar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
parcă n-ar fi auzit nimic, deși vorbele ordonanței îi atinseră urechile ca o mustrare, fiindcă tocmai în clipa aceea se uitase și el spre casa în care acuma, ca și odinioară, stăpânea Marta, ființa iubită. Se simțea atât de vinovat față de logodnica lui, că de-abia aștepta ziua de mâine, să alerge la ea, să-i cadă la picioare și să-i ceară iertare... În curând se zăriră în beznă sclipirile turnului bisericii și Apostol își iuți mai tare mersul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
s-o găsească, fie în vreo tainiță a ei, fie în vreo lume nouă, mai presus de vederea ochilor și de auzul urechilor..." Îndoielile îi roaseră creierii toată noaptea. Când stinse lampa, prin perdelele albe tremurau zorile... Se simțea iar vinovat față de Marta și adormi plănuind cum ar putea repara nedreptatea ce i-a făcut-o... Peste gândurile lui însă se năpustiră, chiar de a doua zi, zvonurile târgușorului. Doamna Bologa îi servea la fiecare masă ba că cutare spune cutare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Zice că-i porunca să atârne acolo trei zile și trei nopți, să-i vază toată lumea și să se învețe minte!... Doamne, Doamne, apără-ne! Până ce le-au pus lațul de gât, s-au jurat bieții oameni că nu-s vinovați... Parcă a vrut cineva să-i asculte?... Ordin și iar ordin!... Și uite-așa, a doua zi de Paști! Doamne, mare ești și mare-i mila ta, Doamne!... Și mai sunt patru închiși!... Porni numaidecât înapoi, spre Făget, fără să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
care tocmai făcuse semn plutonierului să treacă la masă și să scrie, se întoarse brusc spre Bologa, întîi mirat, pe urmă cu o satisfacție triumfătoare: ― Eram sigur! izbucni falnic. I-am și spus căpitanului Klapka... Parcă nu cunosc eu psihologia... vinovaților?... De altfel, nici n-ar fi demn pentru un ofițer, chiar în cazul d-tale, să recurgă la minciuni. Omul, când a săvârșit ceva, să aibă curajul răspunderii! Apostol nu-și putu stăpâni un zâmbet auzind sfaturile pretorului și mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sau mai mult decât când nu e război și este nevoie de pacea civilă, altfel totul e pierdut. Nu sunt o sută de feluri de a rezolva un caz de crimă. Eu nu știam decât două: fie îl prinzi pe vinovat, fie arestezi pe cineva pe care dai vina. Ori una, ori alta. Și ai rezolvat-o. Nu e mai complicat de atâta! În ambele cazuri, rezultatul este identic pentru populație. Cel care iese prost e cel arestat, dar, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
prin locuri izolate, preferând uneori să crape singuri în desișuri și pădurici decât să fie sfârtecați de obuze. Se nimerise la fix. Era convenabil pentru toată lumea: pentru armată, care voia să dea un exemplu, și pentru judecător, care căuta un vinovat. Cei doi puști sunt plimbați pe străzi. Îi păzesc doi jandarmi care se umflă în pene. Oamenii ies ca să-i vadă. Doi copii, doi jandarmi. Doi zdrențăroși, hirsuți, cu uniforma în paragină, fețele nerase și ochi ce se învârt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
curte și l-am legat de copac. Era poate ora nouă. Veneam din birou, unde mureai de cald și regăseam noaptea și gerul, -10, poate -12 grade. Nu eram mândru. Micuțul sângera. — Ai face bine să spui totul, dacă ești vinovat, și totul se va sfârși, vei intra înapoi la căldură. i-am șoptit la ureche. Dar nu eu am făcut-o, nu eu... se jură cu o voce stinsă, ca într-o plângere. Toată curtea era cufundată în beznă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pentru dezertare și asasinat, a fost găsit vinovat de cele două capete de acuzare și împușcat. Cazul era închis. Dintr-un țăran tânăr, Mierck și Matziev reușiseră, într-o singură noapte, să facă un om pe jumătate nebun și un vinovat ideal care nu se apăra. Desigur că episoadele din noaptea faimoasă nu le-am aflat decât mai târziu, când l-am găsit pe Despiaux. Ceea ce știam deja era că nici judecătorul, nici colonelul nu merseseră să-l interogheze pe procuror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
până la sfârșitul lui ianuarie ca să-și ia tălpășița și să nu-l mai vedem niciodată. Mierck mă luă tare de la-nceput. — Cu ce drept ați mers la Uzină? lătră la mine. Nu-i răspunsei. — Ce căutați? Cazul este rezolvat, iar vinovații au plătit. — Așa se spune, e drept..., îi răspunsei, ceea ce avu darul să-l înfurie și mai tare. — Ce? Ce insinuați? — Nu insinuez nimic. Îmi fac meseria. Exact, faceți-vă meseria și lăsați în pace oamenii cinstiți. Dacă aud că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ochi. Trebuia să iau totul de la capăt. Dar poate că tocmai asta m-a făcut să rezist atât, acest dialog pe o singură voce, mereu aceeași, întotdeauna a mea, și opacitatea acestei crime care poate că n-a avut alt vinovat în afara opacității înseși a vieților noastre. E tare ciudată viața. Știm noi oare vreodată de ce venim pe lume și de ce rămânem aici? Să revăd Cazul, așa cum am făcut-o eu, era fără îndoială un tertip ca să nu-mi pun adevărata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lucruri pe care trebuie să le facem, iar aici nu se pune problema dacă puteți sau nu, el își pleacă privirile, eram sigură că se va apăra cu frenezie, ca Udi, dar starea lui se schimbă, mă simt atât de vinovat, încât nici măcar nu o pot privi, îmi spune el încet, este o copilă atât de dulce și de frumoasă, i-am distrus viața, eu îl privesc și mi-i imaginez pe Udi și pe Noga îmbrățișându-se lângă poarta școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o viață exemplară, dar așa ceva nu există și nici nu va exista, tocmai de aceea trebuie să trăim, să ne bucurăm de viață, și eu, și tu, chiar și soțul tău, îi este permis să trăiască fără a se simți vinovat tot timpul de faptul că nu este un soț model sau un tată model sau Dumnezeu mai știe ce voiai de la el, pentru că nici tu nu ești perfectă, iar lucrul acesta poate fi privit ca un avantaj, ai dreptul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
intrat cu toții, speră fiecare și scapă cine poate ! Valul de proteste și greve subliniază neputința guvernanților, unde nu văd nici o capacitate, decât politruci la ciolan, de a chibzui, cântări și împărți rezultatul muncii unui neam ajuns la sapă de lemn ! Vinovați: 1. Traian Băsescu. Președintele, nu omul politic conflictual și nestatornic; nu ambițiosul peste măsură, nu... omul ! Președintele care „face”, guvernul trage (ce de scandaluri...!), poporul... rage ! Adică strigă și tot... înjură că nu trăiește bine ! cum i-a promis candidatul
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
ferestrei, se Întreba Aimé privind În fața lui așezate În șiruri acoperișurile caselor. [...].” Aimé Pache, mândru de originile sale, Își dă seama că țara sa nu este Franța ci cantonul Vaud. După ce a avut multe remușcări și mai ales simțindu-se vinovat de a-și fi trădat semenii și țara de origine, personajul principal se reîntoarce În satul natal, Lully, din cantonul Vaud fiind conștient de identitatea și apartenența sa la această regiune. Prin urmare, misiunea artistului este aceea de a exprima
Caleidoscop by Maria-Lucia Toma () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93369]
-
Revoluția română din 1989 ne-a familiarizat cu un cuvânt: terorist. Sub acest cuvânt nu s-au ascuns însă oameni, chipuri. Toată vina pentru crimele din perioada revoluției s-au pus în cârca unui cuvânt. În cârca dicționarului, adică. Singurul vinovat descoperit a fost deci acest cuvânt și nimic mai mult. Cu el am rămas de atunci. E adevărat, el a căpătat, între timp, și chipuri, dar asta numai atunci când contextul s-a schimbat, numai atunci când cuvântul s-a globalizat. Iar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
deja acolo. Era un bărbat tânăr, probabil de bună condiție socială, judecând după îmbrăcăminte, și care, cum m-a văzut, a început să-și exprime zgomotos indignarea pentru că fusese adus pe nedrept la cercetări, întrucât nu se știa cu nimic vinovat. Menționez - chiar cu riscul de a surprinde neplăcut pe unii cititori - că, în general, oamenii nu se prezentau prea temători la sediul organelor de securitate, ba, dimpotrivă, erau destui cei care pur și simplu ne sfidau, știind că nu riscau
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
vreunul dintre angajați făcând asta, va fi dat afară înainte să apuce să numere până la zece! Sebastian se alăturase micului nostru grup la timp să audă ultimul schimb de replici. Pentru un moment părea, într-un mod comic, atât de vinovat, încât mi-a fost greu să mă abțin din râs. Văzându-l, Sir Richard s-a mai calmat. Era clar că Sebastian era unul dintre preferații săi. — Gata cu discuțiile pe subiectul acesta. Ce se mai întâmplă la cricket, Shaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
studii, În Mana noastră avea să se Întoarcă, deci la școala lui muncise la curățatul terenului (cu tot cu bojdeuca În care mă născusem), la săpatul temeliei, la făcutul cochileților. Și la scos piatră din coasta unui deal din apropiere... ...Simțindu-se vinovat de moartea băiatului - doar el Îi băgase În cap să se facă Învățător - tata oprise lucrările și-și ceruse mutarea (după ce i se refuzase demisia). Însă oamenii din sat, În frunte cu părinții flăcăului, Îl convinseseră să rămână, să continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
era - dacă nu ne-am fi grăbit să le liberăm, le-ar fi cotropit Hitler!» - Îți place logica? - Nu mă dau În vânt după ea - dar o cunosc de la Românii securiști: «Din moment ce te afli În Închisoare, În mod necesar ești vinovat - fiindcă noi nu arestăm degeaba...» - Tu vorbești de securiști, eu de un profesor de istorie vorbesc! Și ucrainean! Vine vorba și de Polonia - aici a luat foc Hoholul meu. Îl Întreb: «Cum de-ați lovit Polonia din Răsărit, la două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
te ascult - deci, prostia-la-Români... - Bun! Ne oprim aici cu teoriile, că cine știe ce mai zic - ziceam doar atât: atunci când s-au hotărât să se informeze și să adune dovezi, frații mei români au fost taaaare dezamăgiți: cum așa: suspectul nu e vinovat? (Una dintre dovezile adunate - dar nu de ei, ci de noi, de mama și de bunica - se află la mine, cu mine, În exil: o fotografie care-l prezintă pe tata În uniformă militară românească, În timpul unei concentrări, dinainte de Cedarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a, pe sine, se - ci de... impersonal). Dar Românii nu au nevoie ca România să se (impersonal) libereze, pentru ca să caute, să găsească suspecți, vinovați de propria-le nenorocire. Dar nu fac un efort mărunt (pentru alții!): să-i caute pe vinovați dinaintea lor, deasupra lor (În piramida cu pricina), și să-i arate pe cei care-i umilesc, Înfometează, țin, mențin În genunchi, În patru labe... Nu, ei Îi caută pe „vinovați”, după Înțeleptul obicei al robului din tată-n fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În genunchi, În patru labe... Nu, ei Îi caută pe „vinovați”, după Înțeleptul obicei al robului din tată-n fiu, printre cei de-alături... Aceștia sunt suspecții, sunt „străinii” (o nuanță: «nu-i de-al nostru»; «nu simte românește”»..); deci: vinovații! - pentru că, o dată, vorba tatei: „cunoscuseră”, mult Înainte, nenorocirea dinspre Răsărit, iar a doua oară: de-a dreptul periculoși: cum Îndrăznesc ei, niște... rusificați, să se ridice În două picioare, În mijlocul Bărăganului de patru labe neaoșe (acestea daco-romane!) și să strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]