5,010 matches
-
și Patrick Bateman va fi ucis. Scopul povestirii: Patrick Bateman e mort acum. Nu voi găsi niciodată o explicație. (Asta pentru că explicațiile sunt plictisitoare, îmi șopti scriitorul în timp ce conduceam prin defileul canionului.) Totul va rămâne camuflat și obscur. Mă voi zbate să pun totul cap la cap, iar scriitorul mă va persifla pentru încercarea asta. Existau prea multe întrebări. Ceea ce se va întâmpla întotdeauna. Cu cât mergi mai departe, cu atât vor apărea mai multe. Și fiecare răspuns e o amenințare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sus. Erau cam opt trepte. Am început să mă trag în sus, târându-mi piciorul zdrobit. Pe urmă am simțit arătarea sărindu-mi în spate când a realizat încotro mă îndreptam. M-am răsucit, azvârlind-o de pe mine. M-am zbătut în balta de sânge, încercând s-o țin la distanță. Am vomitat neputincios pe piept, apoi am șoptit, „Te aud te aud te aud...“ Dar promisiunea nu mai avea nici un efect. Câinele își recâștigă din forțe și se cabră ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care a fost una dintre figurile reprezentative ale zborului și muzicii românești ale deceniului al patrulea. Vă trimit alăturat, bineînțeles simbolic, o invitație prin care poate veți Înțelege mai ușor cum a fost organizat și ce a cuprins programul. Mă zbat acum să tipăresc, sub forma unui caiet, tot materialul citit În cenaclu, urmând a vă trimite și Dvs. un exemplar. Cel puțin sub această formă să avem ocazia de a ne mai spune câte ceva, Împărtășindu-ne din ceea ce ne străduim
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
am impresia că cei de acolo produc dificultăți celor de la Centru (București) că „chipurile” vor să fie ei cei care să facă ceva, dar dacă voiau să facă, de ce nu au făcut-o până acum?!... și au lăsat să se zbată alții!... Bucureștiul este bine intenționat. Casa este trecută la Ministerul Culturii (pentru restaurare) la poziția 34 C oll. La dorința Dr.-lui și deputatului Potolincă Vasile, i-am dat tot ce am avut despre Casa Matei Millo pentru a da
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
a retras un manuscris, Întrucât tov. Gafița Îl amâna sine die. Deci... D-na Ungureanu n-a luat cunoștință de lucrarea Dv. I-o voi prezenta-o, când ne va vizita. E ocupată mult: articole, edituri, lecții, mama bolnavă. Se zbate și pentru „Mărturii” pe la Edituri și va trece, totuși, scrie dânsa și pe la d. Gafița ca... fost folticenean. Am Îndemnat-o să se ducă, dar, dacă va avea făgăduieli de la altă editură, s-o prefere pe aceasta din urmă, oricâte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
până nu se Întoarce fiica mea, care e la Mchn. Parcă se numea „Purinor”. A avut efect? Cred, că acum să ceri concediu pentru convalescență și să mai lași „Galeria” - pe care ai făcut-o... stup. Sărmana d-nă Ungureanu se zbate ca peștele În plasă. Dacă aveți Încredere În Sturzu , care, poate, mi-a fost elev, dacă nu el alt... Sturz, putem să-i scoatem, sub un pretext oarecare, cum ar fi de completare, manuscrisul de la marele Gafița de la Baia și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
democratică, un „meeting” din acelea funambulești, imortalizate pentru uzul posterității de primii cameramani. Publicul, care ne vede proiectați pe ecranul de cinema, ne consideră, cu siguranță, o populație din filmele mute: avem senzația că vorbim, în realitate gurile noastre se zbat în gol, ca ale peștilor pe scândura de bucătărie, fără să reușească să articuleze vreun sunet. Dar poate chiar asta și suntem, toți cei prezenți în colțul acela de lume părăsită, departe de realitățile anului 2000: un fragment din memoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
particular, în investitor, în țăran, în intelectual!... Slăbiciunea și corupția din bănci, poliție, justiție, întârzierea marelui capital occidental și, peste toate, iată că ne apasă această neagră, blestemată, insistentă și într-un fel inexplicabilă imagine rea a României, care se zbate să iasă la limanul democrației și al unei economii cât de cât productive... Cariera mea, cum o spuneam, a luat o întorsătură „firească”, în sensul negativ al cuvântului, după întoarcerea mea în țară, în aprilie ’72, după mai bine de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
eșiți din pacostea de omizi a anului ăstuia se anină struguri pe albastra miere a ursului. Lia culege floricele. O întreb ce culege. Îmi răspunde cu glasu-i subțirel: "Păpădie! Rochița rândunelei..." Prin șanț în urmă văzuse un fluturaș care trecea zbătându-se în zbor: "Nu-i cuminte..." Și pășește repede cu obrăjei albi înfloriți sub pălăria largă, cu ochișorii albaștri plini de lumină, cu rochița roșie de mătasă fluturând, cu cortelul roșu în dreapta, în care grămădește toate folicelele ce culege. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
16 Iulie [ÎN DRUM SPRE MĂNĂSTIREA NEAMȚ] Pe drum spre M-rea Neamțului. Vânt, după ploae. Drumul e stropit. Pe drum umblă lume multă, căci e în ziua Iarmarocului Sfântului Ilie. Oamenii vin cu vite albe, cu porci cari se zbat în funie. Cerșetori presărați la marginile drumului, lângă șanț, sau pe movili de prund așteaptă mila sătenilor cari azi sunt mai darnici căci sunt cu chef. Lia. Uite o păsărică pe sârma telegrafului; uite un cal, cât de mic e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ici colo, în rărituri, se prevede muntele de var alb, și îți dă iluzia unei deschideri spre cer alburiu. Barnarul vine cu un vuet neîntrerupt de vânt, străbate în toate părțile, cu toate stavilile, cu toate canalele. Țâșnește, bolborosește, se zbate, scapă și freamătă și murmură. La haituri, stă adunată apă liniștită și adâncă, iar deasupra ei plutesc într-o îngrămădeală mare catarguri albe, cadavrele brazilor. De liniștită ce e, apa pare neagră. Din când în când în bătaia soarelui lucește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Atunci se pune în cutii și se astupă bine. Ca să nu încolțească cartofele, le pui în pod la începutul primăverii într-o pătură subțire. Ca să cureți garafe pune în ele o mână de cartofe tăiate mărunt, rotund, și cu apă, zbate până ce se curăță sticla. Chip de a scoate gustul de mucegaiu din poloboace. Să ne închipuim că avem să curățim 250 ocă de vin dintr-un poloboc. Se pune în 150 ocă apă fierbinte, 2 ocă sare, 1/2 ocă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
măreț ce li se înfățișează. În timpul nopții s-a stârnit o furtună dinspre răsărit; au început a suna valurile și a se rostogoli pe țărm prigonindu-se. Încă de la 8 de asară s-a văzut înspre Caucaz pânze de fulger zbătându-se în negura depărtatului țărm răsăritean. După miezul nopții duhurile mării călăreau fantastic pe harmasari spumați. La răsăritul soarelui vijelia s-a mai domolit. Nouri au prins a sui și a acoperi strălucirea zeului zilei. Un călător singur, c-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
turcii ar fi putut fi înfrânți la Războieni, sau în alt loc, pe care l-ar fi ales Ștefan. Când Ștefan cel Mare spunea, prin gura lui Țamblac, că a rămas singur, era o realitate tragică. Singurii care s-au zbătut ca Ștefan să fie ajutat au fost venețienii. Posesiunile Serenissimei pe terra ferma erau amenințate direct, dar venețienii aveau ei înșiși nevoie de ajutor și aveau prea puțin timp ca să poată trimite ceva în Moldova. Ceea ce este interesant pentru noi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să se bucure de ea. Tata s-a stins din viață la 38 ani în floarea vârstei, când în urma unui concurs pe țară, a reușit primul pentru a pleca ca diacon la Capela română din Paris. Mama sărăcuța s-a zbătut cu necazurile pentru ca să ne scoată la liman iar în 1940, când cel mai mic dintre noi era încă elev, a plecat pentru totdeauna, lăsându-ne pe noi s-o plângem toată viața. Dumneavoastră, Bădiță Gheorghiță, vă mulțumesc că mi-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
hotărâtă s-a ivit un nou obstacol: s-a Îmbolnăvit de colici un măgar de la un punct de observație (OILA). Dacă moare măgarul, nu-ți dau “Ordinul de lăsare la vatră”, mi-a spus comandantul venit lângă măgarul care se zbătea. Ce nu i-am făcut măgarului, până l-am pus pe picioare. L-am predat comandantului și În 27 oct. 1952, am schimbat hainele militare cu cele civile și “liber ca păsările cerului” am plecat spre București. În căutarea cuibului
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mi-am procurat un pat, o masă și două scaune și am sărbătorit primul Crăciun, Împreună cu Milly. N-am avut Însă dreptul decât la două zile de fericire. De data aceasta a plecat ea și am rămas eu. În timp ce mă zbăteam pentru locuință am făcut și sondaje pentru găsirea nașilor. Am apelat inițial la domnișoara dr. Găzdaru și la domnul conf. dr. Adameșteanu, care revenise la Facultate. Se curtau de cca. 14 ani, dar nea Oiță, cum Îi spuneam cei apropiați
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și să mă întristez: e ceva în ei ce suferă după iubire și o înlocuiesc astfel cu foamea de onoruri. E un dezacord uneori marcant între literatura foarte bună pe care, unii, o scriu și sărăcia spirituală în care se zbat. Depun energii nebănuite pentru a-și asigura stima de critică și onorurile unor jurii pe care le asediază cu rugăminți fierbinți exprimate cât mai... poetic. Nițică demnitate nu ar strica acestei fiare numite uneori poet. Mai cred și azi că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
curiști și a Nomenclatorilor Bolșevicioși or descătușa forțele vii, energiile numeroase, viul entității valahicești, și arheul Neamului nostru ar zburda cu miei pe miriștile timpurilor noastre. Vorbe-n vânt. Sociologul, improvizat, cât omul bunei priceperi, îți arată imediat că ne zbatem în comunitar, în cumetrial, în extricabil. Mihai Șora, ca ministru al Învățămîntului n-a izbutit, din cauza pilelor și a presiunilor, să schimbe nici un mărunt funcționar în cîrlănăria ce-i fusese încredințată. Fiecare un văr are (ori cumătru, nănaș, frate, socru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poate fi taxată drept conservatorism, cuvântul în sine își pierde orice sens. Cu toții ne-am lovit, nu de neînțelegere, ci de această iresponsabilitate conceptuală și axiologică inexplicabilă, foarte răspândită în lumea literară de azi.) Cum explici sărăcia în care se zbate scriitorul român, neplătit de stat, de edituri, de reviste și care perseverează cu o voință nefirească? E, cumva, literatura, un viciu nepedepsit? Ce pedeapsă merită acest viciu? Sărăcia scriitorului este consecința unui stat acultural. Mă tem, însă, că această constatare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Să cunoască traiul țării Și răbdările Durerii Doar ei să se Îmbogățească La loc contul să Îl crească Își tot schimbă vilele Vilele, mașinile... Au salarii mari, umflate Nu le pasă de dreptate! N-aud țara cum suspină Și se zbate În ruină! Vai de țara noastră azi Cum se zbate ceas de ceas Omul simplu, cel de rând Plânge În genunchi rugând Să dea bunul Dumnezeu Domni ca tine Domnul meu Cum ai fost Ștefane odată Unea-i țara toată
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
se Îmbogățească La loc contul să Îl crească Își tot schimbă vilele Vilele, mașinile... Au salarii mari, umflate Nu le pasă de dreptate! N-aud țara cum suspină Și se zbate În ruină! Vai de țara noastră azi Cum se zbate ceas de ceas Omul simplu, cel de rând Plânge În genunchi rugând Să dea bunul Dumnezeu Domni ca tine Domnul meu Cum ai fost Ștefane odată Unea-i țara toată, toată Putna, clopot când trăgea Lumea toată aduna! La bine
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cât o găină face atât. Copila a insistat dar degeaba... A mângâiat mieluțul... despărțindu-se cu greu de el și cu durere În suflet. Iuda Îl ținea strâns de picioare și cu capu-n jos Îl ținea. Mieluțul s-a zbătut de câteva ori apoi s-a lăsat dus... Când a ajuns cu mieluțul la ucenici se lăuda cu marfă bună pe care o cumpărase cu preț de găină, adică 30 galbeni un preț de nimic. Toți vedeau răutatea lui Iuda
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
24 ?!» «- Bă, ce să-ți fac, bă ?! Asta-i soarta șefului !» [râde] Măi, frate, ce să-i, ce să-i spun?! Și am fost. Deci, eu îmi luam foarte greu concediu, ca să-l iau întreg. Dar, pân’ la urmă, mă zbăteam și-l luam. Am fost la mare, am fost...da...”. Cu toate neajunsurile anilor ’80, în cadrul uzinei apăruse un program de modernizare, care acoperea intervalul 1986-1990. Structurat în 8 capitole, proiectul ar fi trebuit să rentabilizeze întreprinderea. Din păcate, pe
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Mulțumesc, Doamne ajută ! Să vă îndeplinească Dumnezeu toate dorințele și copiii ăștia că-s tineri, măcar ei, poate-or avea un viitor mai bun, mai... că bătrânețea mea nu se știe cum o mai fi... S. P.: - Pentru asta ne zbatem. A.M.: - Să deie Dumnezeu, că pentru noi, de-acuma ăsta-i drumu'... S. P.: - Mulțumesc. Interviu realizat de Ionel Apetrei cu domnul Gheorghe Malii, în data de 5 iunie 2013, fost angajat al Uzinei Mecanice Nicolina în perioada 1972-2006. În
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]