47,342 matches
-
paroh în 1849 și ca exarh în 1881. Preotului Dimitrie Tarnavschi i-a succedat preotul Simeon Cobilanschi (1842-1910), care a păstorit ca paroh la Buninți în perioada 1886-1896, după care a fost numit exarh și s-a transferat la Cernăuți. Pereții interiori ai bisericii au fost pictați în anul 1900 în tehnica tempera de către zugravul Anton Orobic din Suceava. Cu acel prilej, pe peretele nordic al pronaosului s-a pictat următoarea pisanie: ""În timpul Împăratului Francisc Iosif I și a Mitropolitului Arcadie
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
la Buninți în perioada 1886-1896, după care a fost numit exarh și s-a transferat la Cernăuți. Pereții interiori ai bisericii au fost pictați în anul 1900 în tehnica tempera de către zugravul Anton Orobic din Suceava. Cu acel prilej, pe peretele nordic al pronaosului s-a pictat următoarea pisanie: ""În timpul Împăratului Francisc Iosif I și a Mitropolitului Arcadie, a parohului Simion Cobilanschi, s-a zugrăvit în anul 1900, biserică zidită din anul 1870-1877, de pictorul Anton Orobic"". După cum se precizează în
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
a ponomarului de 1 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 533 familii cu 2.325 credincioși. În acel an, comunitatea ortodoxă din Mihoveni era păstorită de preotul paroh Mihail Corduș (născut în 1885). Biserica a fost reparată în perioada 1989-1991, pereții exteriori fiind consolidați și tencuiți cu praf de piatră. Pictura interioară a fost refăcută în anii 1996-2000 în tehnica frescă și în stil bizantin de Mădălina Arhirii Reuț. Biserica "Sf. Arhangheli" din Mihoveni are formă de cruce (treflată), cu absida
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
de cruce (treflată), cu absida altarului și abside laterale de formă semicirculară și o turlă octogonală susținută la bază de pandantivi. Edificiul are următoarele dimensiuni: lungime - 31 m, lățime - 12 m și înălțime - 31 m. Biserica este construită din cărămidă (pereții și bolțile) pe fundație de piatră. Pereții exteriori au fost tencuiți în perioada 1989-1991 cu praf de piatră. Lăcașul de cult are pardoseală din dale de piatră, șarpantă din lemn și acoperiș din tablă galvanizată. Interiorul bisericii este compartimentat în
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
abside laterale de formă semicirculară și o turlă octogonală susținută la bază de pandantivi. Edificiul are următoarele dimensiuni: lungime - 31 m, lățime - 12 m și înălțime - 31 m. Biserica este construită din cărămidă (pereții și bolțile) pe fundație de piatră. Pereții exteriori au fost tencuiți în perioada 1989-1991 cu praf de piatră. Lăcașul de cult are pardoseală din dale de piatră, șarpantă din lemn și acoperiș din tablă galvanizată. Interiorul bisericii este compartimentat în patru încăperi: pridvor (tindă), pronaos, naos și
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
Interiorul bisericii este compartimentat în patru încăperi: pridvor (tindă), pronaos, naos și altar. Mobilierul bisericii este din lemn de stejar. Catapeteasma este executată simplu din lemn de frasin și blănită cu scândură de brad, între anii 1885-1888, de meșteri necunoscuți. Pereții interiori ai bisericii au fost pictați în anul 1900 de către zugravul Anton Orobic din Suceava. Pictura a fost realizată în tehnica tempera, cu tablouri izolate predominând culorile roșu, bleu și cafeniu. Între anii 1996-2000, biserica a fost repictată în interior
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
din piatră, fiind o copie fidelă, dar de mai mici proporții, a Catedralei Mitropolitane din Cernăuți. Biserica a fost sfințită în anul 1896 de mitropolitul Arcadie Ciupercovici al Bucovinei și Dalmației, primind hramul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Lângă peretele sudic al bisericii se află o cruce de piatră cu următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: Această sfîntă cruce o făcuto Vasîle a lui Ion Blarniuc cu soția sa [...] numai amîndoi anu 1891"". Primul paroh a fost preotul
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
în îngrijire spirituală 207 familii cu 724 credincioși. În acel an, comunitatea ortodoxă din Cacica era păstorită de preotul paroh George Bosovici (născut în 1897). În decursul timpului, biserica a fost renovată. În perioada 1980-1982 s-au consolidat și tencuit pereții exteriori și s-a repictat interiorul bisericii de către pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului, lucrările fiind finalizate în noiembrie 1982. Lăcașul de cult a fost resfințit la 19 iunie 1983 de către mitropolitul Teoctist Arăpașu al Moldovei și Sucevei. Deasupra intrării
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
posibilitate de a putea urca pe un cordon. Este interesant de reținut că în dramatizarea sovietică a povestirii, problema surdității (deși nu și altele) a fost rezolvată de dr. Roylott (care bănuia că șerpii sunt surzi) prin ciocănirea încet pe perete pe lângă fluierat. În timp ce șerpii sunt surzi, ei sunt sensibili la vibrații. "Bitis arietans" din Africa, vipera lui Russell și vipera Echis se aseamănă și ele cu vipera de mlaștină din povestire, dar au hemotoxină — un venin care acționează lent. Herpetologistul
Aventura bandei pătate () [Corola-website/Science/323332_a_324661]
-
pornește de la o bisericuță de pe malul râului Tisa care era vopsită în culoarea albă, unde era locul de popas al trecătoriilor care mergeau după sare la Ocna-Slatina. A doua legendă spune că localitatea își datorează numele bisericii mănăstirii, care avea pereții albi și, aflându-se pe malul mai ridicat al Tisei, se vedea de departe, atrăgâng numeroși credincioși. La nume, probabil, a contribuit și albul bărbilor și pletelor lungi ale călugărilor bătrâni. Documentele expediției arheologice (un grup de arheologi ai Universității
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]
-
provin următorii preoți: Józef Chachuła (Iosif Chachula) (1911-1967), Heinrich Ostrowschi (1946-1977), Alfons-Eugen Zelionka (n. 1978) și Andrei Staszkovian (n. 1983). La puțină vreme după sosire, emigranții polonezi au construit în 1849 o capelă romano-catolică din lemn, carea avea acoperișul și pereții exteriori acoperiți cu draniță. Capela a fost reconstruită și extinsă în 1911. Până la începutul secolului al XX-lea, credincioșii romano-catolici din Solonețu Nou nu au avut preot. După sosirea la Cacica în 1902 a preoților misionari lazariști din Cracovia (Polonia
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
încă două clopote, unul donat de către Buta Iosif și familia iar cel de-al doilea de către Valentin Petruș și Iosif Ceaca din Ceaca. Intrarea în biserică se făcea pe latura de vest, ușa fiind așezată în axul bisericii. Deasupra intrării, peretele, protejat de o streașină îngustă se continua cu un fronton de formă trapeză. Acest fronton din scânduri avea o fereastră îngustă și înaltă, cu marginea superioară rotunjită pentru a lumina corul bisericii. În continuarea laturii de vest a bisericii, deasupra
Biserica de lemn din Ceaca () [Corola-website/Science/323379_a_324708]
-
învelit în tablă. Turnul bisericii era acoperit de un coif cu două porțiuni bine definite: prima, spre baza coifului mai plată, peste aceasta așezându-se cea de-a doua, mai lungă și mai zveltă. Construcția, ridicată după moda vremii, cu pereți înalți și tencuiți pentru a semăna cât mai mult cu o biserică de zid, duce cu gândul la o altă biserică de lemn din imediata apropiere și anume biserica de lemn din Ciureni. Deși cea de-a doua a fost
Biserica de lemn din Ceaca () [Corola-website/Science/323379_a_324708]
-
de fiii dumnealor și următorii: H.C. Popp și Maria Manicati s-au așezat întru acest sfânt locaș în 26 dec. 1831"". Ulterior, cele trei portrete au fost flancate de alte două portrete: cele ale mitropoliților Ioan Mețianu și Antonie Plămădeală. Pereții interiori ai bisericii au fost pictați în anul 1961 de către pictorul Nicolae Brana. Începând din anul 1991 s-au efectuat lucrări de reparații și de modernizare a bisericii. După finalizarea acestor lucrări, Biserica "Buna Vestire" a fost resfințită în 1998
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]
-
de reparații și de modernizare a bisericii. După finalizarea acestor lucrări, Biserica "Buna Vestire" a fost resfințită în 1998 de Antonie Plămădeală, arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului, și de Visarion Rășinăreanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Pe unul din pereții pronaosului a fost pictată următoarea inscripție: ""Prin donațiile bunilor credincioși ai parohiei, prin strădania preotului paroh MITEA C-tin, ajutat cu timp și fără de timp de Cîmpean I., Droc C-tin, Pinciu I., Cîrpătorea I., Jugastru R., Susan M., Ivan
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]
-
acestea, acest lucru nu este suficient în sine pentru a indica un proces de îndoctrinare din partea statului pârât și de a stabili o încălcare a cerințelor articolului 2 din Protocolul nr 1". Aceasta a adăugat că "o cruce pe un perete este un simbol în esență pasiv și (...) nu poate fi considerată a avea o influență asupra elevilor comparabilă cu cea a discursului didactic sau participarea la activități religioase"
Cauza Lautsi vs. Italia () [Corola-website/Science/324048_a_325377]
-
oriental, în: altar, naos, pronaos și pridvor, fiecare dintre spații purtând și o denumire locală, determinată de atribuirea simbolică a fiecăruia: pronaosul, rezervat femeilor, este numit „biserica femeilor”, naosul, destinat bărbaților, se numește „biserica bărbaților”, iar altarul este spațiul preotului. Peretele din bârne dintre pronaos și naos, cu ușa la mijloc, are două deschideri laterale prevăzute cu un frumos grilaj din fier forjat în forme de cruci. Pronaosul și naosul sunt surmontate de un plafon drept, iar naosul este acoperit cu
Biserica de lemn din Dragomirești, Maramureș () [Corola-website/Science/324057_a_325386]
-
naos, cu ușa la mijloc, are două deschideri laterale prevăzute cu un frumos grilaj din fier forjat în forme de cruci. Pronaosul și naosul sunt surmontate de un plafon drept, iar naosul este acoperit cu o boltă semicilindrică din bârne. Pereții sunt pictați în interior de meșteri populari, care au respectat în altar și naos canoanele bisericești, dând frâu liber imaginației în pronaos, ceea ce reflectă credințele poporului legate de fericirea din rai și chinurile din iad. Ochiul atent poate observa aspecte
Biserica de lemn din Dragomirești, Maramureș () [Corola-website/Science/324057_a_325386]
-
organizat în incinta acestui lăcaș de cult primele întâlniri prilejuite de ziua mondială de rugăciune. Biserica evanghelică "Sf. Ioan" are formă de cruce, cu un turn-clopotniță de formă octogonală în partea de nord, având la colțuri patru balcoane din lemn. Pereții exteriori sunt susținuți de contraforturi în trepte care se înalță până la cornișă. Nava centrală și cea transversală au acoperișul în două ape, susținut de pilaștri. Altarul are forma semicirculară în interior și poligonală în exterior. Intrarea în biserică se face
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
intermediare „Hol hamoéd” și se încheie tot cu o zi de odihnă „yom tov”, în ziua "a opta", Șmini Ațeret, zi festivă de încheiere. Cuvântul ebraic "sukōt" este pluralul de la "suka", "colibe ori corturi", și este o construcție temporară cu pereți acoperiți de „skhah” (material vegetal cum sunt ramuri de copaci ori lăstari de bambus). Suká are menirea să evoce lăcașurile fragile în care israeliții au locuit în cei 40 ani de drum prin pustiu după ieșirea din robia egipteană. În timpul
Sucot () [Corola-website/Science/324065_a_325394]
-
s-a bucurat de mare succes și e considerat primul ei șlagăr. Și cântecul „"Noa"” (1957), care, după spusele ei are un caracter autobiografic, a fost inclus în același spectacol al ansamblului amintit. Pentru spectacolul „"Daber el hakir"” („Vorbește la pereți”) care a fost montat la Teatrul „Hasambatyon” în 1958, Naomi Shemer a compus cântecul „"Halayla holeh basderot"” (Noaptea pe bulevard), care a fost interpretat de cântărețul Shimon Israeli. Hit-urile numeroase pe care le-a compus și scris unul după
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
în Irish Pub-uri sunt: oldies, rock alternativ, reggae, irish & german drinking songs, balade, jazz, smooth, evergreen. Designul acestui tip de pub, Irish Pub Country Cottage, pornește de la stilul tradițional al căsuțelor irlandeze de la țară. Exteriorul are ca mărci distinctive: pereții din ipsos, albi, spălăciți, ușa de la intrare viu colorată și pe geamul din față o serie de afișe cu principalele băuturi servite pentru a atrage clienții însetați. Interiorul se definește prin simplitatea care capătă un aspect rudimentar, podele și șeminee
Irish pub () [Corola-website/Science/324106_a_325435]
-
oglinzi rotunjite și vitralii, țiglă și decorațiuni din alamă, plăci de teracotă. Plafonul conține intruziuni de metal, iar lumina este folosită ca accesoriu pentru ambianță. Tejgheaua este sculptată în lemn de esență tare, lustruit și poleit, cu oglinzi atașate, iar pereții au lambriuri bogate și întunecate. Tradiționalul Shop Pub a apărut în comunitățile rurale din Irlanda și se regăsea în colțul unui magazin-alimentar. Pub-ul reprezenta locul în care cumpărătorii de la magazinul alimentar puteau să își liniștească setea cu o halbă
Irish pub () [Corola-website/Science/324106_a_325435]
-
Podeaua este din scândură uzată, iar peste tot se pot observa rafturi și sertare îngreunate cu orice fel de marfă de la zahăr, la săpun, ceai, șfoară. Lămpile cu petrol sunt suspendate de tavanul din lemn și acestea proiectează lumină pe pereții inegali. Pub-ul Celtic este construit în stilul poporului galic și surprinde principalele lui trăsături: buna dispoziție, veselia, muzica și meșteșugurile la care sunt pricepuți de secole. Ușile nefinisate, tejgheaua și ferestrele dau pub-ului un aer familiar. Intruziunile de
Irish pub () [Corola-website/Science/324106_a_325435]
-
poporului galic și surprinde principalele lui trăsături: buna dispoziție, veselia, muzica și meșteșugurile la care sunt pricepuți de secole. Ușile nefinisate, tejgheaua și ferestrele dau pub-ului un aer familiar. Intruziunile de metal din lemn oferă o finețe designului interior. Pereții pictați oferă privirii o bogată simbolistică celtică: de la mituri, povești la diferite forme de artă celtică. Acest tip de Irish Pub amintește de berăriile din Dublin, mai precis de berăria St. James's Gate, locul în care a fost fabricată
Irish pub () [Corola-website/Science/324106_a_325435]