47,038 matches
-
stârpire a viței de vie a intrat în legendă. Jordanes scrie că Deceneu îi învăța pe daci să trăiască după legile naturii (phisis), ale sănătății depline, cum de altfel recomandau și marii medici eleni și romani. Sugestionarea prin vorbe frumoase, provocând destinderea, încrederea, descătușarea spiritului, cum subliniază Socrate, ne face să-l credem pe Pliniu cel Bătrân care considera că medicina tracilor (dacilor) nu practica magia, chiar dacă medicul lui Traian, Criton îi acuza pe discipolii lui Deceneu, respectiv pe preoți, că
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
în asigurarea progresului intelectual și social. În 1890 Kant publică a doua sa operă fundamentală, Critica rațiunii practice, făcând din experiența practică suportul științei. în 1807, Hegel scoate Fenomenologia spiritului dezvăluind resursele inepuizabile ale acestei nesecate zestre umane. Practic, mutațiile provocate de Revoluția franceză, reformele napoleoniene, noile condiții ale vieții intelectuale, cererea socială alertă, orientează medicina, mai mult ca oricând, spre propria ei motivație și finalitate: vindecarea bolnavilor, protejarea și prelungirea vieții, asigurarea progresului medical. Marile întreprinderi industriale sunt probe ale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
1856 iar până la reușita lui L. Pasteur (1885) prin care demonstrează etiologia microbiană a bolilor, mai sunt decenii de străbătut. În secolul XIX se conturează raționamentul medical tendința de a apropia în mod sistematic simtomele bolii de leziunile care le provoacă. Asistăm în această etapă la aprofundarea studiilor medicale de la anatomia patologică a sec. XVIII la histopatologie iar de la fiziologie la apatiția unui nou domeniu fiziopatologia. Astfel încât acum se conturează cercetarea etiologică în medicină care se sprijină pe cele două mari
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
va cunoaște și eșecul familial. Apăsat de mentalitatea în care a fost format, el va alege (spre deosebire de soția sa, Aurelia) să se întoarcă în țară dintr-o excursie care-i dusese pe amândoi - în chiar momentul deschiderii granițelor spre Occident provocată la Viena. Schiță de portret pentru un cap de familie este o radiografie amănunțită a poveștii unui cuplu - Alin și Felicia -, urmărit din epoca studenției până la dizolvarea lui într-un cadru familial sufocat de incomunicare. Autorul nu face din personajele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
al predecesorilor lui. Toate acestea au rămas mult timp îngropate într-o arhivă. Harriot n-a publicat nimic altceva după raportul său de călătorie în Virginia. Aflat pe patul de moarte (răpus de un cancer la nas, probabil primul cancer provocat de folosirea excesivă a noii plante aduse de pe continentul american, tutunul) Harriot a cerut prietenilor și discipolilor să-i pună în ordine manuscrisele și lucrările științifice. Lucrul acesta nu s-a întamplat. Un singur volum, tratatul său de algebră, a
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
puțin înainte de inventarea pilei, o găsim într-o scrisoare adresată lui Green, scrisă în 1796: Atingerea diferiților conductori, în special metalici..., pe care i-aș numi conductori uscați, sau de prima categorie, cu conductorii umezi, sau de categoria a doua, provoacă fluidul electric și îi imprimă un anumit impuls, sau o anumită incitare. N-am posibilitatea să explic deocamdată cum de se ntamplă acest lucru, dar este de ajuns că avem de-a face cu un fapt, și încă un fapt
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
descoperiri din istoria științei mondiale. În ziua de 8 noiembrie 1895 profesorul Wilhelm Conrad Roentgen (1845-1922) studia radiația catodică produsă într-un tub Crookes. Radiațiile catodice sunt de fapt electroni accelerați într-un tub vidat și au proprietatea de a provoca emisia de lumină la unele substanțe, fenomen numit fluorescență, pe baza căruia se obțin astăzi imagini pe ecranul unui televizor obișnuit, dotat cu tub catodic. Făcând experiențe cu raze catodice a observat un fenomen neobișnuit și necunoscut până atunci: trecând
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
este chiar punctul esențial în care se deosebește de teoria freudiană care accentua importanța copilăriei și a experiențelor timpurii în dezvoltarea personalității. Stadiile dezvoltării psihosociale sunt considerate etape identitare distincte. În fiecare dintre aceste etape de viață apar achiziții noi, provocate de prezența unor crize de dezvoltare, înțelese ca perioade cu resurse formative deosebite, care au la bază confruntările dintre potențialitățile individuale și solicitările graduale tot mai complexe ale mediului sociocultural. În fiecare stadiu de dezvoltare există un conflict central care
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
menținut este poziția de mijloc, pentru că nu este suficientă numai cunoașterea teoretică a științei pedagogice sau numai înțelegerea și dragostea pentru elevi. Fiind o relație interumană, în cadrul relației pedagogice există o interdependență a comportamentului profesor-elev, în sensul că acțiunea unuia provoacă o modificare a comportamentului celuilalt. Prin poziția sa privilegiată însă, profesorul poate să ia inițiativa interacțiunii ce suscită reacții la elevi. El poate să facă să depindă mai mult sau mai puțin de el comportamentul elevilor și din comportamentul său
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
suveranilor, cât și în cercurile elevate ale bancherilor, filosofilor și artiștilor, în saloanele proprii și ale altora, pe scenă ca actrițe și dansatoare. Au strălucit prin frumusețe și eleganță, farmec generat de spirit, de talent, prin arta seducției de a provoca, de a incita, prin arta conversației. Desigur, menirea lor principală era aceea de a delecta, deconecta, distra, încânta. Numai că unele și-au depășit postura de decor estetic stimulativ și, odată ajunse în grațiile celor doriți, și-au orientat puterea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
drept răzbunare, s-a retras într-o peșteră și a lăsat lumea în beznă, producând "marea eclipsă". Celelalte zeități s-au asociat pentru a o ademeni pe zeiță să iasă din peșteră și să redea universului soarele. Doar ilaritatea zeităților provocată de dansul lasciv (de genul stripteasului) al zeiței Ama no Uzume au făcut-o pe divina Amaterasu să părăsească peștera și să redea lumii soarele, alternarea zilei cu noaptea și a anotimpurilor. Inari este zeița responsabilă cu fertilitatea plantelor și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
într-una dintre piesele de teatru, că l-ar fi fermecat pe cuceritorul lumii, Alexandru Macedon (336-323 î.H.), creatorul unui imens imperiu, al perioadei elenistice, că l-a însoțit împreună cu alte hetaire în campaniile militare, că l-ar fi provocat să dea foc Sălii celor 100 de coloane din palatul din Persepolis, capitala Imperiului Persan din perioada lui Darius I. După moartea imperialului ei amant, l-a învăluit cu farmecele-i pe generalul lui, Ptolemeu I, viitorul rege al Egiptului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a extins considerabil și a atins apogeul puterii militare. Frumoasa și inteligenta Roxelana a primit numele Hasseki Hürrem, în turcă, Distinsa jovială. Era a doua cadână (concubină) în ierarhia haremului, după tătăroaica Gulbahar, mama prințului moștenitor, Mustafa. Invidioasă, Roxelana a provocat-o pe prima cadână, Gulbahar a lovit-o, ea nu a ripostat, conform protocolului, și a pozat drept victimă. Soliman (avea 30 de ani) a fost revoltat de violența primei cadâne și a repudiat-o. I-a luat locul Roxelana
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
chiar metafizice. Foarte semnificativă pentru preferințele criticului este și selecția numelor care îl interesează. El se îndreaptă mai ales către scriitorii intelectualiști și problematici, iar în privința criticilor, desi diversitatea și numărul lor sunt mai mari, arată predilecție celor care îi provoacă reacții mai vii și mai semnificative pentru propria viziune teoretică, acordând o atenție la fel de susținută și spiritelor constructive, și celor analitice. A treia carte, Scena literaturii (1987), cu subtitlul Elemente pentru o sociologie a culturii românești, deconspira o aspirație ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
motivaționale. Aceste teorii încearcă să explice ce îi motivează pe diferiți oameni, ce anume îi face să acționeze, să se implice motivațional. Majoritatea analiștilor motivației sunt de acord cu faptul că motivația se referă la un ansamblu de forțe care provocă sau mobilizează individul în a se angaja într-un comportament dat. Aceste forțe sau motive pot fi intrinseci, ce țin de factori interni/ de personalitate (plăcere, provocare, curiozitate, nevoie de dezvoltare etc.) sau extrinseci, ce țin de factori externi/ de
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
sau organizațional. Nu este important ca alții să ofere un feedback de confirmare atât timp cât standardele personale nu validează aceste rezultate. Valoarea personală este dată de numărul de sarcini în care ei pot să facă performanță. Angajași care tind să se provoace singuri, să se autodepășească și să își auto-valideze nivelul lor de competență. Se simt bine atunci când cât a încercat și a reușit să se autodepășească. MOTIVAȚIE SOCIALĂ (RECUNOAȘTERE). Angajatul este motivat și face performanță dacă efortul sau dedicarea sa este
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
face. El este motivat în primul rând de motive intrinseci, de caracteristici ale activităților pe care el le consideră plăcute sau distractive. Modul efectiv în care își realizează sarcina, maniera în care obține ce și-a propus îl motivează, îi provoacă satisfacție și nu rezultatele obținute, recunoașterea sau recompensa ulterioară. Principale forță motivatoare în acest caz este plăcerea (însoțită deseori de sentimentul autonomiei și libertății). Exemplul tipic: un pasionat de computere, de informatică. Acest angajat este adesea ușor de distras în
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
deseori de sentimentul autonomiei și libertății). Exemplul tipic: un pasionat de computere, de informatică. Acest angajat este adesea ușor de distras în muncă fiind tentat să amâne sau să ignore importanța unor sarcini în favoarea celor care îi plac, care îi provoacă satisfacție personală internă prin simpla lor realizare. El este relativ indiferent față de sarcinile de echipă sau feedback-ul din partea celorlalți Totuși, atât timp cât sarcina este plăcută, captivantă el este motivat să lucreze eficient și în echipă. Este mulțumit este captivat de
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
pun în gardă, care ne fac să fim suspicioși, nu pot furniza plăcere, distracție, elemente specifice motivației hedoniste. Atitudinea de neîncredere față de bani creează o tensiune interioară care anihilează orice stare de bucurie, de plăcere. În acest caz banii nu provoacă satisfacție, ba, dimpotrivă, ei determină trăiri ce se află la polul opus, cum ar fi cele de nesiguranță, evitare. Și de această dată s-a observat că subiecții din cadrul bugetar au o legătură mai strânsă între motivația hedonistă și neîncrederea
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
de afectați, mai puțin sănătoși. Limbajul curent, este adevărat, spune, când avem noi înșine de pătimit, mizerie, când îi compătimim pe alții, mizericordie. Dar ce fel de mizericordie, la urma urmelor, cu privire la niște evenimente fictive puse în scenă? Ele nu provoacă auditoriul la a simți ușurare, ci îl invită să sufere, și cu cât suferă, cu atât mai multe favoruri îi acordă autorului unor asemenea imaginații. Dacă aceste calamități fie antice, fie contrafăcute sunt tratate astfel încât să nu provoace suferință, spectatorul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Ele nu provoacă auditoriul la a simți ușurare, ci îl invită să sufere, și cu cât suferă, cu atât mai multe favoruri îi acordă autorului unor asemenea imaginații. Dacă aceste calamități fie antice, fie contrafăcute sunt tratate astfel încât să nu provoace suferință, spectatorul își părăsește locul: este dezgustat, critică; dacă, dimpotrivă, suferă, rămâne, ascultă atent, se bucură. Și ce! lacrimi și suferință, ne sunt pe plac? Haida-de! Vrem și noi ca toată lumea să simțim bucurie. Oare pentru că, mizeria neplăcând nimănui, ci
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
învingă. Deschide ochii și iată-i sufletul atins de o rană mai gravă decât cea primită de trupul omului pe care a dorit să-l privească, el însuși victimă a unei căderi mai de deplâns decât căderea omului care a provocat vacarmul. Zgomotul, intrat pe urechi, a descoperit pupilele, lăsând loc loviturii care îi distruge sufletul, mai mult îndrăzneț decât puternic și cu atât mai slab cu cât contase pe el. De-abia a văzut sângele, că bea ferocitatea dintr-o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
simultan: foarte potrivite cu acțiunea, ele măresc amploarea poemului; epopeea dispune deci prin asta de un excelent mijloc de a atinge grandoarea, și de a-i procura auditoriului plăcerea schimbării introducând episoade variate; într-adevăr uniformitatea, care produce repede saturație, provoacă eșecul tragediilor." (cap. 24) Unii autori dramatici au încercat experiența, în diverse epoci ale istoriei teatrului. Pentru a reprezenta acțiuni simultane, ei nu au rezolvat altfel problema decât prin coexistența pe platou a unei scene dialogate și a unei scene
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Într-adevăr, Aristotel interzice iraționalul din aria dramatică. Dacă uneori poate fi binevenit în povestire, unde verosimilul contează mai puțin, dimpotrivă, el trece greu dincolo de rampă. "Epopeea admite cu multă ușurință iraționalul, care este mijlocul cel mai potrivit de a provoca surpriza, pentru că nu avem sub ochi personajul care acționează. Astfel, scena urmăririi lui Hector ar fi comică la teatru de o parte mulțimea în picioare care nu-l urmărește, de cealaltă Ahile, care o stăpânește cu o simplă înclinare a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
capului; dar în epopee, acest lucru nu se remarcă. Și efectul de surpriză place; dovada este că toți mai adaugă de la ei în povestirile lor pentru a avea succes". (cap. 24) De aceea, deznodământul în teatru nu trebuie să fie provocat artificial printr-o manevră divină. Realizată grație unei mașinării, apariția unui zeu pe scenă, venit să rezolve conflictul, este în mod rațional inacceptabilă. Deci este evident că deznodământul fiecărui subiect trebuie să rezulte din subiectul însuși, și nu din recurgerea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]