49,013 matches
-
întors niciodată. Ultimului - Milorad - i-a administrat în plus și o doză de stricnină pentru a obține efect imediat. Condamnată inițial la moarte, Vera a beneficiat atunci de clemența legii din Iugoslavia care nu permitea execuția femeilor și a fost transferată pe viață într-o închisoare de maximă securitate. La scurt timp, criminala în serie moare în urma unei hemoragii cerebrale. Din punctul de vedere al tipului de criminal în serie, Vera Renczi se aseamănă cu Belle Sorenson Gunness.
Vera Renczi () [Corola-website/Science/313153_a_314482]
-
Fushun în provincia Liaoning, până când a fost declarat reformat. Puyi a ajuns la Peking în 1959 cu permisiunea specială de la Mao Zedong și a trăit următorii șase ani ca cetățean obișnuit la o reședință împreună cu sora lui, înainte să fie transferat la un hotel sponsorizat de guvern. El și-a exprimat sprijinul pentru comuniști și a lucrat ca asistent grădinar la Grădina Botanică din Peking. La vârsta de 56 de ani, la 30 aprilie 1962, s-a căsătorit cu Li Shuxian
Pu Yi () [Corola-website/Science/313169_a_314498]
-
de comandant de pluton la cel de șef de stat major de divizie. Începând din anul 1963 s-a aflat timp de 6 ani la diferite posturi de comandă din orașul Kushka aflat în regiunea militară Turkestan, apoi a fost transferat în 1972 în cadrul regiunii militare Odessa, după care a activat în regiunea militară Transbaikal. Între anii 1983-1986 a îndeplinit funcția de consilier al șefului misiunii militare ruse din Republica Socialistă Vietnam. Revenit în URSS, este numit în postul de comandant
Stanislav Hajeev () [Corola-website/Science/313187_a_314516]
-
RSS Moldovenească). Între anii 1984-1987 a lucrat în postul de consilier juridic al unității 29/3 a Ministerului Securității Naționale din RSS Moldovenească, apoi în perioada 1987-1992 consilier juridic al Fabricii de Mobilă din Orhei. În februarie 1992 s-a transferat pe postul de consilier juridic superior la Fabrica de echipament electric din Tiraspol. Începând din decembrie 1992, a lucrat la Curtea de Arbitraj a auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene, devenind în martie 1997 vicepreședinte al curții. A absolvit în această perioadă
Galina Urskaia () [Corola-website/Science/313191_a_314520]
-
de HIV la Chișinău, la dispensarul republican de boli dermato-venerologice care dispune de echipament modern, motivând că el nu vrea să contribuie la îmbogățirea statului moldovean. "„Tratamentul locuitorilor Transnistriei nu este atât o problemă medicală, cât una financiară și politică. Transferând banii pentru tratament în Moldova, noi pur și simplu contribuim la dezvoltarea sistemului sanitar din republica vecină”" . În iunie 2008, Ivan Tkacenko atrăgea atenția asupra pericolului demisiei în masă a angajaților din sistemul de sănătate, din cauza remunerării sub orice critică
Ivan Tkacenko () [Corola-website/Science/313189_a_314518]
-
jurisprudență. A îndeplinit apoi funcții operative și de comandă în diferite agenții ale Comitetului pentru Securitatea Statului din URSS. În anul 1984 a absolvit cursurile Institutului "I.V. Andropov" al KGB-ului, devenind expert în țările occidentale. În anul 1988, este transferat în cadrul Ministerului Apărării al URSS-ului, unde a activat ca comandant adjunct de facultate în cadrul Academiei Militare "V.F. Frunze" din Moscova. A fost trecut în rezervă la data de 2 martie 1992, la Moscova. La data de 5 august 1992
Oleg Gudîmo () [Corola-website/Science/313180_a_314509]
-
al Inspecției de Stat pentru Impozite. Începând din decembrie 1995 îndeplinește funcțiile de director adjunct al Administrației Fiscale din carul Ministerului Economiei și Resurselor Materiale din republica separatistă Transnistria. În aprilie 1997, este numită ca prim-viceministru al finanțelor, apoi este transferată ca șefă a Direcției republicane pentru buget (din august 2000), șef al serviciului de control bugetar cu rang de viceministru (din decembrie 2002) și viceministru al finanțelor (din ianuarie 2007). În iulie 2007, Irina Molokanova a fost numită în funcția
Irina Molokanova () [Corola-website/Science/313194_a_314523]
-
absolvirea facultății, a fost încorporat în Armata Sovietică pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu. În anul 1985 a fost angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne al RSS Moldovenești unde a lucrat pe postul de inspector de miliție la Bender. În 1987 este transferat ca ofițer la Departamentul de criminalistică, unde, doi ani mai tâziu, este promovat ca ofițer superior însărcinat cu investigarea delictelor săvârșite cu violență. Când Transnistria și-a proclamat unilateral independența la 2 septembrie 1990, Korolev și-a continuat activitatea în
Aleksandr Korolev () [Corola-website/Science/313198_a_314527]
-
Contele (germană: "Heinrich Joseph Johannes, Graf von Bellegarde", sau uneori ""), (29 august 1756 - 1845), "Generalfeldmarschall" austriac și om de stat, s-a născut la Dresda și pentru o scurtă perioadă de timp a servit în armata saxonă. Transferându-și serviciile în favoarea Austriei în 1771, s-a distins în mod deosebit în calitate de colonel de dragoni în Războiul Austro-Turc (1787-1791) și a servit ca general-maior în Campania din Olanda (1793-1794). În campania din Germania în 1796 a servit ca locotenent-feldmareșal
Heinrich von Bellegarde () [Corola-website/Science/313219_a_314548]
-
Fabrica de cărămizi din Tiraspol. A absolvit în anul 1981 Institutul de Economie Națională din Odessa, obținând calificarea de economist. În anul 1986 devine contabil șef la Fabrica de produse de material plastic "Moldavizolit" din Tiraspol, apoi în 1989 se transferă ca director cu probleme economice la Fabrica de cărămizi din Tiraspol. Începând din anul 1992 lucrează contabil-șef și director financiar la întreprinderea mixtă italiano-transnistreană "Tirpa" din Tiraspol, care produce mulaje pentru încălțăminte sintetică și mașini de turnat mulaje. În
Elena Cernenko () [Corola-website/Science/313190_a_314519]
-
sfatului celor 500 și ai colegiilor de judecată primesc indemnizație, dar Efialte este asasinat, iar noul conducător al demosului devine Pericle. În 458 sunt admiși la arhontat și zeughiți, a treia clasă cenzitară potrivit constituției lui Solon. În 454 Pericle transferă tezaurul Ligii de la Delos (tributul phoros) la Atena. Acesta este dat de membrii ligii fiind fixat o dată la 4 ani de sfatul atenian, astfel încât întreaga ligă este sub autoritatea Atenei. În 447 proiectul lui Pericle de a convoca la Atena
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
Războiul de Șapte Ani. Se căsătorește cu o nobilă în anul 1768. În 1771 devine maior al regimentului de infanterie nr. 34 „Adam Graf Batthiány”, în 1777 locotenent-colonel și comandor al batalionului de grenadieri din același regiment. În 1778 este transferat la regimentul de carabinieri "Erzherzog Franz" (din 1798 cunoscut ca regimentul de cuirasieri nr. 1 "Kaiser Franz"). În noiembrie 1781 von Melas devine colonel al Regimentului nr. 21 de cuirasieri "Graf von Trauttmansdorff" (care se va numi începând cu 1798
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
ca regimentul de cuirasieri nr. 1 "Kaiser Franz"). În noiembrie 1781 von Melas devine colonel al Regimentului nr. 21 de cuirasieri "Graf von Trauttmansdorff" (care se va numi începând cu 1798 Regimentul nr. 7 de cuirasieri "Lothringen"). Din 1788 este transferat în aceeași poziție la Regimentul nr. 28 chevauxlégers (cavalerie) "Fürst von Lobkowitz" (reorganizat în 1798 ca Regimentul nr. 10 de dragoni, revenit din 1802 ca Regimentul nr. 3 chevauxlégers). Cu acest regiment participă victorios la bătălia împotriva Imperiului Otoman (1787-1792
Michael von Melas () [Corola-website/Science/313242_a_314571]
-
luna octombrie a anului 1984, a intrat la Mănăstirea Cernica din Arhiepiscopia Bucureștilor, fiind inchinoviat și apoi, la 7 ianuarie 1986, cu aprobarea Preafericitului Patriarh Justin, a fost tuns în monahism, primind numele MIHAIL. Din vara anului 1986 a fost transferat la Mănăstirea Curtea de Argeș, unde a îndeplinit ascultările de gestionar custode sală, casier, diacon și apoi preot slujitor. În anul 1987, în urma examenului de admitere pe care l-a susținut la Institutul Teologic Universitar din Sibiu a fost admis și a
Mihail Filimon () [Corola-website/Science/313267_a_314596]
-
Pe 1 feb. 1923 este numit "ajutor de judecător" la Judecătoria Ocol Slobozia. Cu data de 24 iunie 1924 este înaintat ca "judecător provizoriu" la aceeași judecătorie. Incepând cu 12 mai 1925 activează ca "procuror" la Tribunalul Râmnicu Sărat fiind transferat pe 29 nov. 1926 prin Decretul 3868 de asemeni ca "procuror" la Tribunalul Odorhei. Pe 1 Martie 1927 este trecut cu Decretul nr. 588 ca "judecător de ședință" la Tribunalul Putna. Cu data de 15 iulie 1930 este înaintat Președinte
Aurel Sava () [Corola-website/Science/314508_a_315837]
-
este trecut ca "Inspector Administrativ" la dispoziția Ministerului Afacerilor Interne. Pe 24 dec. 1948 este detașat la Oficiul de Studii prin Dec. 43486/1948. Din 25 Martie 1949 este încadrat ca "Inspector Șef" D.G.L. București. Pe 1 august 1949 este transferat ca "Șef de Serviciu la Consiliul de Stat" pentru A...pe lângă Sfatul Popular București, M.A.I.. Pe 1 nov. 1951 este încadrat prin Decizia 11497 ca "Șef al Serviciului Raionării Teritoriale", din Direcția Generală a Treburilor Consiliului de Miniștri - Secția
Aurel Sava () [Corola-website/Science/314508_a_315837]
-
pentru A...pe lângă Sfatul Popular București, M.A.I.. Pe 1 nov. 1951 este încadrat prin Decizia 11497 ca "Șef al Serviciului Raionării Teritoriale", din Direcția Generală a Treburilor Consiliului de Miniștri - Secția Organizatorică la București. Pe 1 decembrie 1952 este transferat prin decizia nr. 10611 ca "Șef de Serviciu la Direcția Generală T.C.L." a M.A.I. Între 1930 și 1936 a colaborat la revista "Milcovia" a corpului didactic al fostului județ Putna - Vrancea (dintre care făceau parte în special profesorii de la
Aurel Sava () [Corola-website/Science/314508_a_315837]
-
Energiei Electrice nou înființat în funcția de referent tehnic de specialitate (Direcția Investiții) și la Direcția Generală a Electrificării ca Sef al Serviciului de Control și Recepții și ca Sef al Serviciului Mecanicului Sef. La 20 iulie 1951 am fost transferat la ISPE (Institutul de Studii și Proiectări Energetice) unde am lucrat în cadrul Sectorului Hidro și apoi la Sectorul Tehnic, ultima funcție fiind specialist de înaltă calificare „Instalator Sef”, calitate în care avea sarcina de a coordona și controla partea de
Eduard Lindner () [Corola-website/Science/314521_a_315850]
-
lucrat în cadrul Sectorului Hidro și apoi la Sectorul Tehnic, ultima funcție fiind specialist de înaltă calificare „Instalator Sef”, calitate în care avea sarcina de a coordona și controla partea de instalații a proiectelor. Din activitatea depusă la ISPE a fost transferat pe data de 10.04.1954 la Ministerul Transporturilor Navale și Aeriene și de acolo, pe data de 19.04.1954 la IPROIL (Institutul de Proiectări pentru Industria Lemnului) devenit apoi IPCI - IPROCIL și ISPF (Institutul de Studii și Proiectări Forestiere
Eduard Lindner () [Corola-website/Science/314521_a_315850]
-
a fost angajat la TRCLB (Trustul Regional de Construcții Locale București), Întreprinderea, unde a lucrat până la 16 februarie 1961. La 18 februarie 1961 a obținut transferul la Trustul de Construcții și Montaje Energetice (TCME). La 11 Decembrie 1961 s-a transferat la Institutul de Proiectări pentru Construcții și Materiale de Construcții (IPCMC). Din cauza originii etnice germane și a decorației germane primite în timpul războiului a fost urmărit timp de 15 ani, până la moarte de către Securitate, întocmindui-se dosar informativ.
Eduard Lindner () [Corola-website/Science/314521_a_315850]
-
Abia după 1857, noul bibliotecar Venedict Beller, profesor de germană și matematică la Gimnaziul nr.1, a reușit să-l convingă pe guvernatorul Fonton de Verraion că biblioteca nu mai poate rămâne în stare de provizorat. În 1860, Biblioteca este transferată într-un spațiu frumos în situl ocârmuirii guberniale, situat în perimetrul actualei USM. V. Beller se ocupă de trecerea la inventar și de aducerea la cunoștința publicului a componenței colecției și de asigurarea accesului la ea. Anul 1860 a fost
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
Hampden-Sydney în Virginia. Graduează "magna cum laude" în iunie 1935. Aici o întâlnește pe Edith Rachel Merritt Seville, iar pe data de 6 iulie 1935 cei doi se căsătoresc. Schaeffer își începe studiile la seminarul "Westminster Theological Seminary" și se transferă a noul format seminar "Faith Theological Seminary" în 1937. Graduează în iunie 1938. În aceeași lună se naște prima lui fiica: Janet Priscilla. Devine păstor în biserica prezbiteriană "Bible Presbyterian Church" și "Covenant Presbyterian Church" în Grove City, PA. Pe
Francis Schaeffer () [Corola-website/Science/314565_a_315894]
-
Buddha). Conceptul de persoană ca tulku oferă o și mai mare controversă. Un "tulku" a obținut, datorită austerității eroice și pregătirii ezoterice( sau datorită talentului înnăscut combinat cu un mare devotament al minții-subtile în momentul morții), obiectivul de a-și transfera "identitatea" personală (sau natura/devotamentul) de la o renaștere la alta (spre exemplu, tibetanii îl consideră pe Dalai Lama un "tulku"). Mecanica din spatele acestora funcționează după cum urmează: deși natura-Buddha nu se încarnează, sinele individual conține skandhas, sau componente, ce trec prin
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
Bughiile din plaiul Teleajen al județului Prahova. În 1925 Anuarul Socec consemnează comunele Poiana Vărbilău și Vărbilău în aceeași plasă. Comuna Vărbilău avea 2229 de locuitori, iar Poiana Vărbilău avea 700. Comuna Livadea a fost temporar desființată, satele ei fiind transferate comunelor Ștefești (Livadea) și Cosminele (Podu Ursului). În 1931, comuna Livadea a fost reînființată în aceeași compunere. În „Monografia județului Prahova”, scoasă de Nicolae Pavel și Nicolae Simache în anul 1943, sunt trecute date statistice și analize demografice. În 1966
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
la Universitatea Comercială Luigi Bocconi din Milano. Mama sa, Albă, este descendentă a familiei nobile dogale Badoer Participazio. În 1917 casă familială din Sân Pellegrino este ocupată de către forțele austriece și este considerabil deteriorată. O parte a bibliotecii familiei este transferată la Viena. Încă de la o vârstă fragedă Dino manifestă un interes deosebit pentru poezie, muzica (studiază vioară și pianul), desen și munte, pasiuni care îl vor însoți pe tânărul scriitor până la sfârșitul vieții sale. Într-un interviu acordat cotidianului Îl
Dino Buzzati () [Corola-website/Science/314686_a_316015]