47,622 matches
-
și îi va da banii de care avea nevoie pentru ași cumpăra rochița. Dar nici el nu a vrut, spunândui că are destule haine. E clar! Toți s-au unit împotriva ei. Va sta supărată pe părinți până îi vor cumpăra rochia aceea. La fel a făcut mereu și până la urmă au cedat. Sigur va reuși și de data aceasta. Dacă ai ales cuvintele “întotdeauna” sau “destul de des” la mai mult de cinci propoziții, înseamnă că trebuie să îți revizuiești comportamentul
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
să-l bucure pe cel care-l primește. Trebuie să fie util și frumos. Să râdem cu Mia! Este ziua de naștere a bunicii. Nepotul îi face urări: Dragă bunico, îți doresc sănătate, fericire și mulți bani ca să-mi poți cumpăra și mie un calculator! IV.6. CADOURI „NEPOTRIVITE” Mia își amintește cu neplăcere despre o întâmplare trăită chiar de ea. Fiind invitată la ziua unei vecine, i-a luat cadou o carte interesantă și un buchet de flori. Când i
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
Unei cunoștințe mai îndepărtate e) Unui coleg de clasă Atenție! Nu aștepta ca în schimbul unui cadou oferit să primești vreo răsplată! Celor apropiați ție le poți oferi cadouri ori de câte ori dorești, nu neaparat la o anumită ocazie festivă. Încearcă să nu cumperi mereu doar cadouri scumpe, chiar dacă îți permiți. Dacă un cadou nu-ți place, ai grijă să nu-l oferi cu altă ocazie tot persoanei care ți l-a dat. Îl poți oferi totuși cuiva foarte apropiat, dacă îi place și
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
celor dragi, notează-le într-o agendă și transmite le mesaje de felicitare! Nu ești obligat să faci cadouri, dar acestea reprezintă un gest frumos prin care arăți celorlalți cât îi prețuiești. IV.7. LIMBAJUL FLORILOR Primăvara, Mia obișnuiește să cumpere lalele. I le oferă mamei ori de câte ori poate deoarece sunt florile sale preferate. De ce i-or fi plăcând atât de mult? Într-o după-amiază, când se întorcea de la școală, a văzut într-un magazin niște lalele frumoase. A intrat și a
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
lalele. I le oferă mamei ori de câte ori poate deoarece sunt florile sale preferate. De ce i-or fi plăcând atât de mult? Într-o după-amiază, când se întorcea de la școală, a văzut într-un magazin niște lalele frumoase. A intrat și a cumpărat trei, dar când a pus mâna pe ele a observat că sunt artificiale. “Nu-i nimic” s-a gândit. Partea bună e că vor fi la fel de frumoase și la iarnă. Când a ajuns acasă, mama a privit florile și ia
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
sunt artificiale. “Nu-i nimic” s-a gândit. Partea bună e că vor fi la fel de frumoase și la iarnă. Când a ajuns acasă, mama a privit florile și ia spus: Mia, sunt foarte frumoase florile! Pentru cine sunt? Le-am cumpărat pentru tine, mamă. Îți mulțumesc, Mia! Le-a așezat într-o vază în camera ei și i-a spus: Miroase florile, Mia! Pipăie petalele! Ce simți? Păi nu au chiar un miros plăcut, iar petalele nu sunt catifelate ca la
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
farmecul unei flori naturale. Să simți în palme petalele catifelate și mirosul plăcut. O floare artificială este lipsită de viață, chiar dacă va ține mai mult. De atunci, Mia a apreciat mai mult naturalețea florilor și a evitat să le mai cumpere pe cele artificiale. Nu uita! Oferă flori de sezon atunci când nu știi ce să alegi! Fiecare anotimp are flori frumoase. Sigur nu vei da greș! Înmânează-le florile în număr impar, de obicei fără ambalaj și cu codițele în jos
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
Idealurile unei ordini pașnice deveniseră o parte a mașinii de război naziste. Strategia democrațiilor de a preveni un nou război cu Germania, etichetată de către criticii de mai tîrziu drept conciliere, a constat într-o serie de concesii ce urmăreau să cumpere reținerea acesteia. Dar, în condițiile în care rezistența era necesară, această strategie, concepută pentru a evita războiul, nu a făcut altceva decît să-l amîne și chiar să-l agraveze după ce a fost declanșat. Concilierea a devenit cel mai important
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
operelor complete (cîte se cunoșteau pe atunci) ale lui . D. Cantemir. În 1840 anunța șase tomuri din Letopisițile Valahiei și Moldaviei, întreprindere realizată abia în 1852, și pregătea apariția, întîmplată în 1841, a unei publicații de documentație istorică, Arhiva românească. Cumpără tipografie și începu să editeze cărți. Scoase, începînd din 1842, la "Cantora Foaiei Sătești", foarte bune Almanahuri de învățătură și petrecere. Dar mai ales, în 1840, când împreună cu V. Alecsandri și C. Negruzzi luase direcția Teatrului Național, apăru din inițiativa
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sfetnici fricoși și fără onestitate, sunt din tagma lui Pantalone și a lui Tartaglia. Dintre piesele masive apare mai bine construită comedia severă Boieri și ciocoi, care osândește generația venală a vechii protipendade de la 1840-1846, aceea care s-a lăsat cumpărată de evreii imigrați, spre a fi săpată la rîndu-i de parveniți ca Lipicescu și pitarul Slugărică. Interesul piesei rezidă mai ales în desfășurarea înceată și amănunțită, în lipsa unei expoziții morale bogate și în coloratura epocală a scenelor. Adevărata maturitate dramatică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o logodesc cu un evreu, apoi, zdruncinați de durerea Leei, sunt biruiți și mărturisesc cazul bătrânului Manasse. Manasse e implacabil și reacționează cu o habotnicie sălbatecă, întrupare a iudaismului milenar. Incapabil a înțelege sentimente în afară de lege, el crede că poate cumpăra cu bani pe iubitul Leei. Respins cu indignare, conjură pe Leea în numele dumnezeului părinților, într-o revărsare de aprig și orb fanatism. Pentru ca noua generație, mai acomodată, să poată trăi, e necesar ca bătrânul să dispară. Ceea ce se și întîmplă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se produce tot un om umil și de treabă, Spirache, funcționar la prefectură și câștigător pe negândite a cincizeci de milioane, ce nu-i modifică deloc onestitatea funciară. De un singur efect comic este scena cu pălăria. Eroul și-a cumpărat o pălărie cu 400 de lei și fiindcă i se pare că a fost păcălit cu 100 de lei, minte acasă că a luat-o cu mai puțin. Dar oricât de mică e suma mărturisită, familia găsește că s-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Douai (1668), Grenoble (1453), Metz (1633), Nancy (1768-1775), Paris (mijlocul secolului al XIII-lea), Pau (1620), Rennes (1554), Rouen (1499), Toulouse (1443). Data din paranteză indică anul în care au fost fondate. 10 ,,noblesse de robe" erau aceia care își cumpărau titlurile așa cum oamenii de afaceri contemporani își ,,cumpără" locuri în Camera Lorzilor prin donarea de sume mari de bani partidului aflat la putere și noblesse d'épée (nobilimea de spadă) erau aceia care descindeau din cavalerii medievali. 11 Gregorie de
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Paris (mijlocul secolului al XIII-lea), Pau (1620), Rennes (1554), Rouen (1499), Toulouse (1443). Data din paranteză indică anul în care au fost fondate. 10 ,,noblesse de robe" erau aceia care își cumpărau titlurile așa cum oamenii de afaceri contemporani își ,,cumpără" locuri în Camera Lorzilor prin donarea de sume mari de bani partidului aflat la putere și noblesse d'épée (nobilimea de spadă) erau aceia care descindeau din cavalerii medievali. 11 Gregorie de Tours menționează ca dată anul 495 d.Ch. însă
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a anula dispunerea în grabă de lucruri și de relații. Și pentru a le putea anula, ele trebuie să fie „biodegradabile” sau chiar doar „degradabile”. Filosofia „ciclului economic” autentic al consumismului, „unicul care garantează cu adevărat funcționarea economiei, este aceasta: «cumpără, folosește, aruncă»”. În resimbolizarea consumistă, incoruptibilitatea nu mai e o valoare, nici ceva la care se tânjește. În același timp, pentru ca aceasta să devină plauzibilă sau posibilă, trebuie afirmată „comodificarea” generală a întregului, inclusiv a persoanei, așa cum de altfel face
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
nici ceva la care se tânjește. În același timp, pentru ca aceasta să devină plauzibilă sau posibilă, trebuie afirmată „comodificarea” generală a întregului, inclusiv a persoanei, așa cum de altfel face consumismul. Totul trebuie să fie tratat ca o marfă și deci cumpărat, folosit atât cât e nevoie, apoi aruncat. De altfel, cel care corupe folosește tocmai această logică, simțindu-se legitimat de ea. În urma acestor considerații foarte concrete, este evident că pentru noi astăzi a devenit mai dificil să promovăm luarea la
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
corupției, azi face un lucru, mâine un altul. Ia viața, uzurpă și se vinde în continuu”. În practică, explică el, „e ca și cum ar înceta să mai fie persoană și ar deveni o marfă”. Dimpotrivă, cel corupt „este chiar o marfă! Cumpără și vinde: „«Acest om, da, costă mult: tu îl poți cumpăra și îl poți vinde după aceea!» Aceasta e definiția. E o marfă!”. În literatura filosofică și sociologică contemporană, termenul „comodificare” indică transformarea în mărfuri a lucrurilor care din natura
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
și se vinde în continuu”. În practică, explică el, „e ca și cum ar înceta să mai fie persoană și ar deveni o marfă”. Dimpotrivă, cel corupt „este chiar o marfă! Cumpără și vinde: „«Acest om, da, costă mult: tu îl poți cumpăra și îl poți vinde după aceea!» Aceasta e definiția. E o marfă!”. În literatura filosofică și sociologică contemporană, termenul „comodificare” indică transformarea în mărfuri a lucrurilor care din natura lor nu sunt obiecte ale comerțului (calități umane, relații sociale, tradiții
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
sine. În acest sens, gânditorul francez precizează că obiectele-simbol tradiționale nu erau consumate, deși erau obiecte corespunzătoare unor nevoi sau unor satisfacții; din perspectivă semiologică, doar obiectele concepute ca semne pot fi integrate acestei relații: "de când e lumea, oamenii au cumpărat, au posedat, au cheltuit și s-au bucurat de lucruri dar cu toate acestea nu au "consumat". Sărbătorile "primitive", risipa seniorului feudal, luxul burghezului din secolul al XIX-lea nu sunt consum. [...] Consumul nu este nici o practică materială, și nici o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și inesențial"362. Chiar dacă obiectul căruia i se face reclamă decepționează consumatorul, el poate consuma în continuare discursul publicitar ca atare în acest context, Baudrillard discută despre un imperativ publicitar și un indicativ publicitar. Dacă rezistăm în fața imperativului de a cumpăra obiecte sau servicii, nu același lucru se întâmplă cu sensibilitatea față de indicativul publicității, care se autodesemnează atât ca "produs de consum secund", cât și ca o "evidență culturală" (în sensul lecturării ei și după alte criterii, nu doar acelea ale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
epidicticul este legat de limbaj, de consolidarea adeziunii la un set de valori, în timp ce deliberativul este legat de partea argumentativă a textului publicitar. Elogierea produselor prin procedeul amplificării (în epidictic) se combină astfel cu sfatul și îndemnul de a le cumpăra, pe baza procedeului sugerării/demostrării a ceea ce este util sau bun pentru cumpărător (în deliberativ). Dar transformarea publicității însăși în obiect de consum s-a soldat uneori cu o deviere de la obiectivul adeziunii la adevărul discursului către o receptare predominant
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al celorlalte bunuri dintr-un sistem de producție el a devenit un obiect 369 și în acest mod poate fi văzut ca o valoare de schimb, dar și o proprietate publică sau privată (timpul de lucru, de pildă, poate fi cumpărat și vândut). "Ideologia" specifică timpului liber este și ea una specială și are drept exigență de bază consumul de timp sau "libertatea de a-ți pierde timpul". Timpul liber a fost mereu asociat cu o valoare nobilă, distinctivă, cu un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Baudrillard va ajunge la o concluzie similară, atunci când spune că "era consumului, fiind culmea istorică a întregului proces de productivitate accelerată sub semnul capitalului, este și era alienării radicale"382. Într-o societate în care totul poate fi vândut și cumpărat, alienarea (termen care inițial însemna "a vinde"...) este considerată totală. Pe lângă alienare, Baudrillard adaugă și alte efecte negative ale societății de consum, printre care anomia, violența, oboseala sunt doar câteva simptome colective ale societăților postindustriale. "Eroii consumului sunt obosiți"383
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de posibila legătură dintre influențare și persuadare; dacă, preluând accepțiunea lui Cialdini conform căreia influențarea înseamnă "a determina oamenii să spună "da" fără să gândească", aceasta presupune o acțiune lentă și continuă în special asupra comportamentului și a actelor (a cumpăra, a vota etc.), precum și prezența manipulării, persuadarea se rezumă la modificarea unei opinii printr-o dublă acționare − la nivelul rațiunii și la cel al afectelor. "Pătratul resurselor persuasive"543 realizează o posibilă încadrare a instanțelor discursive, cu următoarele categorii: "a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Argumentarea publicitară. Retorica elogiului și a persuasiunii, trad. de Mircea Avădanei, Editura Institutul European, Iași, 2005, pp. 133-141. 364 În acest sens, Spitzer remarcă: "Prin toate panourile și afișele ei, publicitatea pare să lanseze strigătul următor: "Paradisul aparține celui care cumpără și celui care consumă!" [...]. Speranțele utopice oferite omenirii sub formă de sugestii sunt oarecum atenuate de un sentiment de desegaño; dar în intervalele dintre visele paradisiace și realitatea dură, florile grațioase și gratuite ale poeziei, conștiente de propria lor lipsă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]