46,791 matches
-
la patriarhi, acest nume e însoțit de diferite epitete. În Gen 14, 22, Abram îl numește ‘ElyÄn, „Dumnezeul cel Preaînalt”; tot astfel îl numește și Melchisedec, regele Șalemului, despre care se spune că era și „preotul lui ’Pl ‘ElyÄn”, cănd cheamă binecuvântarea lui asupra lui Abram și îl preamărește că pe „Făcătorul cerului și al pământului” (Gen 14,19). Aici apare limpede originea canaaneană a acestui titlu. La fel, în oracolele lui Balaam, sunt grupate laolaltă trei cuvinte canaanene pentru zeitate
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
atribuită de cercetători „iahvistului”. Tradiția biblică numită în mod convențional astfel indică originea revelării acestui nume în Gen 4,26: „Și lui Set i s-a născut un fiu și i-a pus numele Enoș. Atunci au început oamenii să cheme numele lui YHWH.” (t.n.) Pe de altă parte, tradiția sacerdotala vorbește despre Moise ca fiind primul căruia i-a fost dat să cunoască acest nume: „Apoi a grăit Dumnezeu (’Elohm) cu Moise și i-a zis: «Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Domnul de cei umiliți la inimă și pe cei smeriți cu duhul îi va mântui.” (BS) Q"rÄ> YHWH le-kol qor’"yw / le-kol ’ašer yiqer"’uhó be’emeÖ (Ps 145/144,18): „Aproape este Domnul de toți cei care îl cheamă, de toți cei care îl cheamă cu adevarat.” (t.n.) ... m gÄy g":Äl ’ašer lÄ ’elohm qero>m ’Ql"yw ka-YHWH ’ElohQynó be-kol q"re’Qnó ’el"yw (Dt 4,7): „... ce neam mare mai este de care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și pe cei smeriți cu duhul îi va mântui.” (BS) Q"rÄ> YHWH le-kol qor’"yw / le-kol ’ašer yiqer"’uhó be’emeÖ (Ps 145/144,18): „Aproape este Domnul de toți cei care îl cheamă, de toți cei care îl cheamă cu adevarat.” (t.n.) ... m gÄy g":Äl ’ašer lÄ ’elohm qero>m ’Ql"yw ka-YHWH ’ElohQynó be-kol q"re’Qnó ’el"yw (Dt 4,7): „... ce neam mare mai este de care zeii lui să fie atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Septuaginta folosește acest adjectiv substantivat pentru a traduce numele generic ‘ElyÄn248. Dumnezeu este numit astfel numai o dată, în Luca 1,32: în episodul Buneivestiri, îngerul îi spune Mariei că fiul pe care îl va naște „Fiul Celui Preaînalt se va chema” (hyiòs hypsístou klQthesetai). Iar în alt loc, hýpsistos este epitet al lui theós: diavolul pe care Isus voia să-l alunge dintr-un om îi strigă: tí emoì kaì soì, IQso¤ hyiè to¤ theo¤ to¤ hypsístou (Lc 8,28, par
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a trimes în inima Duhul Fiului Său, care strigă: Avva, adică Tata!” (C) În bibliile ortodoxe, respectul pentru dumnezeire îi determină pe traducători să evite prea marea familiaritate pe care o implică apelativul „Tata”. În afară de rugăciunea „Tatăl nostru”, unde adjectivul posesiv cheamă articolul hotărât, iar pluralul „nostru” atenuează și el senzația de prea mare cutezanța, „Părinte” este termenul și pentru ho pater, si pentru Abba. Doar când se vorbește despre el, ca, de pildă, în Evanghelia după Ioan, unde Isus folosește preponderent
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ungere, primită de la Cel Sfânt”, numele se referă la Dumnezeu în general, iar „ungerea” este primirea Duhului Sfânt. Îndemnul din 1Pt 1,15 allà katà tòn kalésanta hymăs hágion kaì autoì en pásQi anastrophQi genethQte, „după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiți și voi sfinți în toată purtarea voastră” (C) vizează desăvârșirea morală a destinatarilor scrisorii. Este sinonim cu îndemnul lui Isus din Mt 5,48, unde despre Tatăl se spune că este téleios, „desăvârșit”. 3.2.1.5
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
învierea din morți, dar e urmat de o propoziție care descrie crearea din nimic: katénanti s...țtheo¤ to¤ zÄiogonoúntos toùs nekroùs kaì kalo¤ntos tà mg ónta hÄs ónta: „în fața s...ț lui Dumnezeu, care înviază pe cei morți și cheamă la ființă cele ce încă nu sunt.” (G-R) 3.2.1.8. Drept, Judecător 3.2.1.8.1. díkaios: „dirept” (SC); „drept” (celelalte traduceri românești); „iustus” (Vg); „juste” (BJ); „righteous” (În 17,25), „just” (În 1,9) (RSV). Septuaginta
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1.9.2. pistós: „credincios” (toate traducerile românești); „fidelis” (Vg); „fidèle” (BJ); „faithful” (RSV). Fidelitatea lui Dumnezeu este una dintre temele favorite ale epistolelor pauline. pistòs ho theós este o expresie ce revine adesea: „Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la împărtășirea cu Fiul său Isus Hristos...”, „El va va întări până la sfârșit...” (1Cor 1,9.8); „...credincios este Dumnezeu: El nu va îngădui să fiți ispitiți mai mult decat puteți...” (1Cor 10,13); „Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească intru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
îngădui să fiți ispitiți mai mult decat puteți...” (1Cor 10,13); „Însuși Dumnezeul păcii să vă sfințească intru toate și ființă voastră întreaga s...ț să fie păstrată fără prihana pentru venirea Domnului nostru Isus Hristos. Credincios este Cel care va cheamă (pistòs ho kalÄÎn hymăs): El va și împlini această” (1Tes 5,23-24). Aceeași calitate o are și Hristos 264. La 1Pt 4,19, întâlnim expresia pistòs ktístQs, „Creator credincios”, cu aceeași semnificație. Semnificații de bază: vrednic de încredere, fidel. 3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
tema „înfierii”: corolar al răscumpărării, noua condiție pe care o dobândesc cei care sunt „în Hristos” este aceea de fii adoptivi ai lui Dumnezeu (Gal 4,4) și „împreună-răscumpărători cu Hristos” (Rom 8,15). Isus este Fiul unic, dar îi cheamă pe oameni să aibă aceeași relație intimă cu Tatăl, astfel încât el să fie prÄtótokos en polložs adelphožs, „întâiul născut între mulți frați” (Rom 8,30). Egalitatea Fiului cu Tatăl este ilustrata de expresia en morphQÎi theo¤ (Fil 2,6), care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prezintă că „vită cea adevărată” care, spre deosebire de Israel, aduce rodul așteptat de divinul „viticultor”, iar vinul din strugurii ei este semnul sacramental al sângelui vărsat ca dovadă supremă de iubire față de Dumnezeu și față de oameni, „sângele Noului Legământ”. Oamenii sunt chemați să se altoiască pe această vită și să rămână nedespărțiți de ea pentru a primi seva vieții divine; alternativă este uscarea, moartea spirituală. Semnificații de bază: dătător de viață pentru cei uniți cu el. 3.2.2.10. Judecător ho
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lui Solomon. În lumina acestor texte, putem înțelege cuvântul misterios al lui Isus din Mt 11,19: „Înțelepciunea s-a dovedit dreapta din faptele ei” că referindu-se la el însuși. Asemenea Înțelepciunii personificate din Șir 24,19, care îi chema pe oameni: „Veniți la mine voi cei care mă doriți și săturați-vă din roadele mele!”, Isus îi cheamă la sine pe cei osteniți și împovărați (cf. Mt 11,28). Iar în În 6,35, el spune: „cel care vine
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a dovedit dreapta din faptele ei” că referindu-se la el însuși. Asemenea Înțelepciunii personificate din Șir 24,19, care îi chema pe oameni: „Veniți la mine voi cei care mă doriți și săturați-vă din roadele mele!”, Isus îi cheamă la sine pe cei osteniți și împovărați (cf. Mt 11,28). Iar în În 6,35, el spune: „cel care vine la mine nu va flămânzi și cel care crede în mine nu va înseta niciodată”, după cum Înțelepciunea din Prov
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
utilizată de protestanți. 3.2.2.14.3. paráklQtos: „mângâitoriu” (SC); „Mângăitoriu” (Blaj); „Mijlocitor” (cu notă: „Substantivul parákletos din Noul Testament: în relație cu Fiul = Mijlocitor; în relație cu Sfanțul Duh = Mângâietor. Termenul în sine desemnează o persoană pe care o chemi în ajutor șgr. para-kaléÄ, „a chema lângă”ț: avocat, apărător, intercesor, consolator”) (BVA); „mijlocitor” (G-R); „Mijlocitor” (BS, C); „advocatum” (Vg); „avocat” (BJ); „advocate” (RSV). Acest nume, cu care Isus îl desemnează pe Duhul Sfânt în Ioan 14-16, apare o singură
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
14.3. paráklQtos: „mângâitoriu” (SC); „Mângăitoriu” (Blaj); „Mijlocitor” (cu notă: „Substantivul parákletos din Noul Testament: în relație cu Fiul = Mijlocitor; în relație cu Sfanțul Duh = Mângâietor. Termenul în sine desemnează o persoană pe care o chemi în ajutor șgr. para-kaléÄ, „a chema lângă”ț: avocat, apărător, intercesor, consolator”) (BVA); „mijlocitor” (G-R); „Mijlocitor” (BS, C); „advocatum” (Vg); „avocat” (BJ); „advocate” (RSV). Acest nume, cu care Isus îl desemnează pe Duhul Sfânt în Ioan 14-16, apare o singură dată cu referire la Hristos, în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Pământ, apoi călătoria pensulei în memoria sa afectivă se termină cu încheierea tabolului ca treapta supremă a unei desfășurări prin care toate se reîntorc în Golul începuturilor. Să considerăm meritorie această invitație către necuprinsul albastrului dintre Cer și Pământ, care cheamă spre mirajul nedefinitului (Marină). Artista redevine obsesiv la aurul țărmului îmbrățișat de verdele albastru al tainelor mării, din neputința desprinderii totale de ceea ce este pământesc în noi (Plaja Corsica). Și dacă se întoarce mereu la țărm, consider că o face
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
paranteze drepte cuvintele sau semnele punctuație asupra cărora vrem să atragem atenția cititorului; *rotunde - care cuprind o explicație, o precizare, un amănunt, care îmbogățesc înțelesul propoziției sau al frazei de care sunt legate; *oblice - închid de obicei transcrierea fonetică ( ex. :chem. - /kem/) Punctele de suspensie arată o pauză mai mare în cursul vorbirii. Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu marchează sfârșitul unei propozițiin sau al unei fraze, ci indică, în general o întrerupere a șirului vorbirii. Punctele de suspensie marchează și
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
colectivitățile cercetate. În esență, formele prin care se exercită vrăjitoria par a fi, dincolo de varietatea civilizațiilor, omogene În plan structural: ele presupun acțiuni de producere a unui rău și acțiuni de remediere: În județul Turda, fetele care vor să fie chemate cel mai des la horă, și așa să se mărite primele, se duc la miezul nopții Îmbrățișate până la locul unde se află mătrăguna. Acolo se descalță și se prosternează de trei ori. Au adus fiecare câte un ban de argint
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pământurilor din cele două comunități. În tot acest interval, cei doi lideri au menținut o relație de apropiere și au Încercat să rezolve conflictul. Fiul lui Mpenza a fost a șasea victimă, numai din clanul Igamba. Atunci liderii l-au chemat pe Chikanga, un cunoscut ghicitor, al cărui verdict a fost că Mpenza și fratele său vitreg făceau parte dintr-o ligă de posesori ai itonga, care a cerut viața fiului lui Mpenza. Dorind cu orice preț să stingă conflictul, cei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
parte dintr-o ligă de posesori ai itonga, care a cerut viața fiului lui Mpenza. Dorind cu orice preț să stingă conflictul, cei doi lideri au interpretat verdictul lui Chikanga ca o dovadă a faptului că apărătorii din Igamba au chemat străini (inclusiv pe fratele vitreg al lui Mpenza) ca să-i ajute În lupta lor mistică Împotriva celor din Ibala. Astfel, ei au acumulat o datorie pe care a trebuit să o plătească prin moartea unui membru al propriei comunități. Confruntați
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pierdut cunoștința pentru vreo două zile. Un alt bărbat a declarat că În urmă cu zece ani, mama sa, care era pe moarte, a jurat că Dichtlin a omorât-o din invidie. Și mama lui era moașă și oamenii o chemau să moșească mai des decât pe Dichtlin. Un al treilea bărbat a declarat că, cu opt-nouă ani Înainte, porcii săi au intrat În curtea lui Dichtlin și ea a blestemat-o pe nevasta lui, care a Început să șchiopăteze la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
izbucnit când el se Întorcea acasă și bănuia că Anna a conjurat-o. Iar un altul susținea că, ori de câte ori Anna și Dichtlin pescuiau Împreună, izbucnea câte o furtună. ș...ț Un alt bărbat a declarat că, atunci când soția lui a chemat o altă moașă, Dichtlin i-a spus că o să-i pară rău. S-a iscat o furtună cu fulgere și casa lui a fost atinsă. Altul declara că un bou care a fugit și a dărâmat gărduțul din fața casei lui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
verbal” variază În funcție de formulele folosite. Unele sunt mai puternice (adică fac apel la forțe mistice mai greu de pus În mișcare, dar extrem de eficiente), altele sunt mai slabe (fac apel la micile duhuri aflate oricând la dispoziția celui care le cheamă, dar având resurse limitate). De asemenea, puterea incantației depinde și de autoritatea magică a celui care o rostește, precum și de puterea riturilor pe care acesta le stăpânește. Puterea cuvântului magic este activată În numeroasele rituri verbale de propițiere, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Incantația este Înrudită cu alte forme de acțiune prin cuvinte asupra lumii Înconjurătoare: invocarea („cuvinte sau seturi de cuvinte care generează o comandă, eficientă prin chiar faptul pronunțării ei” - B.B. Piña Chán, 1987, vol. XIV, p. 1), prin care sunt chemate anumite puteri oculte pentru a veni În ajutorul persoanei care o rostește, binecuvântarea și blestemul. Binecuvântarea reprezintă puterea unei ființe divine sau a unui om dotat cu puteri mistice „de a transfera putere sacră și aducătoare de beneficii, putere care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]