47,038 matches
-
coboare ca pe un loc plăcut. În schimb, zeii infernali sunt atrași prin gropi săpate În pământ, de obicei În număr de nouă. Când acțiunile și formulele magice se Încheie, magul are grijă să Înlăture urmele ritului, care ar putea provoca o nouă impuritate; acestea sunt Îngropate, arse sau duse În locuri neprimitoare sau nelocuite. Un tip special de ritual este cel săvârșit cu ocazia morții unui rege sau a unei regine, care poartă numele „când În Hattușaș s-a săvârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din pământuri cultivate, animale domestice, pajiști și vii, pe care să le folosească În lumea de „dincolo”, care trebuia astfel să devină o locuință asemănătoare celei de pe pământ. Erau prevăzute și ofrande care să atragă bunăvoința și să alunge pericolul provocat de mânia suveranului defunct. Oasele regelui mort, depuse după incinerare Într-un recipient de argint (metalul purității prin excelență), erau conduse În mormântul regal, pe care hitiții Îl numeau „casa de piatră” și care era un fel de mausoleu, dotat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
semitice din epocile care vor urma. Distrusă probabil de Sargon din Akkad În jurul anului 2300, regăsim o Ebla din nou Înfloritoare În timpul secolului al XX-lea Î.Hr., care va deveni Însă obiect al unei a doua și definitive distrugeri, provocate de hitiți În jurul anului 1600 Î.Hr. Pentru această a doua fază nu posedăm arhive, dar topografia urbană și dislocarea multor edificii sacre a fost studiată În amănunt. Cea mai mare parte a textelor are caracter administrativ și lexical, Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Siriei și Palestinei. Astfel de popoare (numite Martuxe "Martu" În izvoarele akkadiene), care vorbeau o limbă semitică occidentală, se impun În Siria după distrugerea Eblei, În timp ce În Mesopotamia hegemonia lor se instaurează odată cu sfârșitul imperiului neosumerian al orașului Ur III (provocat, În parte, de ei). Valul amorit ocupă așadar Palestina, Siria de Nord și apoi Mesopotamia de Sus, așa Încât regii multor cetăți ajung să poarte nume amorite, ca, de pildă, la Biblos, În secolele XIX-XVI Î.Hr. Pe lângă aspectele lingvistice, această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și cultural, Ugarit este predecesoarea directă a cetății feniciene din secolul I, de care o apropie inclusiv limba și tradițiile religioase. Cetatea, deja În criză economico-socială, dispare la sfârșitul epocii bronzului fie prin colaps intern, fie ca urmare a tulburărilor provocate de trecerea „Popoarelor Marii”. Ugarit Își datorează celebritatea unei documentări textuale foarte bogate care a fost descoperită În arhivele cetății și ale centrului apropiat de la Ras Ibn Hani, o altă reședință regală. Textele găsite acolo sunt redactate În diferite limbi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Urmează apoi zeul-artizan Kotharxe "Kothar"-wa-Khasisxe "Kothar-wa-Khasis" (lit.: „Abil și Ingenios”), care Îi procură lui Baal cele două măciuci magice pentru a-l lovi pe Yamxe "Yam" și Îi construiește splendidul palat. Tot el este și creatorul arcului care va provoca indirect sfârșitul tragic al tânărului Aqhatxe "Aqhat" În mitul omonim. Zeițe minore sunt și pețitoarele Katharatxe "Katharat", un grup care prezidează peste căsătorii și nașteri; mai trebuie amintiți și zei precum Rashapxe "Rashap", stăpânul molimelor și al războiului, sau Horonxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ajutat de El și Baalxe "Baal" să-și găsească o nouă soție. După ce soția este dobândită În urma unei expediții militare aventuroase, Keret obține descendența dorită și Își sărbătorește solemn succesul. Un vot făcut anterior zeiței Athiratxe "Athirat" și nerespectat Îi provoacă imediat o boală cumplită care e pe punctul de a-l ucide, dacă nu ar fi intervenit zeii care l-au salvat trimițând o entitate tămăduitoare care să exorcizeze boala. Povestea este Întrețesută cu motive importante, subliniindu-se Îndeosebi tema
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
astfel de temă arhaică, atestată În multe alte mitologii trebuie să fi fost reelaborată În funcție de tematica viață/moarte și de ideologia curții regale. În orice caz, Într-o analogie deloc Întâmplătoare cu legenda lui Baalxe "Baal", și moartea lui Aqhat provoacă Încetarea fenomenelor din natură, iar tatăl său Danil va trebui să-i caute rămășițele, să-l Îngroape și să săvârșească ceremonii funerare ritualice pentru restabilirea ciclului natural. Odată Îndeplinite aceste datini, Aqhat va fi primit În rândurile strămoșilor binefăcători, Rapi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la Teba, sau Într-un timp diferit, ca În Hipolit a lui Euripide, și care, conform lui Platon (Legile, VIII, 838 C), puteau avea funcția de a-i face pe oameni să renunțe la agresiune prin spaima pe care o provocau. Destinată anume educării poporului (Aristofan, Broaștele, 1500-1503), reprezentarea acestor istorii era supusă unei examinări preventive a magistraților, care admiteau În Întrecere numai tragediile considerate coerente cu ortodoxia statului. Lume ce nu cunoștea distincția dintre sfera civică și cea religioasă, Atenaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
miturile și poeții. Socrate se Întreba dacă Homer era Într-adevăr În măsură să Îi „educe” pe oameni (Republica, X, 600 C); Platon, În schimb, Îi refuza acest rol și Îndepărta din cetatea lui ideală mitul și poezia, deoarece poezia provoca aproape o mutilare a gândirii (ibidem, 607 B), iar mitul putea să Îi Împingă pe tineri să „săvârșească răul” (ibidem, III, 392 A). Odată cu Critias, unul dintre cei treizeci de tirani, critica mitului fusese Împinsă până la afirmarea caracterului de pretext
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atins perioada de maximă Înflorire, religia tradițională a devenit obiectul criticii anumitor mișcări care așezaseră În centrul speculației lor destinul de dincolo de viață al omului. Erau expresii filozofico-religioase, reprezentate În special de orfici și pitagoreici, care făceau apel la strâmtorarea provocată de tensiunile sociale și economice. În opoziția lor față de modelul cultural tradițional sau În Încercările de a-l transforma, ele dovedeau o aspirație spre depășirea condiției umane și o tendință care se poate numi generic mistică. Refuzul lor lovea universul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Bachus, teologia și critica religiei fac parte integrantă din religia romană, atât privată, cât și publică, și al istoriei ei Încă din epoca arhaică. Apusul cetăților din Grecia Magna, ca urmare a unor conflicte interne și a unor distrugeri provocate de samniți și lucani, de puni și, nu În ultimul rând, de represiunea romană (cf. suprimarea bacanalelor, În 186 Î.Hr.) a slăbit ulterior legătura și schimbul cu Roma. În vremea lui Augustus, călătorii care ajungeau În multe centre antice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zoroastriană, reprezentată astăzi În Avesta, literatura de limbă pahlavi și În ale mărturii iraniene sau non-iraniene, antice sau moderne, este un Întreg compozit de doctrine și practici, rod al unor variate amestecuri, sinteze și codificări, survenite În epoci diferite și provocate de diferiți stimuli și condiționări istorice și culturale, iar uneori chiar politice și sociale. Fără Îndoială, o mare parte a aspectului doctrinar și liturgic al zoroastrismului, așa cum Îl cunoaștem astăzi, trebuie să se fi format Încă de la Începutul epocii sasanide
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caracterizează aceste momente nu se vorbește decât În textele de limbă pahlavi, care le denumesc bundahișn „creație”, gum¶zișn „amestec” (al celor două Spirite) și wiz³rișn „separare” (a celor două Spirite). Faza amestecului este marcată de amalgamarea binelui și răului, provocată de lupta dintre cele două Spirite - Ohrmazdxe "Ohrmazd" și Ahrimanxe "Ahriman" - căreia i se va pune capăt prin separarea celor două Spirite. Stadiul intermediar este limitat În timp și spațiu, fiind rezultatul planului mântuitor al lui Ohrmazd: prin intermediul creației materiale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pământul celor Vii, Câmpia Fericită etc.), printre care, sub influență creștină clară, și Pământul Făgăduinței (Tìr tairngire = Terra repromissionis), sunt concepute ca locuri unde nu există nici boală, nici bătrânețe și nici moarte, unde fericirea domnește ca stăpână, fără să provoace vreodată plictiseală, unde mâncarea și băutura nu se Împuținează, oricât s-ar consuma, unde orice dorință este mereu satisfăcută, unde o sută de ani durează mai puțin decât o zi pentru noi. De obicei, o tânără copilă de stirpe divină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pictet (1877, p. 659), care vedea În *gudacorespondentul germanic al vedicului hutá„oferit, materie a libației” care, În Rig-Veda, apare de câteva ori cu referire la băutura sacrificală (havis), ce consta Într-un unt topit amestecat cu un lichid care provoca ebrietate, numit „soma”. Se pare că, În acest caz, germanicul *gudaa avut o evoluție asemănătoare cu cea a vedicului somași a avesticului haoma-, care desemnau inițial băutura folosită În cadrul jertfei; Însă aceasta, având efecte miraculoase asupra credincioșilor (conținea probabil un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Thorrxe "Thorr" Îl reduce la tăcere și Îl face să se Îndepărteze, profețind Încet, dar cu satisfacție, iminența Catastrofei Finale („peste toate averile care sunt aici Înăuntru se va aprinde o flacără Înaltă”). Personaje care se bucură de rău și provoacă cu obstinație disensiuni se mai Întâlnesc și În alte culturi. Ne putem gândi la Bricciu Limbă-Veninoasăxe "Bricciu Limbă-Veninoasă" care provoacă mereu conflicte Între eroi și merge până la organizarea unui banchet pentru a-i Învrăjbi pe vestiții războinici Cúchulainnxe "Cúchulainn", Loegairexe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
peste toate averile care sunt aici Înăuntru se va aprinde o flacără Înaltă”). Personaje care se bucură de rău și provoacă cu obstinație disensiuni se mai Întâlnesc și În alte culturi. Ne putem gândi la Bricciu Limbă-Veninoasăxe "Bricciu Limbă-Veninoasă" care provoacă mereu conflicte Între eroi și merge până la organizarea unui banchet pentru a-i Învrăjbi pe vestiții războinici Cúchulainnxe "Cúchulainn", Loegairexe "Loegaire" și Conallxe "Conall". Dar Bricciu rămâne o ființă umană, nu are puterile supranaturale ale unui zeu, iar relele pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între eroi și merge până la organizarea unui banchet pentru a-i Învrăjbi pe vestiții războinici Cúchulainnxe "Cúchulainn", Loegairexe "Loegaire" și Conallxe "Conall". Dar Bricciu rămâne o ființă umană, nu are puterile supranaturale ale unui zeu, iar relele pe care le provoacă nu au dimensiune cosmică, așa cum se Întâmplă În cazul lui Lokixe "Loki". Punctul culminant al carierei negative a lui Lokixe "Loki" este uciderea lui Baldrxe "Baldr". Acesta, fiul lui Odin și al lui Friggxe "Frigg", este una dintre figurile exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu diferite arme: nici una nu-i face rău iar, presimțirile despre moarte par să dispară. Dar Lokixe "Loki" bănuiește o posibilitate prin care i-ar putea face rău și, luând Înfățișarea unei femei, o vizitează pe Friggxe "Frigg" și o provoacă la discuții, Întrebând-o printre altele, dacă Într-adevăr a obținut jurământ de la toate entitățile. Iar Frigg recunoaște că nu a cerut să jure unui de vâsc de la vest de Walhalla pentru că era mic și inofensiv. Loki culege o crenguță
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
naturii. Nici faraonul și nici magii săi nu sunt capabili să poruncească Nilului, insectelor, lăcustelor, vântului, grindinei, luminii și întunericului. Nu pot împiedica bolile oamenilor și ale animalelor. În câteva cuvinte, puterea faraonului este limitată nu pentru că nu reușește că provoace fenomene naturale nemaiauzite, ci pentru că nu poate porunci naturii. De fapt, mentalitatea antică nu distinge, așa cum se face astăzi, între fenomenele „naturale”, explicabile din punct de vedere științific, și fenomenele „supranaturale” pe care știința nu le poate explica. Pentru lumea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Scăderea drastică a populației de la începutul mileniului al II-lea î.C. se datorează, probabil, unei schimbări climatice. Deoarece agricultura și păstoritul în această regiune depindeau exclusiv de precipitații, era de ajuns o reducere a cantității de ploaie pentru a provoca un grav dezechilibru și a obliga cea mai mare parte a populației să migreze dacă nu dorea să moară. Ne putem gândi de fapt că populația relativ numeroasă a acestei regiuni a ales să o părăsească. Existau două posibilități: Nordul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
o supună din nou. Sargon a instalat în Samaria populații străine venite din alte părți ale imperiului său. Aceste afirmații nu concordă complet cu ceea ce spune Biblia. Există aici două probleme: ori Biblia amintește numai acțiunea mai importantă care a provocat sfârșitul regatului datorită lui Salmanasar al V-lea, ori Sargon al II-lea își atribuie o parte a realizării, în timp în realitate, după moartea tatălui, s-a mulțumit să întregească cucerirea și să organizeze noua provincie a imperiului său
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Lachiș). Încă o dată, există confuzie în unele părți, deși există unanimitate asupra unei intervenții egiptene trimise de un rege de origine nubiană. (3) Ultimele mari probleme provin din povestirea din 2Rg 19,35-37. Prima: trebuie să ne întrebăm ce a provocat înfrângerea armatei asiriene. 2Rg 19,35-36 spune că o intervenția supranaturală l-a obligat pe Senaherib să părăsească câmpul de bătălie. Textul sugerează, fără îndoială, că eliberarea Ierusalimului se datorează ajutorului lui Dumnezeu. Într-un limbaj întrucâtva mai modern, s-
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
aportul alimentar [Pîrvulescu, 2004], mai ales la cel din surse nevegetale. Tratamentul anemiilor în medicina tradițională se face asociind urzicii (Urtica dioica), alte vegetale precum spanacul, sfecla roșie și varza roșie etc. Acidul pantotenic Carența de acid pantotenic (Williams, 1933) provoacă simptome caracteristice, cum ar fi hipotrofie talio-ponderală, acromotrichie, anemie, leziuni ale glandelor suprarenale și ale SNC, tulburări în sinteza de anticorpi (SRE); acestea explică de ce se atribuie astăzi acidului pantotenic un rol metabolic esențial. Descoperirea coenzimei de acetilare (coenzima A
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Olga I. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2096]