464,923 matches
-
citat în această rubrică unii termeni cuprinși în dicționarele italienești de cuvinte recente din anii '80 - aslavital și gerovital - , sau de la începutul anilor '90 - conducător și securitate. în genere, asemenea dicționare se bazează pe surse jurnalistice, înregistrînd cuvinte folosite mai mult sau mai puțin întîmplător de reporteri, din dorința de a produce efecte de pitoresc, de "specific local", sugestii de autenticitate etnografico-turistică. într-un dicționar al cuvintelor străine din limba italiană (Dizionario delle parole straniere nella lingua italiana), apărut recent sub
Cuvinte românești- cuvinte străine by Rodica Zafiu () [Corola-website/Journalistic/14628_a_15953]
-
eroică și umanistă a operei lor anterioare, dacă Vasile Kazar participă la construcția simbolică a lumii noi cu acea convingere definitivă pe care experiența umilinței și a morții o identifică drept unică soluție, în cazul altor artiști importanți lucrurile sînt mult mai delicate. Un pictor ca Al. Ciucurencu, al cărui program estetic ținea de pura vizualitate, de acea emotivitate crudă pe care experiența retiniană o generează în mod spontan, este pus într-o grea dificultate în momentul deturnării dinspre armonia cromatică
Realismul socialist, între vocație și deturnare by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14633_a_15958]
-
la tribună sau că Steriadi îl surprinde într-o atitudine pe jumătate visătoare, pe jumătate marțială, pe A. Toma, uzurpator al lui Arghezi și decretat în epocă drept un vizionar de anvergură eminesciană, chiar și cumulat cu alte prestații mai mult sau mai puțin cuantificabile, nu spune mare lucru. De multe ori artiști importanți, iar exemplele lui Ressu și Iser sînt revelatoare în această perspectivă, rezolvă problema realismului umanist și eroizant prin realizarea unor celebre autoportrete. Chiar dacă tematica nu este, în
Realismul socialist, între vocație și deturnare by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14633_a_15958]
-
certat pe D. Popescu fiindcă se exprimase cum se exprimase față de Uniune, el care, ca toți tiranii cu termen redus, ținea la politețea protocolară. Și că tocmai un scriitor să-l pună la punct. Legende. Lumea se aștepta la mai mult din partea mea în această privință, la o răzvrătire... Cred că mă luase la ochi și organul respectiv, mirat probabil, știindu-mă ca un om potolit. Ce i-o fi venit?... Ca și cum lucrul meu principal trebuia neapărat să fie scrisul. A
Asinus asinum fricat (revenire) by Constantin Țoiu () [Corola-website/Journalistic/14600_a_15925]
-
și "Talazul", înțelegând după titlul fiecăreia că vin dinspre mare, "Ritmul vremii" de la Roman, fără a mai pune la socoteală o revistă ca "Salonul literar" de la Arad, al cărei redactor și director a fost chiar Al. T. Stamatiad. Sunt mai mult decât interesante scrisorile, unele dintre ele, pentru cât omenesc aduc la suprafață, citindu-le. Afecțiunea și admirația exprimate de dirigintele Oficiului de Telefoane din Roman, care se întâmplă să fie și el poet, asigurarea lui F. Aderca, la un semnal
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
nu este prea cunoscută". E adevărat că, exceptând monografia semnată de Dem. Bassarabeanu, Poezia lui Al. T. Stamatiad, apărută la "Cultura Românească" în 1937, alte studii extinse nu există. Dar despre om, despre chipul, atitudinea, comportamentul acestuia s-a scris mult. Despre chipul său de "Eminescu tânăr" sau despre zveltețea lui de "palicar, cuceritor ca un Lohengrin", nu s-au sfiit să se refere Gr. Sălceanu și F. Aderca. Anecdotele pe seama lui nu-l lasă indiferent pe E. Lovinescu, observându-i
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
existențiale a domnului Mihai Apostol, asigurându-l că, atât colega domniei-sale, cât și a mea, poartă numele lui Sorin Alexandrescu și se ocupă de teatru, cu osebire de teatrul de păpuși, găsindu-se de mulți ani cu reședința în Amsterdam. Mult mai greu atârnă în balanța aprecierilor, categorica atribuire lui Ionel Fernic a meritului de a se număra printre traducătorii lui Omar Khayyam, ca cel dintâi. Parcurgând revistele epocii, reiese că Emanoil Bucuța a tradus catrene în "Ideea Europeană", pe care
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
dispreț pe care numai Toma Caragiu putea să-l exprime în așa grad, ia ligheanul cu mânuțele lui curate (că doar se spălase, nu?) și aruncă lăturile peste fețele înmărmurite care îl așteptau de câteva minute! Atât și nimic mai mult! Nici aici regizorul nu s-a abătut de la textul clasicului scriitor rus... N-a adăogat nici un cuvânt, n-a scos nici un cuvânt. Toată scena aceasta este mută, nimeni nu scoate nici un cuvânt în tot timpul desfășurării ei. Numai publicul extaziat
Noul Revizor by George Radu () [Corola-website/Journalistic/14616_a_15941]
-
de box care, după ani de trudă, reușește să organizeze un meci important în care unul din combatanți e chiar fiul său. Și mai și pariază pe tot ce are, atît ce e de sigur de victoria lui. Este mai mult decît evident că fără geniul lui Caine (de a tranzita între stări extreme) și fără flerul lui Irvin de a nu "glamoriza" universul eroului său s-ar fi ales praful de această adaptare, întocmai cum, în film, se alege praful
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
Hopkins, "ceva ce n-ați mai văzut pînă acum" - și e genul de îndemn extrem care prinde întotdeauna, în caz că n-ai auzit de Monty Python. Pînă și crispata Londră arată ceva mai proaspăt în acest straniu voiaj distructiv și, mai mult ca sigur, iritant din punct de vedere vizual. Ca să nu mai vorbim de: Happy Now?, comedie neagră în vina lui Shallow Grave, regizată de o femeie (Philippa Collie-Cousins) - revelația anului 2001 în opinia tacticoșilor critici de la revista Variety; Here To
Festivalul Filmului Britanic - Cîinele care rîde by Mihai Chirilov () [Corola-website/Journalistic/14528_a_15853]
-
ce poate fi mai rece decît vizionarea filmului, pe-ndelete, pe o casetă?) ce explică succesul acestui fenomen; pentru că Occident - poate întîlnirea cea mai fericită, din istoria filmului românesc, dintre un "film de debut" și marele public - e un fenomen, mai mult decît un simplu film, oricît de izbutit. S-o spunem de la bun început: Occident nu e "o capodoperă"; e "doar" un film bun, care se poate vedea cu plăcere, la noi și aiurea. El nu face apel la "publicul devotat
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
-i placă. Chiar regizorul, Cristian Mungiu, remarca undeva că, ani de zile, cineastului român i-a plăcut să facă alte filme decît i-ar fi plăcut publicului să vadă! Occident răspunde, cu brio, unui anumit orizont de așteptare, descifrabil mai mult de psihologi sau de sociologi decît de criticii de film. De-a lungul anilor, filmul românesc a bătut cu predilecție două căi: calea filmului "de public" (de proastă calitate) sau calea filmului "de autor" (cînd, indiferent de rezultat, mai important
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
de zile am cîntat la școală chestia asta și niciodată n-am știut ce-i ăla zălog!" (dar cine a știut?)... Umorul lui Mungiu e uneori blînd, alteori caustic, uneori plin de finețe, alteori în tușă groasă, uneori verbal, alteori (mult mai rar) pur vizual - dar întotdeauna lucid. Dacă regizorul complice își permite să cultive un orgoliu, acela e orgoliul lucidității. Căderea repetată a diferitelor cortine e hărăzită să demitizeze totul și să jumulească orice iluzie. "Semnul divin" devine, pe traseu
Spectatorule, fratele meu! by Eugenia Vodă () [Corola-website/Journalistic/14730_a_16055]
-
în societatea noastră atât de însemnată încât, alunecând muzica, o lume întreagă să se prăbușească odată cu ea. Poate de aceea muzicienii s-au mulțumit, de-a lungul celor optzecișicinci de ani de comuniune instituționalizată cu atât cât au avut. Mai mult, ceea ce au avut nu s-a transformat nici în beție, nici în desfrâu, căci cu beția vine uitarea și desfrâul aduce nesocotirea, iar cine uită și nesocotește este pierdut. Dacă îți pare rău că ești rănit, poți foarte bine să
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
Nicolae Buicliu. Pentru Adrian Rațiu a crea nu se rezuma nicidecum la a da o definiție, aceasta pentru că se exprima total dacă punea în partitură un sunet și nu altul, ori dacă lua o atitudine critică și nu alta. Trudea mult. Șlefuia și mai mult. în intimitatea sa, îi ignora pe cei ce compuneau ca să se amuze, ori pe cei ce mizau doar pe efectologia sonoră. Nici nu-i stima pe cei pentru care forma unui opus depindea de iluziile logico-matematice
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
Rațiu a crea nu se rezuma nicidecum la a da o definiție, aceasta pentru că se exprima total dacă punea în partitură un sunet și nu altul, ori dacă lua o atitudine critică și nu alta. Trudea mult. Șlefuia și mai mult. în intimitatea sa, îi ignora pe cei ce compuneau ca să se amuze, ori pe cei ce mizau doar pe efectologia sonoră. Nici nu-i stima pe cei pentru care forma unui opus depindea de iluziile logico-matematice ale analiștilor muzicali. Era
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
pe care era răstignit un Hristos de tinichea. David, căruia îi cam plăcuse să facă pe necredinciosul și să scandalizeze pe nevastă-sa spunînd că nu-i Dumnezeu, acuma se închina cucernic, bolborosind: "Doamne-ajută"!" (Opere 2, 226). Prin comparație, e mult mai complex, mai dramatic și mai profund procesul pierderii și redobîndirii credinței de către Apostol Bologa, fiind, după părerea mea, chiar miezul romanului. Evident că trebuie să luăm în seama și diferența de lungime, de amploare a textelor. Dar aici vreau
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
Era atît de calm, parcă de cînd lumea numai războaie ar fi făcut. Amintindu-și în trecut de viața lui tihnită din Năsăud, i se părea că visează, că viața aceea n-a existat aievea niciodată, cu toate că nu trecuse mai mult de zece zile de cînd primise telegrama cea grozavă. Parcă era alt om. Cel din Năsăud amorțise, făcînd loc unui somnambul ce-și zicea mereu, ca o încurajare și o mîngîiere: Îmi voi face datoria"... Nu îndrăznea, poate nici nu
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
sprijin destul de puternic. Poate că, încercînd să se dumirească, n-ar fi avut liniștea și stăpînirea de sine. Poate că, dacă ar fi vrut să afle, i s-ar fi deschis o prăpastie și s-ar fi înfricoșat atît de mult, încît l-ar fi cuprins turburarea și groaza. Poate că simțea toate acestea și înadins înăbușea din rădăcină orice gînduri chinuitoare". (Opere 2, 228). David Pop face parte din categoria celor cărora le e frică să gîndească și să-și
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
simțul moral. Se simte vinovat pentru că visa o Transilvanie administrată de români, dar îl străbate și "un fior de rușine" pentru că românii de dincolo de munți au pătruns ca oștiri dușmane pe pămînt transilvan. Dilemele sale se acutizează cu atît mai mult cu cît sînt întrupate în cei doi prieteni ai săi: Alexa Candale susținînd că singura soluție e dezertarea, iar Emil Oprișor susținînd că trădarea te face ticălos și e inacceptabilă, indiferent de motiv: Gîndindu-se la vorbele reci ale lui Oprișor
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
degeaba atîtea nopți și zile" (bidem, 255-256). În locul soartei pune datoria și "somnul conștiinței îl domină iarăși pe David Pop, aflat pe front față în față cu românii. Somnul îl biruie înainte de marea sa confruntare finală (Opere 2, 256). Mai mult, chiar în timpul confruntării, cînd mitraliera pe care o comanda secera românii care se apropiau, "nici un gînd, nici o dorință nu mai avea" (ibidem, 259). Moartea vine izbăvitor, găsindu-l cu cuvîntul "datoria" pe buze și fiind zdrobit în timp ce, cu "un geamăt
Frica de a gîndi by Ion Simuț () [Corola-website/Journalistic/14572_a_15897]
-
Cu un format neobișnuit, care se dezvoltă pe înalt - 28,5/14,5 cm x 204 pag. - ea se împarte median, fiecare pagină mare incluzînd, de fapt, două pagini de text, succesiunea realizîndu-se pe verticală. Dar dincolo de aceste niveluri mai mult sau mai puțin mecanice, al căror scop este atît simultaneizarea lecturii, cît și impunerea unei anumite plasticități a paginii, interiorul revistei este construit cu o voluptate barocă în care textul, imaginea, forma și substanța propriu-zisă a culorii și a hîrtiei
O nouă publicație: Grai - Despre locvacitatea barocă by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14529_a_15854]
-
Despre această întîlnire, deloc întîmplătoare, am scris cu un alt prilej, într-un text care ar fi trebuit să apară chiar în revista Grai, însă în economia proiectului este mai puțin importantă relația directă dintre cele două mari personalități și mult mai relevantă asocierea lor ca ipostaze tipice de manifestare a unor mari energii creatoare. încetul cu încetul, ca în imaginea didactică a sferei logice, faptele se restrîng, abstracțiunile se încarcă de fapte concrete pentru ca, finalmente, concretul să debordeze și să
O nouă publicație: Grai - Despre locvacitatea barocă by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14529_a_15854]
-
punct încolo există în mod serios riscul căderii în dezordine. Diversitatea iconografică, realizată prin juxtapunerea unor interese complet diferite, este la un pas de a comunica mesaje incoerente nu numai din punct de vedere formal, ci și dintr-o perspectivă mult mai gravă, cum ar fi aceea axiologică. Mutatis mutandis, exact aceleași disfuncții se regăsesc și în segmentul literar. Alături de texte remarcabile, unele de-a dreptul antologice, se insinuează destule de un nivel cu totul irelevant. Riscul major al unei publicații
O nouă publicație: Grai - Despre locvacitatea barocă by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14529_a_15854]
-
Salinas, J. Guillén, Dámaso Alonso, Gerardo Diego, V. Aleixandre. S-a vorbit atunci despre un nou Secol de Aur al literaturii spaniole. Mai tânăr în cadrul grupării (a fost student al lui Salinas la Universitatea din Sevilla), Cernuda a fost socotit mult timp un poet minor de factură romantică, la fel cu alți doi andaluzi de aceeași vârstă, Altolaguirre și Prados. A debutat cu versuri de arhitectură savantă, cultivând răceala școlii andaluze tributare lui Góngora. Primul său volum are un titlu neoclasic
Centenar Luis Cernuda by Andrei Ionescu () [Corola-website/Journalistic/14581_a_15906]