48,602 matches
-
cu Renașterea mai târziu și în mai mică măsură. În deceniul al VI-lea al secolului al XVI-lea, germanul Johannes Gutenberg a descoperit arta tipografiei, mai întâi literele mobile și apoi cele turnate, care puteau fi folosite împreună pentru construirea cuvintelor, și cu ajutorul cernelii negre de tipar, aceste litere puteau fi tipărite pe hârtie. Mai târziu a descoperită și presa de tipar, lucru care în decursul a câțiva ani a revoluționat producția de cărți în Europa. Este greu de închipuit
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
Marinuței Pivițoaei. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, ca urmare a stării deteriorate a bisericii de lemn și poate și din obligații de familie, paharnicul Iordache Lozonschi, descendent al pârcălabului Gheorghe Izlozeanul, a reconstruit lăcașul de cult din piatră. Anul construirii actualei biserici este anul 1800, după cum atestă pisania amplasată pe fațada sudică a edificiului. Cu acest prilej, s-a adăugat și un al doilea hram, cel al Sfintei Ecaterina, după numele soției ctitorului. De atunci, biserica este cunoscută sub denumirea
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]
-
1977 a avariat clădirea lăcașului de cult. În anii '80 ai secolului al XX-lea s-au efectuat unele lucrări de reparații cu contribuția enoriașilor și purtarea de grijă a parohului Constantin Căliman. Aceste lucrări au constat în următoarele: Odată cu construirea blocurilor la nord de biserică și a Teatrului Luceafărul (1977-1987), s-au efectuat lucrări de excavație în apropierea bisericii, găsindu-se rămășițele pământești a câtorva sute de oameni. Osemintele care proveneau din fostul cimitir al bisericii au fost înhumate în
Biserica Sfântul Lazăr din Iași () [Corola-website/Science/318008_a_319337]
-
în canal în anii '70 ai secolului al XX-lea, numită „Repedea” (în ucraineană "Repida"). Acest canal navigabil străbate tot limanul Covurlui stabilind astfel legătura între Ialpug și Dunăre. Peste digul care separă cele două limane trece șoseaua Reni-Ismail. După construirea barajului dintre Ialpug și Covurlui, schimbul de apă a scăzut cu aproape o treime, ceea ce a dus la eutrofizarea Ialpugului. De asemenea, Covurluiul comunică și cu Dunărea prin mai multe gîrle mici de legătură. Limanul Covurlui este înscris pe lista
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
ordine cronologică, Liviu Dragnea, și Vasile Dîncu. Activitatea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) s-a concentrat pe următoarele domenii: Programe finanțate din fonduri europene: Programe cu finanțare guvernamentală: Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL), programe pentru dezvoltare teritorială, construirea de locuințe, reabilitarea termică a blocurilor de locuit, consolidarea clădirilor cu risc seismic, dezvoltarea infrastructurii rurale, construirea de săli de sport, bazine de înot și cămine culturale. Conducere: Organigramă: Instituții în subordinea MDRAP: Unități sub autoritatea MDRAP: Agenții de dezvoltare
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (România) () [Corola-website/Science/317984_a_319313]
-
concentrat pe următoarele domenii: Programe finanțate din fonduri europene: Programe cu finanțare guvernamentală: Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL), programe pentru dezvoltare teritorială, construirea de locuințe, reabilitarea termică a blocurilor de locuit, consolidarea clădirilor cu risc seismic, dezvoltarea infrastructurii rurale, construirea de săli de sport, bazine de înot și cămine culturale. Conducere: Organigramă: Instituții în subordinea MDRAP: Unități sub autoritatea MDRAP: Agenții de dezvoltare regională: Birouri de cooperare transfrontalieră: În septembrie 2016, un raport ExpertForum a arătat că în ultimii patru
Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (România) () [Corola-website/Science/317984_a_319313]
-
din Ucraina, unde cade eroic în toamna anului 1941, în regiunea localității Iariveskaia. 8. Gheorghe Bonțida, născut în anul 1914, a fost concentrat ca mână de lucru pe frontul de est, pentru efectuarea unor lucrări la calea ferată și la construirea unor adăposturi și tranșee. A fost dat dispărut în condiții necunoscute. 9. Vasile Cândea, născut în 1914 în Blaj, a fost învățător în satul Crăciunelu de Jos. Urmează cursurile Școlii de ofițeri în rezervă, fiind avansat la gradul de sublocotenent
Cei 42 de eroi din Crăciunelu de Jos () [Corola-website/Science/317966_a_319295]
-
cel Sărac din Iași (demolată în 1913). Biserica „Sf. Paraschiva de Sus” din Iași a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Pe această listă este trecut 1852 ca an al construirii lăcașului de cult. Acest lăcaș de cult mai este numit Biserica Prapa Doamna sau Prepadobna („Prea Cuvioasă” în limba slavonă) și Biserica „Sf. Vineri” sau „Vinerea Mare” (nume ce provine de la sfânta care patronează biserica). După informațiile oferite de istoricul ieșean
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
actuală, în mijlocul câmpului cu flori. După numai 60 de ani, biserica a fost din nou reparată, pereții fiind tencuiți cu lut amestecat cu pleavă de secară. Până în anul 1954 a fost acoperită cu șindrilă, înlocuită apoi cu tablă galvanizată. La construirea bisericii nu s-a utilizat fierăstrăul, toate bârnele fiind tăiate din topor, inclusiv capetele celor trei bârne prelungite în console, la colțurile navei și altarului. Interiorul nu este pictat și nici nu se observă urme de pictură, cu excepția ușilor împărătești
Biserica de lemn din Fâșca () [Corola-website/Science/318011_a_319340]
-
biserică romano-catolică construită între anii 1985-1996 în orașul Pașcani (județul Iași). Ea se află pe strada 1 Decembrie 1918 nr. 1. Formarea comunității catolice din Pașcani datează după Unirea Principatelor Române (1859). În anii următori unirii s-a pus problema construirii de căi ferate pe teritoriul noului stat. Printre primele căi ferate proiectate a fost calea ferată care urma să lege fosta capitală a Moldovei, Iași, de noua capitală a țării, București. Statul român a încheiat la 24 mai 1868 o
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
biserica catolică și un centru de cultură și distracții, tot lângă biserica catolică, unde s-au desfășurat activități culturale și sportive (baluri anuale, spectacole de teatru, concerte de muzică, bibliotecă, o sală de tir și un teren de tenis). Anterior construirii căilor ferate, Pașcaniul era format dintr-o serie de așezări mai vechi: Vatra Pașcanilor, Fântânele și „Centrul” de azi al orașului. Localitatea începuse să se dezvolte la jumătatea secolului al XIX-lea, când s-au înființat aici o serie de
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
era format dintr-o serie de așezări mai vechi: Vatra Pașcanilor, Fântânele și „Centrul” de azi al orașului. Localitatea începuse să se dezvolte la jumătatea secolului al XIX-lea, când s-au înființat aici o serie de instituții administrative. După construirea căilor ferate, localitatea Pașcani a devenit centru urban, prin unirea tuturor acestor așezări și în special prin apariția meseriașilor străini și a celor români, care se calificau pentru această nouă meserie. La intervenția ing. Iosif Sonntag, moșierul Roznovanu a donat
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
nouă meserie. La intervenția ing. Iosif Sonntag, moșierul Roznovanu a donat Bisericii Catolice, fără posibilitatea de răscumpărare, două terenuri aflate peste calea ferată: unul avea o lungime de 70-80 m și o lățime de 50-60 m și era destinat pentru construirea bisericii, iar al doilea avea o lungime de 70-80 m și o lățime de 50-60 m și era destinat pentru amenajarea unui cimitir. Terenul din urmă era mlăștinos și nu a putut fi folosit pentru cimitir, iar moșierul Roznovanu, la
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
centrală a bisericii s-a prăbușit după anul 1950, fiind demolate apoi și restul zidurilor rămase. După instaurarea regimului comunist în România (1948), terenul pe care se afla biserica catolică a fost naționalizat de stat. Autoritățile comuniste nu au permis construirea unei alte biserici în locul celei distruse. După un recensământ efectuat în 1945 de un preot de la Hălăucești, comunitatea catolică din Pașcani era formată din 60 de familii cu 115 credincioși. Comunitatea catolică din Pașcani nu a mai putut ființa în lipsa
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
în împrejurimi: Butea, Hălăucești, Mircești, Mogoșești-Siret, Răchiteni, Tețcani etc. În ultimii ani ai regimului comunist, de asistența spirituală a credincioșilor pășcăneni s-a îngrijit pr. Ștefan Demeter, paroh de Mircești. Comunitatea catolică din Pașcani fiind în creștere, a devenit necesară construirea unei clădiri noi și mai încăpătoare. Autoritățile nu dădeau aprobare de construire pentru o biserică, dar în 1985 s-a aprobat construirea unei case proprietate personală pe numele a doi preoți: Ștefan Demeter (paroh de Mircești în perioada 1976-1991) și
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
ai regimului comunist, de asistența spirituală a credincioșilor pășcăneni s-a îngrijit pr. Ștefan Demeter, paroh de Mircești. Comunitatea catolică din Pașcani fiind în creștere, a devenit necesară construirea unei clădiri noi și mai încăpătoare. Autoritățile nu dădeau aprobare de construire pentru o biserică, dar în 1985 s-a aprobat construirea unei case proprietate personală pe numele a doi preoți: Ștefan Demeter (paroh de Mircești în perioada 1976-1991) și pr. Dumitru Gabor (paroh la Răchiteni în perioada 1976-1985). Casa urma să
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
a îngrijit pr. Ștefan Demeter, paroh de Mircești. Comunitatea catolică din Pașcani fiind în creștere, a devenit necesară construirea unei clădiri noi și mai încăpătoare. Autoritățile nu dădeau aprobare de construire pentru o biserică, dar în 1985 s-a aprobat construirea unei case proprietate personală pe numele a doi preoți: Ștefan Demeter (paroh de Mircești în perioada 1976-1991) și pr. Dumitru Gabor (paroh la Răchiteni în perioada 1976-1985). Casa urma să fie de o vilă tip „Deva” cu o sală mare
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
autorităților. Autoritățile veneau desori în control, obligând când la demolarea unei părți a clădirii, când la modificarea alteia. După Revoluția din decembrie 1989, s-au reluat lucrările de construcție, făcându-se modificări pentru ca „vila” să devină biserică și începându-se construirea casei parohiale. Episcopul de Iași, Petru Gherghel, a reînființat Parohia romano-catolică din Pașcani în 1990, dându-i hramul „Sfântul Anton de Padova”. După decesul preotului Ștefan Demeter la 8 februarie 1991, ca paroh a fost numit pr. Anton Săbăoanu, dar
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
Săbăoanu, dar acesta a plecat după câteva luni la studii în Italia. Pr. Isidor Iacovici, noul paroh de Pașcani (1991-1999), a continuat lucrările, fiind ajutat de enoriașii care, după ce se întorceau de la fabrică, rămâneau până seara târziu să lucreze la construirea bisericii și a casei parohiale. În anul 1993 s-a început ridicarea turnului, lucrare terminată în 1995. După câțiva ani de muncă s-a reușit construirea unei biserici cu turn și sacristie, precum și a casei parohiale cu garaj. Noul lăcaș
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
enoriașii care, după ce se întorceau de la fabrică, rămâneau până seara târziu să lucreze la construirea bisericii și a casei parohiale. În anul 1993 s-a început ridicarea turnului, lucrare terminată în 1995. După câțiva ani de muncă s-a reușit construirea unei biserici cu turn și sacristie, precum și a casei parohiale cu garaj. Noul lăcaș de cult a fost sfințit la 10 noiembrie 1996 de către episcopul Petru Gherghel, în prezența a peste 30 de preoți și diaconi și a unui număr
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
terase irigate, cartoful a fost cultivat și în zonele aride. Lângă Cuzco există rămășițele unui gigantic rezervor de apă din care, pe timp de secetă, se irigau la mare distanță și culturile de cartofi. Incașii au mărit suprafață agricolă prin construirea unor terase alpine. Prelucrarea în comun a pământului era prima obligație a fiecărui om de rand din imperiul incas. Muncă la câmp era supravegheată de un "totricoc michoc" , un descendent al incașilor care putea ordona și pedeapsă cu moartea pentru
Istoria cartofului în imperiul incaș () [Corola-website/Science/323399_a_324728]
-
reprezentare) numit de el „metrofotografie”. La începutul secolului al XX-lea fizicianul german Carl Pulfrich a construit stereocomparatorul și a conceput principiul de măsurare pe fotograme, fără a mai fi necesare măsurători de direcții cu un aparat de măsurat unghiuri. Construirea primei camere automate de aerofotografiere de către inventatorul german Oskar Messter (1915) a condus la executarea aerofotografierii pe benzi. Tot în 1915 geodetul german Max Gasser a construit dublul proiector, iar după principiile formulate de geodetul austriac Theodor Scheimpflug a fost
Fotogrammetrie () [Corola-website/Science/323426_a_324755]
-
obștea și, ca prin miracol, a scăpat nevătămată. Biserica nouă va fi ridicată în anul 1936. La câțiva ani de la incendiu, în 1934, Carol al II-lea a vizitat mănăstirea și a făcut o danie: un policandru. Tot cu ocazia construirii noii biserici, Mănăstirea Lepșa a primit de la Ierusalim o icoană veche, din 1584, care înfățișează chipurile Mântuitorului și Fecioarei Maria. În 1952, Lepșa devine mănăstire de maici, venite de la Mănăstirea Trotușanu. Dar liniștea nu a durat mult: în 1960, măicuțele
Biserica de lemn din Mănăstirea Lepșa () [Corola-website/Science/323452_a_324781]
-
mai mare, iar biserica veche să se desfacă și să se dăruiască comunității ortodoxe din Bucșoaia. Astfel, la 18 mai 1855, după săvârșirea unei liturghii de către parohul Teodor Ianovici, cu participarea majorității enoriașilor, vechea biserică a fost desfăcută și strămutată. Construirea noii biserici de lemn din Capu Satului se leagă de numele preotului Teodor Ianovici, care fusese numit ca administrator parohial la 23 decembrie 1854. Acesta era originar din Cozmeni (Coțmani), unde se născuse în 1825. Noua biserică a fost ridicată
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
era originar din Cozmeni (Coțmani), unde se născuse în 1825. Noua biserică a fost ridicată pe locul celei vechi în perioada 1855-1857. Ea a fost construită tot din lemn și era mai încăpătoarea decât cea veche. O contribuție importantă la construirea acestei biserici a avut-o Ioniță Dominte Șalvariu din Fundu Moldovei, acesta fiind considerat ctitor atât în decretul de sfințire din 1858, cât și în Șematismul Arhiepiscopiei Cernăuților din 1908. Pe lângă acesta, au contribuit în măsură mai mică și enoriașii
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]