47,274 matches
-
procent de 4% dintre aceștia, persoane cu dizabilități. Acești angajatori sunt obligați să plăteasă la bugetul de stat, o taxă pe handicap (jumătate din salariul minim brut pe economie x numărul de persoane cu dizabilități care trebuiau angajate) sau să cumpere produse și servicii de la unități protejate autorizate, care sunt angajatori de persoane cu dizabilități. De asemenea, legea achizițiilor publice -OUG 34/2006, art. 43, dă dreptul autorităților contractante să achiziționeze produse și servicii de la unități protejate, prin bifarea în caietul
Util deco () [Corola-website/Science/336521_a_337850]
-
recrutate exclusiv din rândurile kurzilor. Kassem insusi s-a apropiat de poziția nationalistă arabă a nasseriștilor. La începutul anului 1961 Barzani a părăsit Bagdadul și a început pregatiri pentru o nouă eventuală insurecție. Cu fonduri primite din Uniunea Sovietică a cumpărat armament și munitii. În iulie 1961 a izbucnit un conflict local între tribul Barzanilor și cel al Zibarilor, sprijiniți de Bagdad. Învinși, conducătorii Zibarilor s-au refugiat în Turcia. În septembrie 1961 au izbucnit răzmerițe ale kurzilor în jurul orașului Suleimaniye
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
Henri Negresco la ruină. Presat de dificultățile financiare și de creditori, hotelul Negresco a fost vândut unei societăți hoteliere belgiene. Henri Negresco a murit în 1920 la Paris, la vârsta de numai 52 de ani. În 1957, hotelul a fost cumpărat de către Jean-Baptiste Mesnage, a cărui soție tocmai suferise o intervenție chirurgicală: ea se află într-un scaun cu rotile, iar "Negresco" era în acel moment singurul hotel care avea un lift pentru scaun cu rotile. El i-a încredințată administrarea
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
iar aceste calități ar fi putut determina alegerea lui Cezar. În calitate de guvernator el a comis activități de opresiune și de șantaj că numai influența lui Cezar i-a permis să scape de condamnare. La întoarcerea sa la Roma, el a cumpărat și a început să amenajeze cu o mare splendoare celebrele grădini de pe Quirinal cunoscute sub numele "Horti Sallustiani" sau Grădinile lui Salustiu. Aceste grădini vor aparține mai târziu împăraților. Salustiu s-a retras apoi din viața publică și s-a
Gaius Sallustius Crispus () [Corola-website/Science/336524_a_337853]
-
Balzac, l-a sfătuit și i-a adus o tandrețe pe care Balzac nu o cunoscuse în casa natală. Ea l-a împrumutat cu bani în mai multe rânduri, în special pentru a înființa o editură și apoi pentru a cumpăra o tipografie. Fiul ei, Alexandre Deberny, a salvat de la faliment o parte a tipografiei lui Balzac din care a făcut o afacere înfloritoare: imprimeria „Deberny et Peignot”, care avea să dureze până în 1970. La moartea doamnei de Berny, Balzac a
Laure de Berny () [Corola-website/Science/336536_a_337865]
-
trei zone principale de venituri - impozitul pe tereuri, serviciul militar și sistemul grânelor - afecta foarte mult țărănimea care reprezenta 90% din populație și era în mod uniform analfabetă. De menționat că funcționarii locali (Hyangi) erau corupți, ei având posibilitatea să cumpăre numirea lor ca administratori, acoperind astfel jafurile pe care le făceau asupra țăranilor cu o aură de oficialitate. Familiile Yangban, foarte respectate în trecut pentru statultul lor de nobilime au ajuns să fie văzute ceva mai mult decât niște oameni
Reforma Gabo () [Corola-website/Science/333444_a_334773]
-
clădire venețiană din secolul al XIII-lea, construită de-a lungul Canal Grande în sestriere Cannaregio. Această clădire a fost locuința poetului Pietro Aretino în secolul al XVI-lea, apoi în primii ani ai secolului al XIX-lea a fost cumpărată de familia Levi. După Primul Război Mondial a locuit aici inginerul constructor Gino Vittorio Rava, care a construit Podul Scalzi din Veneția și a inventat sistemul de restaurare prin metoda cricurilor hidraulice. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a
Palatul Bolani Erizzo () [Corola-website/Science/333445_a_334774]
-
anii 1860 pentru a crea un hotel de lux cu numele de New York. Hotelul a fost ocupat de armată în cel de-al Doilea Război Mondial (1939-1945). Prin 1970, hotelul era într-o stare de paragină, iar clădirea a fost cumpărată de regiunea Veneto, care a realizat renovări intense și a transformat-o în sediul consiliului regional. este situat pe malul nordic al Canal Grande în porțiunea dintre Ponte dell'Accademia și Piața San Marco, vizavi de Bazilica Santa Maria della
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
Flangini, un bogat consilier fiscal grec din insula Corfu. În 1620 el a închiriat o casă pe Canal Grande deținută de familia Contarini, care a promis să renoveze clădirea ce era într-o stare de ruină. În 1638 Flangini a cumpărat clădirea și pe cea învecinată, le-a dărâmat și a construit o nouă clădire în 1640. După ce fiica lui Flangini a murit fără moștenitori, clădirea a fost moștenită de comunitatea greacă din Veneția cu scopul de a fi vândută, iar
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
în 1640. După ce fiica lui Flangini a murit fără moștenitori, clădirea a fost moștenită de comunitatea greacă din Veneția cu scopul de a fi vândută, iar veniturile utilizate pentru a-i sprijini pe tinerii greci. În 1662 Jerome Fini a cumpărat palatul. El era, de asemenea, un consilier fiscal bogat dintr-o familie grecească care se mutase din Cipru în secolul al XVI-lea. Fini a plătit marea sumă de 120.000 de ducați pentru palat și pentru alte bunuri imobiliare
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
1850 Bianca Zane Fini a părăsit cu copiii ei palatul, acum împărțit în apartamente, unele fiind închiriate, iar altele vândute. Locul pe care se află Palatul Ferro a fost inițial ocupat de o casă deținută de familia Morosini. Aceasta fusese cumpărată în 1382 de către Michele Morosini, doge al Veneției. El a achiziționat proprietatea în momentul în care mai mulți venețieni plecau din oraș ca urmare a amenințării Genovei, iar proprietățile erau ieftine. Familia Morosini a decorat palatul cu picturi de artiști
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
Ferro, care venise din Flandra în secolul al XIV-lea. În 1816 ultimul membru al familiei, Anthony Lazzaro Ferro, a murit fără moștenitori și a lăsat palatul nepotului său Zorzi Monolesso. În 1860 Laura Moschini, soția dalmațianului Luigi Ivancich, a cumpărat Palatul Ferro și l-a transformat într-unul dintre cele mai elegante și confortabile hoteluri din Veneția, numit inițial New York Hotel. În anii care au urmat familia Ivancich a achiziționat Palatul Fini și i-a integrat treptat Palatul Ferro. Pe la
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
Canal Grande, nu departe de Podul Rialto. Este sediul, împreună cu alăturatul Ca' Loredan, al primăriei orașului lagunar. Palatul a fost construit în secolul al XIII-lea de către descendenții dogelui Enrico Dandolo, având inițial doar două etaje. Federigo Contarini, care a cumpărat clădirea în 1440, a mărit-o în înălțime, adăugându-i două etaje și aducând-o la dimensiunea actuală. În jurul anului 1670 a fost achiziționat de familia Farsetti, care a stabilit aici în secolul al XVIII-lea un fel de centru
Ca' Farsetti () [Corola-website/Science/333495_a_334824]
-
împovărat de datorii, a închis galeria în 1788 și a început să înstrăineze obiectele păstrate. Blocat imediat de magistrații statului, el a putut să-și reia vânzările după căderea Republicii Venețiene (1797). A murit în 1808, iar clădirea a fost cumpărată la licitație de către văduva Andriana da Ponte. Pentru un timp a funcționat aici hotelul "Gran Bretagna", dar, în 1826 clădirea a fost vândută administrației municipale a Veneției, care un an mai târziu a transformat-o în sediu al primăriei, rol
Ca' Farsetti () [Corola-website/Science/333495_a_334824]
-
Portugaliei (1862-1959) la Castelul Wartegg. În februarie 1922, în timp ce părinții lor au părăsit Elveția în martie 1920, copiii li s-au alăturat la Villa Victoria în Portugalia, departe de republicile născute din divizarea imperiului. La 9 martie 1922 după ce a cumpărat jucării pentru ziua de naștere a lui Carl Ludwig, tatăl său a răcit; mai târziu a dezvoltat o pneumonie de care a murit la 1 aprilie, la vârsta de 34 de ani. După decesul fostului împărat, regele Alfonso al XIII
Carl Ludwig de Habsburg-Lorena () [Corola-website/Science/333521_a_334850]
-
cultură armeană din lume. A fost un important centru de tipărire de cărți armenești în cursul secolului al XVIII-lea. Insula a fost menționată pentru prima dată în sursele venețiene din secolul al 12-lea. În 1182, Republica Venețiană a cumpărat insula și a stabilit aici o colonie de leproși (spital pentru persoanele cu lepră), deoarece era destul de departe de principalele insule care formează orașul Veneția. Ea a primit numele de la Sf. Lazăr, patronul spiritual al leproșilor. Ea a fost abandonată
San Lazzaro degli Armeni () [Corola-website/Science/333514_a_334843]
-
vinovatul, un oarecare Dima pietrarul, pretindea că-și făcuse casa pe loc domnesc, vătaful de la acel moment, Neculai Grosu, este trimis de stăpânul său „împreună cu vreo câțiva țigani, de i-au răsipit tălpile casei". În 1795, voievodul Alexandru Callimachi a cumpărat de la hatmanul Costache Ghica "Universitatea Veche", pe care acesta o construise în mahalaua "Muntenimea de Mijloc", pentru a o transforma în curte domnească. În Biblioteca Academiei Române se păstrează un contract încheiat în 1818, prin care un francez, pe nume Lencur
Muntenimea Iașilor () [Corola-website/Science/333551_a_334880]
-
un francez, pe nume Lencur, ia cu chirie trei dughene, o pivniță și o casă din mahalaua Muntenimea din Iași, de la Ioniță Codreanu. În Arhivele Naționale Iași se află un contract din 7 mai 1833, prin care Gheorghe Asachi a cumpărat de la Lupu Balș un teren de circa un hectar, în "Muntenimea de Sus", pe loc gospod. Dintr-o plângere înaintată la 17 septembrie 1887 primăriei Iași de Ion Creangă aflăm că: „locuiesc într-o bojdeucă de căsuță din mahalaua Muntenimea-de-Sus
Muntenimea Iașilor () [Corola-website/Science/333551_a_334880]
-
Mihăilene, construcție ce există și astăzi. Academia Mihăileană, înființată în 1835 prin eforturile lui Gheorghe Asachi, a fost prima instituție de învățământ superior modernă din Moldova. La 16 septembrie 1834 Sfatul administrativ al Moldovei aproba propunerea Epitropiei Școalelor de a cumpăra casele răposatului spătar Petrache Cazimir, case situate lângă Biserica Talpalari. Eforia Școalelor din Iași i-a încredințat lui Johann Freywald, arhitect austriac instalat în Moldova, amenajarea caselor Cazimir. Spațiul devenind repede insuficient, Academia a achiziționat în 1837 casele serdarului Anastasie
Arcul Academiei Mihăilene () [Corola-website/Science/330468_a_331797]
-
construită în jurul anului 1800 și demolată în 1963, au fost construite de spătarul Petrache Cazimir și au adăpostit, începând cu anul 1835, Academia Mihăileană, Școala de Belle Arte, Pinacoteca ieșeană și apoi Filiala Iași a Academiei Române. Spătarul Petrache Cazimir a cumpărat de la medelnicerul Ștefan Feștilă, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, un teren gol situat în vecinătatea Bisericii Talpalari pe care și-a construit o mare casă. Data la care a fost construită casa nu este cunoscută cu exactitate, ea fiind
Casele Cazimir din Iași () [Corola-website/Science/330505_a_331834]
-
s-a constatat că circuitul este depășit pentru Formula 1, se planificase extinderea piseti. Părți ale circuitului au fost demolate, dar lucrările de construcție au fost stopate și circuitul a rămas neutilizat pentru câțiva ani pnă când nu a fost cumpărat și reconstruit de către Red Bull. Circuitul redenumit în a fost redeschis pe 15 mai 2011 și, ulterior a găzduit o etapă din sezonul 2011 Deutsche Tourenwagen Masters și o etapă din Formula 2 2011. Formula 1 se reîntoarce pe circuit
Red Bull Ring () [Corola-website/Science/331069_a_332398]
-
ars până la temelii în luptele împotriva rebelului Ștefan Bocskai. Până la 1690 satul suferă cumplit de pe urma războaielor care decimează populația redusă la doar 5 familii. Abia în a doua jumătate a secolului XVIII se mai execută diferite lucrări la biserică: este cumpărat de la Mediaș potirul și este turnat din nou clopotul mijlociu care funcționează și în zilele noastre. În 1772 încep lucrări de renovare ale lăcașului de cult ruinat: se reconstruiește plafonul, iar maestrul Johan Folbart din Sighișoara montează altarul baroc în
Biserica fortificată din Șaroș pe Târnave () [Corola-website/Science/331076_a_332405]
-
tematic. În 1975, Escobar a început să-și dezvolte afacerile sale cu cocaină. Chiar el însuși a condus și un avion de câteva ori, de regulă între Columbia și Panama, pentru a transporta drogurile spre Statele Unite. Mai târziu el a cumpărat 15 avioane și șase elicoptere noi. Inițial, contrabanda de cocaină o realizau prin ascunderea ei în anvelope vechi de avion și un pilot putea câștiga până la $500.000 per zbor, în dependență de cât de multe droguri reușea să transporte
Pablo Escobar () [Corola-website/Science/331089_a_332418]
-
campanie în nordul Angliei, în timp ce Edgar a câștigat controlul celor din Lothian. Pretențiile lui Edgar au fost susținute de frații săi, Alexandru și David, și de unchiul lor Edgar Atheling. William Rufus a petrecut întregul an 1096 în Normandia, teritoriu cumpărat de la fratele său Robert Curthose, iar până în 1097, Edgar a primit sprijin care a dus la înfrângerea lui Donald și Edmund într-o campanie condusă de Edgar Atheling. Edgar nu a fost moștenitor în prima linie deoarece Duncan al II
Edgar al Scoției () [Corola-website/Science/331094_a_332423]
-
Jucătorul poate intra într-o luptă corp-la-corp sau poate folosi stealth-ul, care reprezintă furișarea sau folosirea uniformei naziste ca deghizare. Dacă jucătorul moare în timp ce explora liber harta, Sean își va pierde toate armele și grenadele avute înainte de moarte. Jucătorul poate cumpăra arme, muniție, explozibile, hărți și alte lucruri de la ”negru”. Odată ce jucătorul a cumpărat o armă, Sean o poate folosi oricând și oriunde. Un cod pentru un DLC intitulat "The Midnight Show" a fost disponibil gratis pentru cei care au cumpărat
The Saboteur () [Corola-website/Science/331157_a_332486]